Când băiatul ei, Tudor a încasat nota 1,2 la proba de limbă română de la bac, Gabriela Firea a fost supărată, dar asta n-a făcut-o un om incomplet, așa cum crede ea despre Klaus Iohannis pentru că neamțul n-are copii. „Nu ești un bun familist dacă nu ai copii“ și „Nu ești un om complet fără să crești un copil” a declarat purtătorul de cuvânt al PSD și al campaniei prezidențiale a lui Victor Ponta. Desigur, PSD îți poate face concesii ca să devii om întreg, cu o condiție. Să adopți un copil.
„Nu toată lumea poate să aibă în mod natural copii, pentru că pot să apară probleme de sănătate, dar poți să înfiezi un copil dacă vrei să ai o familie completă din toate punctele de vedere“, a mai spus senatoarea, oferind indulgențe.
Atacul Gabrielei Firea nu e o întâmplare. E o atitudine dominantă. E semnul unei societăți în care opțiunea dispare, se transformă în obligație, și anume în sensul că ei știu mai bine decât noi cum trebuie să ne trăim viața.
În octombrie 2012, când intra în politică, Firea declara pentru ziarul Ring: „Privesc banii mai mult prin prismă religioasă: cine nu munceşte nici să nu mănânce!”. Încă o categorie exclusă.
Ce rezultă? Dacă ai o suferință și nu poți să faci copii, mai ai șansa să te mântuiești adoptând unul. Dar dacă ai o suferință și nu mai poți munci, atunci rabdă, tată, de foame! Bolnavii, cei care eșuează profesional sau, pur și simplu, cei care muncesc în compania sau în industria nepotrivită și ajung șomeri sunt damnați pentru totdeauna. E o ideologie interesantă. Mai ales că vine de la cineva care a plecat din presă, o zonă periclitată, a lăsat în urmă un faliment și s-a dus să muncească în politică. Gabi Firea ar trebui să știe ce linie subțire desparte „a munci“ de „a nu mai putea munci“.
Lui Iohannis i-a mai zis PSD încă una, prin Dan Șova. „Iohannis e un gângav, un om încet la minte“, a spus Șova, trimitere evidentă la un presupus retard mental. Cuplate, aceste două declarații se suprapun spectaculos peste reproșul adresat Regelui Mihai acum 25 de ani. Și acum 50 de ani. Despre Rege, propaganda măcănea că e un bâlbâit, un bărbat care gândește greu și care n-a fost în stare să facă ceva pentru țară, barem producând un băiat și nu o serie lungă de fete.
Poate că asta îi sperie la Iohannis. Faptul că a mai existat un precedent în care, până la urmă, românii au ajuns să creadă. Cine știe, se trezesc alegătorii și merg pe mâna unui om fără charismă, unui „subom“ în termenii criteriilor de show, dar care le stârnește încredere.
Cei din PSD nu declară aceste lucruri fără o bază. Ei știu din sondaje că majoritatea românilor se consideră împliniți dacă au copii. Numai că nicăieri în democrație opinia majoritară nu exclude cealaltă opțiune de viață. Frumos și modern scrie Sorina Ionașc în Gândul.
Chiar dacă sună prăpăstios, nu cumva așa arată o democrație neliberală? Nu cumva acesta este viitorul care ni se pregătește? Mai ales că la fel s-a întâmplat și cu invocarea sentimentului religios în campanie și uite că lucrurile se leagă. Iohannis a fost ironizat direct de Victor Ponta pe ideea că nu e de-al nostru, ortodox, că nu merge la slujbe, pen’că e neoprotestant. Când, de fapt, credința e despre ziua de duminică și despre solitudine, nu despre campania electorală și despre televiziune.
Dar uite că, deși separăm biserica de stat, ni se cere un test religios ca să participăm la cursa prezidențială. Și un test de fertilitate. Și un test de vorbire rapidă.
Cam asta ni se propune în anii care vin.
Fiecare dintre noi avem probleme medicale, sufletești, familiale, materiale. Dar pretindem că nu le avem. Ducem o viață imperfectă și pretindem perfecțiune de la liderii noștri. Cerându-le cu ipocrizie perfecțiunea, cerem, de fapt, să fim mințiți.
Costi Rogozanu, cu care mă găsesc uneori în dezacord, are dreptate cristal atunci când insistă mereu și mereu, vorbind despre România ca despre o societate a excluderii. Pentru că așa gândesc unii politicieni, nu marginali, ci exact cei care reprezintă guvernarea și vor să ia și președinția.
Dacă nu împărtășești convingerile lor, înseamnă că ești inferior. Dacă te descurci mai greu, cu vorba sau cu viața, cu slujba sau cu felul în care relaționezi, ești nedemn. Dacă nu ești de succes, dacă nu apari ca Mister Perfect sau Misses Perfecțiune, ești descalificat.
Iar primul subom, așa spun sondajele, și prima amenințare la adresa supraoamenilor este chiar Klaus Iohannis.
de Cătălin Tolontan, www.tolo.ro
