Dacă eliminăm zgomotul, propaganda şi balastul zilei de marţi, ştirea principală e aceasta: premierul Victor Ponta şi-a lansat candidatura la preşedinţia României în aceeaşi zi în care doi cetăţeni români muriseră în inundaţii, la câţiva kilometri de locul festivităţii. Cumplită povară pentru orice veritabil om de stat, moartea a doi concetăţeni într-un dezastru natural nu a stat însă deloc în calea PSD, care şi-a văzut mai departe de sărbătoarea de la Craiova.
Cei doi morţi în inundaţii fac parte acum din actul fondator al campaniei lui Ponta, dar morţii care înspăimântă sunt cei din sala festivităţii: Lia Vasilescu, Gabriel Oprea, Dragnea, Corlăţean, Ecaterina Andronescu, Ponta însuşi, hăhăindu-se şi bucurându-se ca la o nuntă politică. Suflete moarte, incapabili de minimă empatie cu suferinţele miilor de oameni măturaţi de ape la câţiva kilometri de ei, hrăniţi doar cu setea de putere şi de voturi.
Cu toţii au promis ieri seară Dreptate până la capăt. Adică răsturnarea tiranului Băsescu şi a regimului lui. Cu toţii au sfidat minima morală politică, indecenţi şi înstrăinaţi de oamenii pe care vor să-i conducă în calitate de lideri politici.
Să ne înţelegem, nu a fost vorba despre o coincidenţă sinistră. Nu. A fost premeditare. Toată ţara – inclusiv liderii PSD – ştiau de marţi dimineaţă că urmează potopul în trei judeţe. Toată ţara – inclusiv liderii PSD – ştiau de marţi de la prânz că sute de oameni sunt evacuaţi din calea apelor, iar casele şi gospodăriile lor sunt distruse. Toată ţara – inclusiv liderii PSD – ştiau înainte de începerea parastasului vesel de la Craiova că doi oameni au murit. A declarat-o, în felul lui bolovănos (avem aproximativ două victime), generalul de izmene Gabriel Oprea, Dumnezeu ştie cum ajuns ministru în această ţară.
PSD avea tot timpul din lume să amâne festivitatea de la Craiova. Amânarea lansării candidaturii lui Ponta era o decizie necesară, care ar fi dovedit responsabilitate şi empatie. Dar se vede treaba că nici moartea nu poate opri maşinăria PSD. În timp ce doi oameni erau plânşi de neamuri şi prieteni în satele luate de ape, aţi putut vedea în prime-time revărsarea de ură şi resentimente din discursurile pesediştilor şi afiliaților lor, PC şi UNPR.
Chiar dacă le acordăm autorităţilor locale şi centrale prezumţia de maxim profesionalism şi organizare impecabilă, cei doi oameni morţi în inundaţii rămân o tragedie, pe care se cuvine ca orice guvern şi orice partid să o onoreze prin decență. Or, ce am văzut marţi seară la festivitatea PSD din Craiova (încheiată cu „Oda bucuriei“) a fost o revărsare de indecență îngrijorătoare pentru orice cetăţean care aşteaptă înţelegere şi umanitate de la liderii săi politici.
Cât despre comportamentul de ieri al lui Victor Ponta, din punct de vedere uman el nu merită decât dispreţ. Jurnalistic însă, discursul său trebuie analizat atent, fie şi pentru că acest act fondator al posibilei sale cariere de preşedinte de ţară transmite câteva linii directoare importante:
Teamă (prost mascată) de instituţiile funcţionale. Într-o frază ce nu are înţeles decât dacă o legăm de o declaraţie din aprilie a lui Sebastian Ghiţă („Noi, cei din partide, răspundem în faţa oamenilor. Alegerile nu sunt între PICCJ, DNA, DIICOT, SRI, SIE, STS şi alte entităţi cu trei – patru litere. Nu i-am văzut pe afişe“ – sursa: EVZ), Ponta a anunţat că vrea să fie „preşedintele oamenilor, nu al unui birou, al unor instituţii). E veşnica frică a pesediştilor de eventuale noi dosare care să le încurce socotelile electorale şi la fel de veşnica lor încercare de a distruge aceste instituţii (au încercat în 2012, au încercat în marţea neagră din decembrie 2013, posibil să mai încerce o dată şi anul acesta).
Naţionalism feroce. Ponta a continuat linia PSD de la europarlamentare şi a apăsat pe pedala naţionalismului, dând linia viitoarei campanii împotriva neamţului Klaus Iohannis. De notat opţiunea şefului PSD într-un context regional tulbure, unde naţionalismul inflamează ţări precum Ungaria şi Ucraina.
Lipsa referirilor la partenerii tradiţionali ai României, UE şi SUA.
Atacul (mascat sub o voltă retorică) la apartenenţa lui Klaus Iohannis la o altă religie decât cea ortodoxă. E a treia oară (după interviurile de la Adevărul şi RTV) când Victor Ponta aduce singur în discuţie propria sa ortodoxie, în comparaţie cu religia lui Iohannis. Încă un front de luptă periculos într-o ţară care nu-i străină de intoleranţa religioasă şi într-o regiune unde religia e prea des folosită în răfuielile politice.
Inconsistenţa, lipsa oricărui proiect real de ţară. În afara sloganurilor deja tocite despre îndepărtarea lui Băsescu, redeschiderea şcolilor şi spitalelor, Victor Ponta nu a creionat un proiect articulat, cu obiective strategice pe termen scurt, mediu şi lung. Un discurs de o oră, fără nici o informaţie nouă, e o performanţă, chiar şi pentru Victor Ponta.
Lipsa de însufleţire. Ponta nu a dat nici un moment senzația că e liderul care îşi doreşte cu adevărat să intre în bătălia electorală. Ştim cu toţii că el a fost mai degrabă împins de conjunctura internă de partid să devină candidat, dar senzaţia de corvoadă a fost indubitabilă marţi seară la Craiova. Şi sala a simţit-o, reacţia celor 5.000 de delegaţi la discursul interminabil al şefului lor fiind mai degrabă anemică.
Minciuna rămâne prezentă în arsenalul prezidenţiabilului Ponta. Şeful PSD a promis că va reda justiţia oamenilor, că justiţia va fi egală pentru cel slab şi pentru cel puternic, pentru cel sărac şi cel bogat. Să spui aşa ceva într-o zi în care însuşi ministrul justiţiei e dovedit drept mincinos (vezi investigaţia HotNews.ro) fără ca ministrul însuşi sau premierul să ia în calcul varianta demisiei ori demiterii este o imensă minciună.
Maşinăria propagandei funcţionează impecabil la Antena 3 şi RTV. Cele două posturi controlate de mogulii Dan Voiculescu şi Sebastian Ghiţă au avut grijă să-l prezinte marţi seară pe Victor Ponta drept premierul-tătuc, liderul preocupat de necazurile oamenilor, care stă printre ei şi doarme în bordeiele sinistraţilor. Cele două posturi aproape că au eliminat informaţia că acelaşi Ponta plecase de la inundaţii pentru a participa la o festivitate de partid în care şi-a anunţat candidatura, înţelegând că acest act nepotrivit ar putea declanşa ostilitatea publicului.