Dragă bancă,
Mi-ai jurat credință veșnică atunci când am semnat contractul pentru un cont curent. Mi-ai spus că ai să mă iubești și că îmi vei fi alături „la bine și la greu, până când moartea ne va despărți“. Dar nu a fost așa. M-ai furat și m-ai desconsiderat, într-un cuvânt, tu m-ai trădat! Cum, nu știi ce mi-ai făcut, draga mea bancă? M-ai înșelat cu comisionul mare și gras de care eu nu am știut. Da, pe mine, CLIENTUL tău fidel… Nu m-ai informat că mi-ai introdus încă un comision. De ce ai făcut asta fără să mă anunți? Când am încheiat contractul cu tine mi-ai promis credință veșnică. Apoi, abia ai așteptat momentul ca să mă tragi pe sfoară. Te-ai comportat ca o femeie de moravuri ușoare când mi-ai perceput comision de poprire cont fără să mă fi informat despre asta în prealabil. Mi-ai spus că mi-ai trimis un e-mail într-o zi, pe la ora 21.30. Voiai banii înainte de prestarea serviciului. Dar tu știi cine cere banii înainte de la CLIENT? Degeaba îmi explici că nu poți renunța la acel comision și că tu nu poți să-ți diminuezi profitul. Nu mai ține vrăjeala cu mine!
Banca, precum o shaormerie
Draga mea bancă, m-am trezit că mi-ai deschis un cont în urmă cu șase ani și iarăși nu m-ai anunțat. Voiai să îmi pui acolo banii din vânzarea de acțiuni. Nu pot să cred că nu m-ai anunțat. Era vorba de comunicare în acest cuplu…
Dacă doreai să îți iei o shaorma cu de toate trebuia să te împrumuți la mine și îți jur că îți dădeam bani să te înfrupți. Te împrumutam eu, așa cum mi-ai acordat și tu mie altă dată credit. Apropo de acel împrumut, mai ții minte ce mi-ai promis când mi l-ai acordat? Că nu îmi vei majora niciodată costul creditului. Eu te-am ascultat ca un fraier, dar tu iarăși m-ai mințit! Nu mi-ai spus la acordarea creditului că eu sunt singurul prost din relația asta care suportă riscul valutar. Și a crescut și francul elvețian, și dolarul, chiar și euro în raport cu leul, dar rata mi-a crescut doar mie. Tu, draga mea bancă, nu suporți absolut nici un procent din riscul valutar… și mă lași pe mine să mă zbat ca nebunul ca să pot să îți achit ratele la termen, ca să ai tu tot confortul necesar: salarii mari pentru directori, sedii impozante, excursii exotice etc. Dar, mai ales, îți plătesc ratele la timp și îmi las copiii nemâncați acasă doar ca să ai tu bani suficienți ca să-i trimiți la banca-mamă din Grecia, Austria, Franța, Olanda și din alte țări. Că e și ea bătrână (banca-mamă) și are nevoie de banii românilor pentru a-și plăti bancherii care pun la cale ceva ce n-am înțeles ce înseamnă. I se spune „New World Order“, dar eu nu știu ce înseamnă noua ordine mondială. Eu știu că muncesc de dimineața până seara ca să te întrețin pe tine, doamna mea bancă, să fii elegantă și coafată ca toate celelalte bănci străine din România. Că doar tu ești o doamnă, iar eu sunt fraierul care plătește.
Apoi, mai sunt supărat de ceva. Mi-ai trimis o scrisoare prin care mi-ai mulțumit pentru fidelitate, dar ce păcat că la două rânduri mai jos mi-ai comunicat că îmi mărești comisioanele la toate operațiunile. De ce, dragă bancă, nu m-ai respectat? Din relația noastră trebuia să ieșim amândoi câștigători. De ce câștigi doar tu din relația aceasta, iau eu pierd mereu, deși ți-am fost CLIENT fidel în toți acești ani? Mi-ai înșelat așteptările promițându-mi că îmi reduci comisioanele la contul în valută. Mulțumesc! Dar tu știai mai bine ca oricine că eu tocmai mi-am închis contul în valută. Deci nu mai am nevoie de comisionul tău „zero“ de administrare cont.
Sunt un CLIENT informat!
Draga mea bancă, acum a venit vremea să ne despărțim. Legea îmi dă dreptul să denunț unilateral contractul cu tine dacă nu îmi convin noile comisioane mărite. Așa că îmi iau banii și plec la altă bancă. Una care mă respectă și nu are așa ifose de vedetă ca tine. Sic!
În contract îmi spuneai la început că îmi vei fi alături „până când moartea ne va despărți“. Acum eu sunt Moartea, sunt moartea ta, dragă bancă. Sunt CLIENTUL nemulțumit care îți dă un șut în partea dorsală, își lichidează conturile și pleacă mai departe. Începe o viață nouă pentru mine. Nu ți-am cerut decât să fiu respectat, dar tu te-ai lăcomit și m-ai furat.
Adio, dragă bancă! Găsește-ți alt prost care să te întrețină, dar vezi că lumea a devenit mai informată și nu mai „înghite“ comisioane cu de-a sila și nici minciuni pe durata contractuală. S-au deșteptat românii, dragă bancă! Și asta înseamnă moartea ta clinică, dacă nu te integrezi.
P.S. Cea mai mare durere a unei bănci este aceea ca un client nemulțumit de serviciile instituției de credit să își lichideze toate conturile de depozit și să plece cu banii în altă parte, spunându-le tuturor cunoscuților cât de neserioase sunt serviciile acelei bănci. Orice asemănare cu personaje și bănci reale este pur întâmplătoare!
