NU!

Nu există nici un da, dar şi caricaturiştii… Nu pot accepta argumentul că ziariştii trebuie să-şi limiteze libertatea de exprimare pentru a menaja sensibilităţi religioase, politice sau de altă natură. Nu înţeleg de ce lumea occidentală ar trebui să-şi ajusteze valorile democratice – cum ar fi libertatea de expresie – pentru că aşa ne impun radicalii islamişti, mai corect spus nişte asasini. Nu aleg între libertate şi sălbăticie. Nu vreau să ne adaptăm noi la teroare, la frică, la barbarie. Ceilalţi – oricum s-ar numi ei – să înveţe valorile civilizaţiei occidentale dacă vin din afara ei, vor să trăiască şi să se bucure în ea.
Nu văd de ce trebuie să ne adaptăm noi la ei şi nu ei la noi dacă tot au năvălit în hoarde mici pe aici. Toleranţă nu înseamnă să-mi schimb cultura, obiceiurile, valorile, tradiţia, istoria, pentru a nu-i supăra pe fanaticii lui Mahomed.
Am rămas cu gura căscată în urmă cu ceva timp, când un amic de la Bruxelles îmi spunea că municipalitatea a renunţat (acum un an cred) la bradul de Crăciun din piaţa oraşului ca să nu supere cumva comunitatea islamică tot mai numeroasă.
Dacă tot au venit în casa noastră, să ne accepte cu totul şi să ne respecte valorile sau să rămână acasă la ei. Au atâtea moschei unde se pot ruga în linişte, au şi un Stat Islamic al lor. Nu au nici un drept să ne impună, sub ameninţarea morţii, să gândim de mâine altfel, eventual de sub val sau turban şi recitând versete din Coran.
Atentatul de la Paris, cel mai grav din Franţa ultimilor 40 de ani, era o chestiune de timp după valul de terorism ridicat după 11 septembrie. Toată compasiunea pentru cei 12 oameni, dintre care opt erau ziarişti, căsăpiţi de ura religioasă. A răspunde cu moarte la umor, să scoţi pistolul în faţa unui desen, să împuşti în cap nişte oameni care râd – asta nu face parte din lumea noastră.
Dacă aşa stau lucrurile, şi eu sunt Charlie.
Nu vreau să aud în clipele astea dramatice nici un mucenic al corectitudinii politice vorbind doct despre sărăcia imigranţilor islamişti, despre egoismul europenilor insensibili, despre ignoranţa francezilor care n-au învăţat nimic din revolta suburbiilor de acum câţiva ani, despre eşecul integrării imigranţilor (pus tot în cârca noastră, desigur) etc.
Refuz să nuanţez întunericul, să înghit aberaţii şi sofisme, nu văd ce-ar fi de dezbătut despre o eventuală culpă a victimelor. Terorismul, asasinatul rece, delirul religios care răspândeşte moarte NU au nici o justificare.
Războiul viitorului va fi pentru apărarea valorilor occidentale, cu un inamic laș, ascuns, din păcate deja numeros, răspândit în inima Europei, clocind noi crime în numele Dumnezeului lor. Din păcate, marii profitori ai acestui război vor fi extremismul, populismul, xenofobia.