Săptămâna trecută, la emisiunea „Subiectele Zilei“ de la Alege TV, am discutat pe larg despre ultimul scandal în care este implicată compania CEZ, furnizorul de energie electrică în Oltenia. Presa a relatat că Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) a amendat CEZ Vânzare cu suma de 500.000 de lei din cauză că aceasta a facturat în avans energia electrică în perioada 2014-2015. Pe scurt, începând cu 1 ianuarie 2012, CEZ a introdus un nou sistem de citire-facturare. Astfel, pe factura curentă au fost inserate și estimările de plată pentru următoarele două luni, rezultând o sumă de plată mult mai mare decât cea la zi. Clienții neatenți și de bună credință plăteau în avans facturile pe două luni.
De ce sancțiunea a fost aplicată doar pentru perioada 2014-2015? Datorită faptului că prin Ordinul ANRE nr. 64/2014 a fost aprobat noul regulament de furnizare a energiei electrice. Art. 77 din ordinul menționat spune că „se admite facturarea în avans, înainte de încheierea perioadei pentru care se emite factura, dar cu respectarea perioadei de 6 luni pentru citirea și emiterea facturii de regularizare, numai la solicitarea scrisă a clientului final sau în condițiile stabilite prin contractele de furnizare a energiei electrice; solicitarea scrisă a clientului final privind facturarea în avans trebuie să conțină cel puțin perioada pentru care se solicită facturarea în avans și consumul de energie electrică estimat“. Așadar, trebuie să existe o solicitare scrisă a clientului pentru facturarea în avans.
CEZ se prevalează însă de alte prevederi ale regulamentului de furnizare și anunță că va contesta amenda ANRE. Compania poate invoca art. 72, care spune că „factura pentru energia electrică furnizată se emite, de regulă, după fiecare interval de facturare, cu excepția cazului în care, prin contract, părțile implicate au convenit o altă periodicitate de emitere a facturii“ (art. 1). Intervalul de facturare este, de regulă, o lună, iar periodicitatea de emitere a facturilor, pentru cazurile de excepție prevăzute la alin. (1), nu trebuie să depășească trei luni (alin 2). Intervalul de citire a contoarelor în vederea emiterii facturii pentru clienții casnici și pentru locurile de consum mici poate fi mai mare de o lună, dar fără a depăși șase luni (alin. 3). Reglementările permisive ale ANRE au făcut ca CEZ să emită facturi pe trei luni și să facă citire și regularizare la șase luni. Așa cum remarcau invitații emisiunii „Subiectele Zilei“, dacă se plătește în avans, clienții creditează compania cu dobândă 0. Cifrele spun că CEZ asigură alimentarea cu energie electrică a 1,4 milioane de abonați din șapte județe: Dolj, Gorj, Olt, Mehedinți, Vâlcea, Teleorman și Argeș.
Statistic, la o factură medie de 100 lei/lună/client, valoarea facturilor estimate în avans se poate ridica la 280 de milioane de lei (62 de milioane de euro).
Pe site-ul propriu (www.cez.ro), compania susține că sistemul de citire-facturare protejează natura: economisind hârtie salvează copacii. Clienților li se înșiră mai multe avantaje: planificare mai bună a bugetului propriu, eliminarea disconfortului de a avea mai multe facturi, consum estimat reactualizat automat etc. CEZ uită însă să amintească economiile pe care le face eliminând costurile cu citirea lunară a contoarelor, hârtia, tipărirea și expedierea facturilor etc. În mod normal, aceste economii ar fi trebuit împărțite cu clienții. Au scăzut facturile la curent?
În ultimii ani, scandalurile în care a fost implicată compania CEZ s-au înmulțit, iar GdS a relatat majoritatea acestora. Sunt convins că cititorii își amintesc de scandalul deconectărilor de la rețea din cauza restanțelor la taxa radio-tv. CEZ cumula factura de energie cu cea pentru taxa radio-tv, pe care o colecta în baza unui contract de mandat cu SRR și SRTV și pentru care primea un comision. Cetățenii nu cunoșteau prevederile noului Cod Civil în materie de stingere a creanțelor, iar avocații CEZ au speculat abil acest lucru. Compania a început să descarce plățile făcute de clienți pentru curent în contul taxei radio-tv. Ulterior, clienții rămâneau cu datorii la curent și erau deconectați. Cum CEZ avea monopol pe piața regională, aceștia trebuia să plătească taxe de deconectare-reconectare de 170-500 lei pentru a beneficia din nou de energie electrică. După ce GdS a demascat practicile CEZ și a demonstrat că se încălca regulamentul de furnizare, compania a fost nevoită să înceteze deconectările. Preavizele-notificare erau și ele o problemă, fiind transmise prin poștă, fără confirmare de primire. Ulterior, ANRE a introdus în regulamentul de furnizare confirmarea de primire.
Un alt scandal în care a fost implicată compania CEZ a fost cel al certificatelor verzi (CV). GdS a demonstrat că CEZ a încălcat metodologia ANRE de calcul a certificatelor verzi, umflând cu de la sine putere valoarea facturilor, prin calcularea valorii unitare a CV aferente perioadei 26 iulie – 31 decembrie 2012 la valorile din 2013. În loc de cota anuală obligatorie estimată de ANRE de 0,126 CV/MWh, compania a aplicat ilegal cota de 0,2 CV/MWh – valabilă pentru anul 2013. În urma campaniei GdS, ANRE s-a sesizat și CEZ a fost nevoită să facă regularizarea CV și să explice cotele aplicate în facturi.
În opinia mea, CEZ a beneficiat de o atitudine mai mult decât prietenoasă din partea statului român. Să ne amintim puțin de modul în care CEZ a intrat pe piața din România, în 2005. České Energetické Závody (CEZ), compania energetică de stat din Cehia, a preluat pachetul majoritar de acțiuni al Electrica Oltenia SA, filiala regională a companiei naționale de distribuție a energiei electrice.
Strategia de privatizare a fost aprobată prin HG nr. 531/2004 a guvernului Adrian Năstase. Aceasta prevedea „dobândirea de către un investitor strategic a unui pachet de acțiuni reprezentând 51% din capitalul social“, printr-o metodă „care combină vânzarea de acțiuni și majorarea de capital social prin aport de capital“. În aprilie 2005, CEZ a semnat contractul prin care a preluat un pachet de 24,62% din acțiunile Electrica Oltenia contra a 47,4 milioane de euro. Ulterior, CEZ a majorat capitalul social cu 103,6 milioane de euro, dobândind majoritatea de 51% din acțiunile filialei. Cele peste 100 de milioane de euro depuse pentru majorarea de capital trebuia folosite pentru investiții în infrastructura de distribuție. Prin 2011, Curtea de Conturi a României (CCR) a efectuat un control și a concluzionat că angajamentul nu fusese respectat, investițiile realizându-se pe banii abonaților. În consecință, România a dat în judecată CEZ la Curtea de Arbitraj de la Paris. Statul ceruse daune de 81 de milioane de euro, dar a câștigat la arbitraj doar aproximativ șase milioane de euro.
Revenim însă la procesul de preluare a Electrica Oltenia. La sfârșitul lui 2009, CEZ a cumpărat și pachetele coacționarilor, adică 30% de la Fondul Proprietatea (FP) și 19% de la Electrica SA, pentru care a plătit încă 375 de milioane de euro. Practic, CEZ a cumpărat 100% din Electrica Oltenia pentru 526 de milioane de euro. Este suma corectă?
Am încercat să aflu la cât erau evaluate activele sucursalei înainte de privatizare, făcând o solicitare la Societatea de Administrare a Participațiilor în Energie (SAPE), succesoarea în drepturi a Electrica SA. SAPE susține că valoarea de evaluare se găsește în contractul de privatizare. În consecință, am consultat contractul publicat pe site-ul Ministerului Economiei (ME), desecretizat în 2006 după un scandal mediatic și o dispoziție a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). Ei bine, actul respectiv nu conține o evaluare a companiei. Și atunci ne întoarcem din nou la strategia de privatizare, care se referă doar la vânzarea unor pachete de acțiuni. Mulți s-au întrebat cum a fost posibil ca statul să nu păstreze nici măcar 1% dintr-o companie strategică, fapt care-i permitea să verifice toate actele interne ale societății. Răspunsul îl găsim în art. 17.2 (lit. b) din Contractul de privatizare, care prevede că CEZ are opțiune de cumpărare a restului de acțiuni, moment în care statul este „obligat“ să le vândă. Procesul de înstrăinare a acțiunilor deținute de Electrica SA s-a finalizat prin HG nr. 1.148/2009. După 2009, au început scandalurile relatate de GdS, despre care aminteam mai sus.
