Niciodată nu a fost atât de singur Victor Ponta pe scena politică. E părăsit de aproape toţi aliaţii săi, iar discuţia pe Codul Fiscal e turnesolul care arată izolarea premierului. Alături de Ponta au rămas doar personaje secundare (Rovana Plumb, Eugen Teodorovici) sau lipsite de orice credibilitate (Tăriceanu, Ilie Sârbu, Sebastian Ghiţă). La întoarcerea în România, premierul va fi pus în faţa unui eşec dureros în privinţa Codului Fiscal. Cu credibilitatea grav afectată de dosarul penal, de pierderea partidului şi de trădările UNPR de la votul pentru MRU şi Strategia Naţională de Apărare, Victor Ponta va avea o alegere dificilă de făcut.
Paradoxul Codului Fiscal
În martie, când a făcut public proiectul noului Cod Fiscal, Victor Ponta nici nu-şi imagina că iniţiativa îi va exploda direct în braţe, ca o bombă cu efect întârziat. Dimpotrivă: premierul gândise propunerea ultrapopulistă de Cod Fiscal ca pe un şah-mat la adresa PNL şi o armă politică în vederea alegerilor locale şi parlamentare din 2016.
Singura problemă era că propunerea de Cod Fiscal produce un dezechilibru macroeconomic major. Cu alte cuvinte, prin susţinerea acestui Cod Fiscal, premierul a trecut o linie roşie apărată cu încrâncenare de Bruxelles, FMI şi Banca Naţională: stabilitatea macroeconomică. Această stabilitate a fost dobândită cu mari eforturi (tăieri de salarii, creşterea TVA, împrumuturi semnificative) după ce alt premier, Călin Popescu Tăriceanu, s-a jucat iresponsabil cu iniţiativele populiste în 2007-2008. (Nu întâmplător, Tăriceanu e singurul care i-a rămas alături lui Victor Ponta acum; Tăriceanu continuă să nu înţeleagă nimic din mecanismele economiei).
După o perioadă în care doar Comisia Europeană, FMI şi Consiliul Fiscal s-au împotrivit public noului Cod Fiscal, proiectul a trecut de parlament şi cu votul liberalilor, care au intrat voioşi în întrecerea cu PSD pentru premiul Populistul anului.
Apoi s-a declanşat taifunul care riscă să-l smulgă pe Victor Ponta din rădăcinile prinse la Palatul Victoria. Preşedintele Iohannis a refuzat promulgarea Codului Fiscal, Mugur Isărescu a început să tragă din toate poziţiile, Liviu Dragnea (devenit noul şef al PSD între timp) a dat semnalul că e dispus să renunţe la scăderea abruptă a TVA, Gabriel Oprea (UNPR) a declanşat discuţii cu toate partidele pentru a găsi o soluţie care să nu pericliteze stabilitatea macroeconomică, UDMR s-a alăturat taberei prudenţilor.
Pericolul deraierii a provocat o coagulare a tuturor forţelor politice împotriva aventurii propuse de premier. Lângă Victor Ponta au rămas doar câţiva apropiaţi intimi. Nici măcar Gelu Diaconu, şeful ANAF – instituţia care trebuie să strângă banii care să acopere găurile din buget ce vor fi produse de scăderea taxelor – nu a ieşit public să susţină validitatea raţionamentelor economice expuse de Victor Ponta, Eugen Teodorovici şi Rovana Plumb. Mai mult: un comunicat al ANAF din 3 august infirmă exact teza lui Victor Ponta, care susţinea că scăderea cu 5 puncte a TVA va fi acoperită de creşterea consumului şi de intrarea banilor în circuitul economic. Creşterea sumelor colectate din TVA „se datorează exclusiv diminuării evaziunii fiscale şi întăririi capacităţii de administrare“, scria în comunicatul ANAF – adică nu creşterii consumului clamat de premier.
Potrivit surselor HotNews.ro, UNPR va decide săptămâna viitoare să nu sprijine versiunea actuală a noului Cod Fiscal, ci o soluţie „îndulcită“, cu o posibilă scădere în trepte a TVA în loc de scăderea bruscă de la 24% la 19%. E posibil ca şi Liviu Dragnea să meargă pe acest scenariu, ceea ce îi va da o marjă de negociere pe viitor cu preşedintele Iohannis.
Victor Ponta a rămas singur. Definitiv. Izolarea lui începuse încă din momentul în care DNA i-a deschis dosarul penal în cazul Şova-Turceni. La acel moment au existat informaţii că premierul ar fi încercat modificarea Codului Penal prin ordonanţă de urgenţă, dar ministrul justiţiei, Robert Cazanciuc, ar fi refuzat să avizeze actele. Cazanciuc a fost luat imediat sub aripa lui Gabriel Oprea, iar PSD a pierdut de facto portofoliul Justiţiei. Acela a fost primul moment în care Victor Ponta a încercat să calce o linie roşie – stabilitatea sistemului judiciar. Noul Cod Fiscal e a doua linie roşie pe care premierul încearcă să o depăşească, de aici şi reacţia atât de concertată a instituţiilor şi partidelor care au înţeles pericolul iminent.
Dacă îşi va pierde susţinerea propriei coaliţii de guvernare în chestiunea noului Cod Fiscal, Victor Ponta va fi pierdut aproape complet hăţurile puterii. UNPR a arătat apăsat că în chestiuni spinoase merge împotriva lui Ponta (problema Cazanciuc, votul pentru MRU la SIE, votul pentru Strategia Naţională de Apărare propusă de preşedintele Iohannis). PSD se raliază încet-încet în spatele lui Dragnea, care cheamă guvernul la ordine şi subminează făţiş autoritatea premierului. Instituţiile de forţă nu îi sunt fidele, iar dosarul penal îl vulnerabilizează la maximum în relaţia cu partenerii externi.
Ce opţiuni are Victor Ponta?
Prima opţiune a premierului, deja anunţată pe surse de unii analişti şi ziarişti, e demisia. Ea pare logică pentru un politician care, de facto, îşi va fi pierdut puterea, ascendentul asupra partidului şi credibilitatea. Dar e asta suficient pentru Victor Ponta? Episodul plagiatului, episodul „marţea neagră“ şi pierderea alegerilor prezidenţiale creionează portretul unui personaj capabil să treacă peste orice umilinţă publică pentru a rămâne la putere.
Apoi, Victor Ponta ştie că, odată plecat din fruntea guvernului, devine, la 42 de ani, o epavă politică. Puţinii aliaţi (reali sau de conjunctură) îl vor părăsi rapid, partidul îl va marginaliza, iar din postura de simplu parlamentar nu va mai putea să invoce presupusele presiuni din partea DNA şi a serviciilor secrete.
Ceea ce ne duce la a doua opţiune a lui Victor Ponta: rămânerea, cu orice preţ, în fruntea guvernului. E posibil ca Ponta să treacă şi peste înfrângerea de la votul din august pe Codul Fiscal, şi peste pierderea de facto a puterii, doar pentru a-şi prezerva atributele puterii. Comportamentul de până acum al lui Ponta, dar şi presiunile venite de la susţinătorii săi din umbră (vezi episoadele cu băieţii deştepţi din energie aflaţi în jurul său) ne arată că e posibil să vedem şi acest scenariu tip Berlusconi: agăţarea de putere în ciuda evidenţelor.
Cristian Pantazi – HotNews.ro
