Săptămâna trecută, la emisiunea „Subiectele Zilei“ de la Alege TV am discutat pe larg despre criza de vaccin antitetanos din spitalele şi farmaciile craiovene. Colega noastră, Ana-Maria Predilă, a realizat, în GdS, o analiză amănunţită asupra cauzelor care au determinat această criză („De ce lipseşte vaccinul antitetanos?“ – 14 ianuarie 2016). Potrivit acestei analize, principala cauză este de natură birocratică: Ministerul Sănătăţii (MS) nu a stabilit preţul maximal la care acest vaccin trebuie comercializat. Legislaţia în domeniul medicamentelor a fost modificată în 2015, astfel că preţul medicamentelor în România trebuie să fie la nivelul a 12 ţări europene. MS stabileşte preţul maxim la care medicamentele pot fi vândute. Ca efect, marii producători străini (Franţa, Germania, Marea Britanie, Elveţia) refuză să comercializeze medicamente la preţurile stabilite de MS, considerându-le nerentabile. Până la beneficiari, medicamentele parcurg un lanţ de aprovizionare care cuprinde producătorii, distribuitorii, spitalele şi farmaciile. Vorbim aici despre operaţiuni comerciale şi scopul lor final, profitul. Alte condiţionări sunt legate de aprobările necesare, din partea Agenţiei Naţionale a Medicamentului (ANM) şi a Autorităţii Europene a Medicamentului (AEM). Aceste restricţii, coroborate cu preţul reglementat de MS şi cu taxele asociate, fac ca marii comercianţi de medicamente să se orienteze către alte pieţe.
În acest sens, asociaţiile pacienţilor acuză că România şi-a distrus industria farmaceutică, ajungând la mâna producătorilor străini, care pot avea alte priorităţi. Ca o consecinţă a celor descrise mai sus, spitalele publice nu au medicamente vitale pentru pacienţi. Spre exemplu, Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) Craiova are nevoie de 1.500 de doze/lună de vaccin antitetanos, iar Spitalul „Filantropia“ de 20 doze/lună. Vaccinul este necesar pentru imunizarea gravidelor, dar şi în cazul pacienţilor cu tăieturi, înţepături şi muşcături, pentru a preveni infecţia cu tetanos. O precizare extrem de importantă: din cauza tetanosului se poate muri. Ce face sistemul nostru medical în faţa unui pacient care riscă moartea? Ridică din umeri! De ce pentru situaţii de urgenţă nu există procedură pentru a apela la depozitul naţional Unifarm? Pentru că acesta este paradoxul: medicamentele vitale se află în stocurile naţionale, dar nu pot fi accesate din motive birocratice (licitaţii, preţuri, proceduri).
Crizele de medicamente se repetă cu regularitate, dar se pare că nimeni nu a stabilit proceduri pentru astfel de situaţii. În acest moment, din farmacii lipsesc mai multe tipuri de vaccinuri/medicamente.
Până când autorităţile vor găsi soluţii la nivel naţional, nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru bolnavii care au nevoie de medicamente. Ca lucrurile să meargă un pic mai bine, aş avansa şi eu o propunere. Pe timpul derulării unei astfel de crize, se poate acţiona la nivel de judeţ. Pornim de la o realitate concretă, şi anume că spitalele/farmaciile pot semnala când se prevede o eventuală criză a unui vaccin/medicament. Între momentele T0 (debutul crizei) şi T1 (epuizarea tuturor stocurilor) există o perioadă (una-două săptămâni) în care vaccinul/medicamentul respectiv este epuizat în unele spitale/farmacii, dar se găseşte în altele. Or, acesta este momentul optim când se poate activa şi poate funcţiona „Celula de Criză Farmaceutică“, cum am numit-o eu. Trebuie să o privim ca un mod de organizare care ajută doljenii/craiovenii să nu meargă din farmacie în farmacie în speranţa că vor găsi medicamentul respectiv. În această acţiune se pot implica spitalele, farmaciile, iar la nivel de comunicare, Colegiul Farmaciştilor şi mass-media. În mod concret, Celula de Criză Farmaceutică se poate materializa într-un blog/forum, pe care toate farmaciile interesate să anunţe, în timp real, dacă au pe stoc acel vaccin/medicament, adresa farmaciei şi preţul de comercializare. Intrând pe respectivul blog/forum, pacienţii sunt în posesia unei informaţii preţioase pentru viaţa lor şi merg la farmaciile cele mai apropiate pentru a-şi procura medicamentele. Evident, pentru acest lucru este nevoie de solidaritate. Iar în centrul sistemului expus mai sus să se afle omul, nu profitul. Ce spuneţi, se încumetă cineva?
