Vara cu pelicani

Politicienii câştigă voturi cu rezultate şi fapte, cu mitologii şi legende sau prin îmbinarea abilă a celor două tehnici. Ce te faci însă când, în ciuda unor performanţe modeste, dar incontestabile, lumea tot nu te crede? Hărţuieşti adversarul cu poveşti. Suspiciunea, odată strecurată sub piele, lucrează. Distruge încrederea, demobilizează, paralizează. Traian Băsescu se pricepe bine la amândouă: să explice simplu realităţi şi să vândă mai sofisticat gogoşi. În vermina politico-mediatică din România se găsesc destui dispuşi să le înghită pe nemestecate.
Opoziţia şi televiziunile trag cu toate armele din dotare. Inventează mitologii şi legende, exagerează, mint, blufează, se umflă artificial. De ce n-ar proceda Băsescu şi PDL la fel? De ce primii au voie, ultimii nu? Constatăm că unora totul e permis, altora totul, interzis. A rămas mai puţin de un an până la alegeri. Campania electorală se joacă, pentru cine nu-şi aminteşte, fără reguli, fără mănuşi, fără poezii, post şi rugăciune. Meciul a început deja. Desigur, ideal ar fi să vedem dezbateri civilizate, principiale, constructive, pe argumente. Utopic, în România sau aiurea.
Ultima ieşire a preşedintelui Traian Băsescu a adus din nou în pragul apoplexiei opoziţia şi pe câţiva ziarişti care nu-l pot urmări pe şeful statului fără distonocalm. Cum îndrăzneşte să ameninţe USL că-l va lăsa în opoziţie chiar dacă va câştiga alegerile? Dictatură! De infinit mai multă înţelegere a beneficiat, desigur, Victor Ponta, care s-a oferit ulterior să-l aresteze cum ajunge la putere. Un gest firesc şi foarte democratic.
Sigur că Traian Băsescu îşi pune la bătaie bruma de credibilitate care i-a mai rămas, interpretând grosolan Constituţia. Personal, nu mai are ce pierde. Nu face decât să mai dea o temă de gândire opoziţiei, pe cât de falsă, pe atât de simpatică. Continuă, astfel, operaţiunea de demobilizare a PSD şi PNL. Mai face o tentativă disperată de destructurare a USL, măcar la nivel simbolic. Acest proces a început cu luni în urmă. Unele teme lansate au prins şi sunt repetate papagaliceşte, altele s-au ofilit pe drum.
Să recapitulăm: Albă ca Zăpada, partidul lui Dan Diaconescu, USL se va rupe inevitabil din cauza certurilor din teritoriu, Băsescu a bătut palma cu Patriciu, liberalii îi vor lua gâtul lui Antonescu după ce USL va crăpa la toamnă, Ponta a fost ajutat de PDL să preia şefia PSD, îl manipulează Băsescu, USL scade în sondaje, Ponta i-a luat faţa lui Antonescu, pâlcuri de primari de la PNL şi PSD se înscriu săptămânal în UNPR (de ce să pleci dintr-o alcătuire cu şanse mari să câştige în 2012?). Băsescu îl întreabă pe Antonescu cât mai stau liberalii în opoziţie, Lăzăroiu sugerează o supermajoritate parlamentară cu PSD la toamnă etc., etc.
Mesajul transmis constant de Traian Băsescu, Sebastian Lăzăroiu şi PDL în ultimele luni este: avem soluţii politice la ceea ce pare acum de neînvins. Criză economică nu înseamnă şi criză de idei.
Una dintre cele mai complicate construcţii este strania împăcare mediatică Băsescu – Patriciu, însă tema merită tratată separat. Voi reveni curând asupra ei.
Puse cap la cap, toate aceste mesaje – multe mitologii inventate pornind de la jumătăţi de adevăr – sunt aruncate în spaţiul public cu dublu scop. Primul: să anime speranţa activiştilor PDL demoralizaţi. Al doilea: să demobilizeze USL, strecurând neîncredere şi suspiciune.  
Revedeţi pe site-ul B1TV pasajul cu Băsescu atenţionând liderii USL să citească cu grijă articolul 103 din Constituţie. Vi se pare că şeful statului vorbeşte serios? N-aveţi senzaţia că trimite opoziţia după cai verzi pe pereţi? Că râde de Ponta şi de Antonescu? Că aruncă pietre în băltoaca televiziunilor, ştiind bine că vestitul cuplu se va repezi să plonjeze după ele?
Gargara politică, ocupaţia preferată a vestiţilor animatori TV, intrase şi ea în vacanţă, mai ales că Traian Băsescu o dăduse pe economie în ultima vreme. În consecinţă, marii devoratori de vorbe goale au înghiţit în sec, de teamă să nu se înece în cifre. Dar zilele de post s-au încheiat marţi seară, când şeful statului le-a pus în cârlig un viermişor extras forţat din Constituţie, pe care l-au înghiţit ca pelicanii: rapid şi zgomotos.
Reacţionând previzibil, Ponta şi Antonescu i-au asigurat astfel popularizarea unei false teme, propagarea unei idei care nu merită, teoretic, nici cea mai mică atenţie, fiind pur şi simplu o prostie. Dacă o tratezi serios, arăţi că o iei în calcul ca posibilitate, că ţi-e teamă. Băsescu şi-a atins scopul, cu mijloace foarte discutabile, desigur, chiar scandaloase. Dar, încă o dată: vi se pare acceptabil că Antonescu a ajuns ventrilocul lui Voiculescu (care suspendă), iar Ponta mai rău decât Năstase (care arestează)?
Cum să te abţii când, răpus de plictisul verii, vezi că studiourile TV par mai pustii fără Ponta şi Antonescu, când ştii că toţi adversarii tăi stau cu ciocul deschis, fremătând de nerăbdare, gata să muşte din orice momeală? Pentru că la asta se rezumă azi activitatea opoziţiei: a mesteca la nesfârşit vorbe goale, a le regurcita seara la televizor şi a vomita valuri de aer stricat.