Peste 500.000 de părinţi îşi trimit anual copiii să facă o serie de analize medicale care, în realitate, nu sunt necesare. Nu o fac de bunăvoie, ci pentru că aşa li se cere. Problema nu ar fi atât de îngrijorătoare, căci până la urmă ce mai contează câteva milioane de euro risipite şi câteva laboratoare care transformă medicina în comerţ?
Doar că România stă pe o bombă biologică al cărei ticăit este grăbit de această testare în masă a copiilor.
Obligatorii în România, dar nesolicitate în SUA sau Anglia
Majoritatea grădiniţelor din România solicită, sub condiţie obligatorie, ca atunci când părintele îşi înscrie/reînscrie copilul la grădiniţă, acesta să aducă, pe lângă avizul epidemiologic de la medicul de familie, şi rezultatele a trei analize: exsudatul nazal, exsudatul faringian şi coprocultura. Toate testează prezenţa unor bacterii pe mucoasele copilului şi, desigur, nu sunt gratuite.
Fiind vorba de sute de mii de analize, toate efectuate în aceeaşi perioadă a anului – luna septembrie -, marile lanţuri de laboratoare de analize sunt foarte interesate să atragă astfel de clienţi. Multe dintre ele oferă pachete promoţionale, purtând denumiri drăguţe, special pentru „înscrierea copilului la grădiniţă“. Preţurile variază între 40 şi 70 de lei (pot fi prinse şi în costul asigurării de stat sau al abonamentului privat), dar sunt bani puţini pentru un părinte atent la sănătatea copilului său.
Dar efectuarea acestor analize în contextul în care sunt cerute, adică la înscrierea la grădiniţă, este inutilă în cazul unui copil sănătos, care nu are nici un fel de simptome.
„Omul convieţuieşte în mod normal cu bacteriile“, explică conf. dr. Gabriel Popescu, specialist în boli infecţioase de la Institutul „Matei Balş“ din Bucureşti. „În Marea Britanie şi Statele Unite nici nu se solicită la înscrierea la grădiniţă efectuarea acestor analize. Acolo se acţionează logic: are copilul semne de boală care seamănă cu o infecţie, atunci nu intră sub nici o formă în colectivitate până nu se lămureşte ce e cu el. Nu are copilul semne de boală, atunci riscul este foarte mic şi nu are rost să se efectueze astfel de analize“.
Exsudatele, de pildă, identifică prezenţa unor bacterii precum stafilococul, pneumococul sau streptococul la nivelul mucoasei nazale sau faringiene. Dar cât timp aceşti germeni se află doar în acea zonă a organismului, ei sunt inofensivi. Mai mult, la aproximativ 30% din populaţie stafilococul auriu este prezent în nas şi nu declanşează nici o boală – sunt aşa-numiţii purtători sănătoşi. Fenomenul, numit portaj, este unul normal, „nu este corelat cu un risc mai mare de îmbolnăvire şi este relevant doar în anumite cazuri: dacă te operezi în zilele următoare“, explică conf. dr. Gabriel Popescu.
Afaceri pe anxietatea părinților
Trăim într-o societate în care destule laboratoare medicale şi clinici fac o afacere din exploatarea anxietăţii părinţilor în privinţa posibilelor boli ale copiilor. Această anxietate se accentuează atunci când copilul intră la grădiniţă şi are contact cu persoane asupra cărora părintele nu are nici un control.
Într-un astfel de context, nu ar fi totuşi recomandabil ca aceste exsudate să-i identifice pe copiii purtători sănătoşi şi să-i trateze în aşa fel încât ei să scape de aceşti germeni pe care i-ar putea transmite şi copilului meu?
„La nivel de confort psihic pot înţelege o astfel de reacţie“, admite conf. dr. Gabriel Popescu. „Dar chiar dacă acel coleg scapă de streptococ, oricând un alt coleg poate lua streptococul din altă parte: din parc sau chiar de la părinţii care-l aduc de la serviciu“.
Dr. Ileana Radu, medic de familie cu specializare pediatrică, confirmă că „efectuarea acestor analize ajută mai degrabă anxietatea părinţilor, care sunt liniştiţi că au făcut tot ce trebuie ca să fie în siguranţă copilul lor. Dar copilul poate contacta oricum ceva de la grădiniţă pentru că nu există grădiniţe complet sterile“. Şi profesorul Dorel Săndesc, medic şi secretar de stat în Ministerul Sănătăţii, afirmă că „aceste analize sunt nejustificate şi nu sunt obligatorii“.
Deşi legea nu prevede explicit obligativitatea efectuării acestor analize, grădiniţele le solicită ca o condiţie obligatorie la înscriere. De ce? „Pentru că aşa cer toate celelalte grădiniţe“, explică managerul* unei grădiniţe bucureştene. „Analizele acestea le facem ca măsură de prevenţie. Iar dacă vine un control de la Sanepid, atunci trebuie să fim în regulă cu actele medicale“.
Doar că „în nici un caz epidemiile nu se previn testând o masă de copii din care 80-90% nu sunt purtători de streptococ“, contrazice conf. dr. Gabriel Popescu, de la Institutul „Matei Balş“, afirmaţia respectivului manager. „Avem aşadar 80-90% dintre copii pe care-i testăm degeaba. Iar ceilalţi, care sunt purtători sănătoşi, nu pot deveni sursă de epidemie. În plus, la purtătorii sănătoşi tratamentul cu antibiotice este de cele mai multe ori ineficient“.
Directori care dezinformează populația
Și atunci de ce solicită grădiniţele aceste analize? O posibilă explicaţie vine de la dr. Ileana Radu: „Unele grădiniţe au relaţii contractuale cu câteva laboratoare deoarece caută să câştige favoarea părinţilor, să le economisească timpul şi să le transmită părinţilor că sunt colectivităţi sigure“.
O altă explicaţie este reacţia conducătorilor anumitor direcţii de sănătate publică (DSP), adică acel Sanepid de care se teme managerul de grădiniţă citat mai sus. Deşi Ministerul Sănătăţii subliniază clar că aceste analize nu sunt obligatorii, unii directori de DSP-uri, cum este Dumitru Viorica din judeţul Timiş, îi informează greşit pe oameni susţinând că aceste analize sunt „examenele obligatorii“.
Anunţată de jurnalistul HotNews că legea nu prevede obligativitatea acestor analize, directorul Dumitru Viorica a răspuns că „eu ştiu că sunt prevăzute, dar lăsaţi-mă să mă uit pe legislaţie“. La insistenţele HotNews, oficialul DSP Timiş explică logica acestor analize: „Se cer exsudatele pentru anginele roşii, care pot fi cu streptococ beta-hemolitic, şi din cauza asta ulterior copiii pot să facă scarlatină“.
Explicaţia oficialului DSP induce în eroare. „Angina roşie se diagnostichează clinic, deci copilul trebuie examinat să vezi dacă are febră, dacă îl doare în gât şi celelalte simptome. Aşa că nu văd de ce ar trebui să facem exsudat în masă, la toţi copiii care intră la grădiniţă“, explică conf. dr. Gabriel Popescu.
Practic, aceste analize se justifică doar la copiii care au deja semne de boală, nu şi la cei care sunt sănătoşi. „Dacă e bolnav copilul, atunci da, e foarte important să-i facem exsudatul. Dar asta nu înseamnă să-i testăm pe copiii sănătoşi. Nu avem de ce“, subliniază din nou conf. dr. Gabriel Popescu.
O bombă medicală: tic-tac, tic-tac
De ce atâta tevatură pentru peste o jumătate de milion de analize efectuate anual nejustificat? Pentru că cei mai buni specialişti în boli infecţioase din România se tem de o bombă biologică care ticăie tot mai ameninţător: rezistenţa acestor bacterii la tratamentul cu antibiotice. Românii sunt consumatori avizi de antibiotice: pe locul doi în UE. Anul trecut, consumul de antibiotice în România a crescut cu 4,5% faţă de anul precedent.
Deja peste jumătate din stafilococii aurii care circulă în România sunt rezistenţi la meticilină. Dacă acest germen rămâne în nas sau în faringe, nu este periculos, dar dacă ajunge la nivelul plămânilor, al inimii sau al articulaţiilor, provoacă boli tot mai greu de vindecat cu tratamentele actuale.
„Ceea ce este de-a dreptul nociv, şi iresponsabil social, este că efectuarea acestor teste deschide posibilitatea unui abuz“, avertizează conf. dr. Gabriel Popescu. „Administrarea de antibiotice pentru eliminarea bacteriilor de la purtătorii sănătoşi are consecinţe nefaste asupra copiilor şi a comunităţii în întregul ei: apariţia de germeni rezistenţi la antibiotice, care ulterior pot fi transmişi celor din jur“.
„Exsudatele identifică de multe ori stafilococul pentru că cei mai mulţi dintre noi suntem purtători sănătoşi“, explică dr. Valeria Herdea, pediatru şi medic de familie. „Dar părinţii ne cer antibiotice şi e foarte greu să-i explici unui om: măi creştine, copilul e sănătos, nu-i nici o problemă, nu-i trebuie antibiotice. Omul va merge la alt medic, şi la alt medic, până ce primeşte antibioticele“.
Un astfel de medic*, care prescrie antibiotice, îşi explică conduita: „Când îmi vine un copil cu un exsudat pozitiv pentru streptococ sau stafilococ şi are şi antibiograma făcută, îi dau categoric o prescripţie de antibiotic, chiar dacă nu e bolnav şi îl pot socoti purtător sănătos. Ştiu că o astfel de conduită contribuie la creşterea rezistenţei la antibiotice, care e tot mai prezentă şi o văd zilnic la cabinet. Şi încerc de cele mai multe ori să-i explic asta părintelui, dar nu întotdeauna înţelege“.
Ce face Ministerul Sănătății?
Situaţia abuzului de antibiotice cauzat de efectuarea în masă a acestor analize la solicitarea grădiniţelor este cunoscută de Ministerul Sănătăţii. Chiar şi înalţi oficiali europeni, prin vocea directorului Centrului European pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, au atenţionat că „ministrul dumneavoastră ar trebui să spună că reducerea consumului de antibiotice este foarte importantă pentru România“. Presa de la Bucureşti a atras atenţia asupra subiectului încă din 2014, dar deocamdată fără nici un rezultat.
„Există nişte norme comune ale Ministerului Sănătăţii şi ale Ministerului Educaţiei, care nu precizează obligativitatea unor analize, ci atestarea de către medic a faptului că acel copil nu are vreo boală infecţioasă“, spune prof. dr. Dorel Săndesc, secretar de stat. „Dar, printr-o interpretare excesivă, medicii fac recomandări, că nu-i doare mâna, să se facă aceste analize. Fenomenul este extins şi de aceea pregătim un alt act normativ comun prin care să precizăm explicit că nu impunem aceste analize“.
Dacă acest act nu va apărea în timp util, 2015 va fi un nou an în care banii şi timpul părinţilor vor fi risipiţi pe alte sute de mii de analize cu un singur rezultat: creşterea abuzului de antibiotice. Păstrând proporţiile, e ca şi când de frica cancerului am începe să ne tratăm preventiv cu citostatice.
„E mult mai important, dragă părinte, să creăm obişnuinţa ca acei copii cu boală respiratorie să nu fie primiţi la grădiniţă până ce nu se lămureşte exact ce au şi, doar dacă e cazul, să fie trataţi cu antibiotice“, spune conf. dr. Gabriel Popescu. „E preferabil să acţionăm aşa decât să-i tratăm fără rost cu antibiotice pe cei sănătoşi, doar pentru că sunt purtători, şi să ne trezim apoi că avem copii cu microbi rezistenţi la tratament şi pe care îi transmit cu multă uşurinţă unul altuia“.
* Declarații făcute sub condiția protejării identității persoanei intervievate
