Veţi da socoteală într-o bună zi, tu, cu toţi ai tăi, pentru această ultimă aroganţă. Va trebui să explici, procurorule, cum aţi ajuns să ne furaţi până şi dreptul la vot. Am văzut multe până azi, aţi făcut multe cu votul nostru ignorat, cumpărat, furat sau batjocorit. Ne-aţi violat votul cum aţi avut chef. Dar n-a ajuns nimeni, până la voi, să ne fure cu totul dreptul de a pune ştampila. N-a avut încă nimeni curajul să ne trântească uşa în nas doar pentru că nu-i place faţa noastră. România de afară nu a încasat niciodată atâta ruşine, umilinţă şi dispreţ.
Mai priveşte o dată la oamenii ieşiţi pe stradă la Cluj, la Timişoara, la Bucureşti şi în alte oraşe. Nu ţi-au cerut nimic din buzunar, n-au întins mâna după bani, nu stau după pomenile tale. Vor să-i laşi să voteze, să-i respecţi puţin mai mult, să nu-i tratezi că pe duşmanii ţării pe cei care au părăsit-o tot din cauza voastră.
Atâta le-a rămas, un amărât de vot o dată la patru-cinci ani. Nu-i destul că ameninţaţi, şantajaţi şi păcăliţi oameni simpli sau dependenţi de mila voastră ca să le smulgeți votul ăsta nenorocit? Nu va ajunge că aţi golit votul de orice speranţă, că aţi făcut din el o marfă oarecare din care nişte amărâţi scot o pâine, o pungă de zahăr sau un litru de ulei? Acum vrei să le negaţi până şi acest drept celor care încă mai cred că votul lor poate schimba ceva?
Cum credeţi voi că ne puteţi reduce la tăcere aşa uşor, cum vă imaginaţi că vom înghiţi toţi încolonaţi ca pinguinii România voastră trucată? Nu poţi fugi de cetăţenii tăi, procurorule hoţ de voturi, nu-i poţi ţine la distanţă, nu-i poţi separa pe cei din afara ţării cu gardurile ridicate de partidul tău care a făcut lozinca goală din mândria de a fi român.
Votul lor, votul românilor oriunde vor fi, te va ajunge din urmă, oricâte viraje disperate faceţi acum să scăpaţi de orice alegător conştient de farsa naţională pe care o jucaţi de doi ani încoace.
Nu puteţi scapa atât de uşor de oamenii liberi, care nu depind de voi, de partidul vostru şi de afacerile voastre. Aceşti oameni liberi visează să se întoarcă într-o bună zi într-o ţară mai bună. Le-aţi omorât speranţa aici în ţară de atâtea ori, nu le puteţi fura visele atât de cinic şi brutal.
Dacă azi ne furi dreptul de vot, ce alte drepturi ne vei confisca atunci când o să te vezi stăpân peste toată ţara?
Toţi aceşti oameni cu părinţi, fraţi şi prieteni lăsaţi în urmă vor poveşti mai departe cum îi deposedaţi de viitor chiar şi după ce au plecat în lume. Nu vă vor ierta uşor.
Marcăm o premieră în istoria politică a României. Avem, în fine, un ministru care demisionează cu argumentul explicit că refuză să le respecte cetăţenilor săi un drept fundamental. Aşa ceva România nu a mai pomenit până azi.
Rareori am văzut un slujitor de partid mai zelos, mai devotat cauzei şi mai agresiv în lupta cu cetăţenii pentru care ar trebui să lucreze. Cum să nu ieşi în stradă când un ministru îşi scuipă poporul în obraz şi apoi fuge de răspundere ca ultimul laș?
