Alba neagra

 Se joacă tare. La ora când scriu acest articol, tot ce a apărut pe agenţiile de presă este că primul-ministru l-a demis pe ministrul de interne. Avem şi câteva reacţii la cald.
A lui Traian Băsescu, care cere celor două partide să îşi bage picioarele în apă rece. Asta vrea să însemne că nu el e tartorul demiterii, deci nu e vinovat de criza care se naşte de aici, deşi este primul interesat, ţinta acestei manevre fiind, evident, alegerile prezidenţiale. Cine le organizează le câştigă. Ministrul de interne este principalul responsabil, aşa încât e bine să ai acest ministru în portofoliul propriu. Nica reprezenta PSD, adică era de imaginat că are simpatie şi susţinere pentru Geoană, nu pentru Băsescu. E clar că noul ministru va veni de la PD-L, chiar dacă s-a lansat o perdea de fum de la Palatul Victoria, cum că PSD ar trebui să nominalizeze pe cineva – altul decât Nica. Şansele lui Băsescu ar creşte exponenţial dacă ar avea propriul său ministru la interne. El va organiza alegerile.
Amintesc că disputa pentru acest minister-cheie s-a declanşat încă de la formarea coaliţiei. Atunci au fost nominalizări şi demisii succesive. În plus, toată lumea se aştepta să fie numit Blaga. La alegerea poziţiilor, PSD a avut prima strigare – PD-L dând primul-ministru – şi a cerut acest minister. De aici a început gâlceava. În ultima vreme, evident că lui Nica „i s-a căutat pricină“. Şi ceea ce s-a găsit, povestea cu autobuzele de închiriat, e de tot hazul. Pe chestia asta se pot face bancuri, dar nu se demite un ministru.
Adevărul este că disputa PSD vs P-DL „s-a ascuţit ca lupta de clasă în perioade de cotitură“, cum ziceau bolşevicii. Alegerile pentru Cotroceni au intrat în linie dreaptă.
E faza „care pe care“. Fiecare încearcă să îşi întărească poziţiile în teritoriu, în mass-media, în instituţii. Captura MAI era şi este o chestie extrem de importantă pentru partida finală din această campanie electorală prelungită începută anul trecut. Băsescu joacă tare.
Acum o săptămână a ieşit cu raportul Ministerului Culturii. Marţi a trântit alt raport – al comisiei prezidenţiale, unde s-a vorbit de pensionari, droguri, scăderea demografică, prostituţie – cam la grămadă. Joi a aruncat bancul cu parlamentul unicameral şi referendum pe 22 noiembrie, coincidenţă, exact în ziua primului tur de scrutin.
Să nu uităm că în urmă cu câteva zile ţinuse un discurs lung de două ore în faţa aceluiaşi parlament. Acum Nica este demis.
Trebuie să observăm că Băsescu e mereu la mutare. Contracandidaţii lui înghit în sec. Nu sunt în stare să facă nimic. Se plâng la fiecare gest al lui Băsescu. Declară că e disperat etc. Dar atât, ca şi cum lupta pentru putere ar fi un dans de salon. Evident, actualul preşedinte se simte mai bine în bătălie decât opozanţii săi. Are resurse şi joacă mai hotărât. Băsescu ar face orice să rămână preşedinte. Povestea cu „mă mai gândesc dacă voi candida“ e o cacealma în care nu am crezut nici o clipă. Politiceşte, candidaţii PSD, PD-L etc. sunt fără imaginaţie, amăgindu-se prosteşte în ideea că în turul întâi câştigă Băsescu, dar că în turul doi cei căzuţi dau voturile celui care îl va confrunta unu la unu pe Băsescu. Cam puţin. Cu asta, Băsescu nu poate fi înfrânt.
S-ar putea ca lucrurile să ia o întorsătură în sensul că, totuşi, în ultimul ceas, ezitantul Geoană să intre la bătaie. Chiar dacă s-ar mulţumi şi cu postul de prim-ministru după alegeri. Condiţia ar fi să stea cuminte – să nu îl deranjeze pe Băsescu în campanie prea tare şi, mai ales, să nu se retragă în favoarea lui Oprescu – aşa cum se vântura prin culise. Poate că acum liderii PSD nu se mai lasă legănaţi nici de interese bugetare şi clientelare evidente şi trec la treabă. A început totuşi campania pentru Cotroceni. Ce joacă, alba sau neagra?