Oleee, ole, ole, Victor Ponta de ce mai e?

Au trecut aproape două săptămâni de la alegeri. Guvernul a fraudat votul românilor. Este una dintre cele mai grave şi ruşinoase acţiuni ale vreunui guvern al României din ultimii 25 de ani.
Cozile interminabile de pe 2 şi 16 noiembrie vor rămâne mereu în memoria noastră. Dar nu numai a noastră. Europenii înşişi au fost uluiţi. Nu au mai văzut aşa ceva în viaţa lor.
Este clar că nu doar miniştrii de externe poartă responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat, ci în primul rând primul-ministru Ponta, cel care a decis aceste (in)acţiuni în diaspora şi cel care era beneficiar direct. Dacă Ponta ar fi câştigat alegerile, riscam de facto să fim suspendaţi/daţi afară din Uniunea Europeană. Pentru ca să devină preşedinte şi să aibă acces la pixul cu care se dau graţierile, acest individ a pus în pericol drumul nostru ca societate.
Alegerile prezidenţiale s-au transformat într-un referendum de suspendare a lui Ponta de la conducerea ţării. Aceasta este semnificaţia puternică a votului din 16 noiembrie. Aici nu mai e vorba nici măcar despre cât de corectă este ordonanţa de migrare a primarilor dată în preajma alegerilor prezidenţiale şi nici despre cât de bine ne poate reprezenta cineva care în ultimele zile de campanie aruncă găini în curtea contracandidatului la preşedinţie într-o ţară din Uniunea Europeană în 2014.
Ce Mickey Mouse? Mickey Mouse e supersimpatic şi proamerican de mic.
Prin ceea ce a făcut, Victor Ponta a dovedit că este un reprezentant al totalitarismului de care vrem să scăpăm de 25 de ani.
El a încercat şi în parte a şi reuşit să fraudeze votul nostru. Numai mobilizarea fantastică a românilor a făcut ca rezultatul să nu poată fi furat. Victor Ponta nu mai are dreptul moral să mai fie nici o zi la conducerea ţării, iar dacă procurorii s-ar mişca mai repede, nu ar mai avea nici dreptul legal.
De aproape două săptămâni, în aproape fiecare ieşire publică, clasa politică repetă în cor, ca un tonomat: am înţeles semnificaţia votului românilor. Însă, ei se codesc să ceară fără echivoc demisia lui Ponta. Unii nu o fac aşteptând politicianist ca Ponta să se încurce în minciunile din campanie, Ponta nu şi-o dă ca să plătească din bugetul ţării datoriile de campanie, iar ai lui îl susţin ca să le pice şi lor ceva.
Ba chiar, unii din partidele de opoziţie au impresia că, necerând răspicat ca Ponta să plece, vor avea imagine de echistanţi, de democraţi, de lorzi. Nu, dragilor. Una e să fii tolerant şi cu totul altceva este să tolerezi o situaţie intolerabilă.
Lipsa cererii demisiei lui Ponta nu este o purtare de gentleman, din contră – este una de cobe: aştepti să cadă unul de tot pe jos ca să arăţi tu, care stai în genunchi, chipurile, cât de înalt eşti. De parcă deciziile strâmbe ale guvernului nu ar fi tot pe spatele nostru.
Acest comportament imoral nu este întâmplător şi nici surprinzător. Dimpotrivă, este încă un argument că avem nevoie de partide noi în esenţă, nu doar cu numele.
Partidele actuale se tot unesc, se tot despart, ca în telenovele. Degeaba îşi schimbă denumirile. Ele rămân nereformate. Doar justiţia le mai remaniază cât de cât. Dar, structural, ele nu au reflexe democratice.
Sigur, nu sunt toţi la fel. Chiar şi în lumea deşeurilor există diferenţe. Nu sunt totuna deşeurile nucleare şi deşeurile menajere – deşi în toate partidele colcăie grupurile infracţionale, de va trebui în curând să rugăm DNA-ul să nu îi mai lase să dea declaraţii pe coli de hârtie, ci electronic, cumva, pe tabletă. Că după ce au defrişat şi au făcut rumeguş şi umeraşe sute de hectare de pădure, acum trebuie să mai tăiem încă pe atât ca să aibă pe ce să povestească tot, să se toarne unii pe alţii în speranţa că nu vor lua pe viaţă. Se poate face un pic mai ecologic tot procesul ăsta de dat cu subsemnatul, că va dura mult şi e păcat de copaci. Tuturor, un sincer şi călduros la mulţi ani!
Obiectivul nostru ca societate este să ne debarasăm cât mai rapid de cei care încearcă să ne oprească din drumul nostru spre democraţie şi stat de drept, din drumul dezvoltării noastre. Pentru noi, demisia lui Ponta/înlăturarea lui din fruntea Guvernului României este o prioritate.
Fiecare zi în care Victor Ponta rămâne primul-ministru al ţării noastre este o palmă dată democraţiei şi o continuare a batjocoririi celor care au stat ore în şir în frig ca să voteze. Fiecare zi în care Victor Ponta este în conducerea României înseamnă că votul din 16 noiembrie nu este respectat. Fiecare zi în care Victor Ponta mai este şef al guvernului este o zi pierdută pentru România.
Mihai Cusuta – contributors.ro