Cuvintele se rostogolesc cu dificultate. E vremea emoţiilor. A celor care sunt insuportabil de greu de descris şi de articulat. Când uşa ambasadei ţării tale ţi se închide literalmente în nas şi în faţa ei se postează sute de jandarmi, tot ce îţi rămâne de făcut e să strigi pe stradă în gura mare: Vrem să votăm! Şi au strigat mii de români (am discernământ atunci când avansez cifre) umiliţi de un sistem pe care nu încetează să îl denunţe şi care, în mare parte, i-a împins pe drumul exilului economic. Faptele de la faţa locului se ştiu. Ele sunt penale în registrul juridic şi insuportabile în plan simbolic. Oricine tace după ce a trăit România în seara aceea e complice cu o orânduire criminală care ne macină tinereţea, visele şi speranţele. Sunt trei mari crime care s-au comis în orele ce s-au scurs şi care nu au voie să rămână nepedepsite.
Crima economică
Oamenii umiliţi reprezintă, de departe, cel mai mare şi mai stabil investitor în România. Dragi guvernanţi penali, noi vă aducem oxigenul, cash-ul, trezoreria, mălaiul. Noi vă finanţăm cu dobândă zero o mare parte din creşterea economică a României. Miliardele de euro (să mă ajute cineva cu cifra exactă, căci vorbim despre foarte mulţi bani) care sunt deversate peste ţară în fiecare an vă ţin pe linia de plutire. Domniţă pseudo-Harvard, arătaţi cifrele, graficele, tendinţele. Spuneţi-ne să ştim şi noi cât din PIB ni se datorează? Orice guvernare care îşi dispreţuieşte într-atât cel mai important investitor trebuie să plece.
Crima faţă de cetăţean
Atunci când o orânduire vremelnică îţi îngrădeşte un drept fundamental prevăzut în constituţie, în speţă acela de a-ţi exercita votul, vorbim despre o democraţie defectă, bolnavă, infectată de cancer. Într-o ţară europeană, în 2014, c’est du jamais vu… Problema de logistică/logică poate fi rezolvată de băiatul de clasa a IV-a al premierului: Când ai de pus mii de ouă (voturi) într-un coş şi nu ai decât cinci mâini (ştampile), cât timp îţi ia să muţi toate ouăle? Orice argumente legate de logistică defectuoasă şi neprevăzut nu stau în picioare. Nu alimentaţi pista falsă a organizării păguboase. Nu despre asta vorbim. Cauza se află la punctul trei.
Crima penală
Avem, evident, de-a face cu acte premeditate de ordin penal. Nu sunt jurist, însă bunul-simţ trebuie să ne împingă în direcţia denunţului şi a procedurilor penale. A împiedica în mod vădit un drept constituţional trebuie pedepsit. Nu despre demisii simbolice vorbim aici, ci despre plata unor daune care nu pot fi măsurate suficient în cuvinte. S-au strâns semnături, multe, s-au făcut petiţii. Cum se poate canaliza demersul acesta într-o procedură juridică? „PSD, frica ta se numeşte DNA!“, s-a strigat duminică la Paris. Haideţi să fim lucizi! Suntem noi împotriva lor. E un război pe care tinerii acestei ţări trebuie să îl ducă şi să îl câştige. Media de vârstă de la Paris de duminică seară a fost sub 30 de ani. Au fost mai multe telefoane şi filmuleţe decât la un concert rock la care, bănuiesc, mulţi dintre nevotanţii de aici ar fi preferat să asiste duminică seară. Nu ne pot închide gura şi nu pot bloca wirelessul. Aliaţii lor sunt babele cucuiete din deal fără conexiune. Şi-au pus în cap forţele vii din această ţară şi pentru asta trebuie să plătească (democratic). Suntem mai mulţi decât cred ei, suntem deştepţi foc şi le vom face mandatele un coşmar. Nu suntem înregimentaţi politic, gândim cu mintea proprie şi nu înghiţim nici o găluşcă electorală. Nu vă lăsaţi intimidaţi, spuneţi lucrurilor pe nume, nu mai e timp de negociere: avem de-a face cu un cancer penal de care trebuie să scăpăm. ACUM ! Dragi guvernanţi penali, cum ştim că nu vă e ruşine, nu vă vom cere să vă scuzaţi. Vă vom combate. Feroce. E şi ţara noastră şi ne pasă…
Cristian Mureşan – Paris
