Săptămâna trecută, la emisiunea „Subiectele Zilei“ de la Alege TV, am discutat despre situația penibilă în care a fost pus Consiliul Local (CL) Craiova. Convocat în ședință extraordinară pe 22 martie, CL a aprobat, printre altele, un Plan Urbanistic de Detaliu (PUD) pentru construirea unei clădiri-hotel P+2 de 2.000 mp în incinta Complexului „Ion Oblemenco“. Terenul pe care ar fi trebuit ridicată clădirea este domeniu public concesionat până prin 2050 de Direcția Județeană de Tineret și Sport (DJTS) către un club sportiv privat. Clubul avea și drept de superficie, adică putea să construiască imobile pe el. Când a început proiectul pentru noul „Oblemenco“, CL a preluat de la DJTS terenul cu tot cu sarcină. Nimic suspect până aici. Totuși, la două ore după adoptarea hotărârii CL, autoritățile au anunțat că hotelul exista deja, fiind construit ilegal. Speriați de implicațiile legale și penale, reprezentanții primăriei au convocat în 24 de ore o ședință de îndată, pentru a anula hotărârea de CL. Neprimind viza de legalitate din partea prefectului, ea nu a intrat în circuitul legal și nu a produs efecte juridice. Primăria și-a făcut autocritica și a anunțat că va demara o anchetă administrativă și va sancționa disciplinar vinovații. Totuși, întrebarea rămâne: cum a putut să apară peste noapte, în buricul orașului, o clădire ilegală de două etaje, fără ca autoritățile să observe?
Am mai scris despre talentul nostru de a ne umple de ridicol când am vorbit despre indicatorul „Atenție, trece trenul!“, amplasat pe Calea București, în zona Rotonda. Aici, însă, clădirea ilegală poate indica lucruri cu adevărat grave. În opinia mea, în paralel cu ancheta administrativă trebuie demarată și o investigație penală, pentru a afla dacă este vorba doar despre neglijență sau avem de a face cu o șpagă încasată de oameni din primărie ca să închidă ochii la ilegalități. Cazul îmi amintește de lucrările de la fostul Târg Municipal din strada Caracal, unde lucrările au fost demarate fără autorizație. În 2013, cazul era de notorietate, iar GdS a sesizat și în scris Poliția Locală. Controlul a fost efectuat abia după ce firma Texind SA a obținut autorizația de construire. Cu atât mai ciudată este apariția intempestivă a clădirii ilegale cu cât șantierul în care se afla era inspectat periodic de autorități, care monitorizau lucrările la stadion.
Stadionul de care vorbeam mai sus este unul dintre proiectele promise de actuala administrație în campania electorală din 2012.
De altfel, episodul relatat mai sus este un preambul pentru ceea ce vom analiza mai jos, și anume marile proiecte anunțate în campania electorală din 2012. Eu le numesc proiecte depuse pe programul „Photoshop“, din cauza modului în care au fost promovate.
„Photoshop“ este un program informatic, un soft prin care poți edita pe calculator diferite poze care au mai mult sau mai puțin legătură cu realitatea. Vă amintiți sloganul? „Așa arată/Așa va arăta!“. Indiscutabil, campaniile electorale se bazează foarte mult pe imagine, iar găselnița vizualizării unor proiecte este extrem de interesantă.
Stadionul era una dintre pozele nematerializate până acum. Panglica nu poate fi tăiată festiv, în campanie. De adăpostul canin „de 5.000 de locuri“ nu mai vorbim: are 500 de locuri și s-a lăsat cu acuzații de șantaj și procese în justiție. „Canalizare și asfalt în orice colț al Craiovei“ este încă un vis pentru mulți locuitori din Bariera Vâlcii, Catargiu, Popoveni și alte cartiere. „Reabilitare termică pentru toate blocurile“ își doresc încă 99% dintre craioveni. „Balta Craioviței, teritoriul broaștelor și șerpilor“ tot așteaptă să fie transformată „într-un tărâm de basm pentru copii“. Una dintre cele mai frumoase poze din album era cea referitoare la noul cartier de locuințe.
„4.000 de locuințe în patru ani! O garsonieră cu 15.000 de euro, un apartament cu 30.000 de euro. Un cartier nou, cu terenul și utilitățile plătite din bugetul local și cu bani de la bănci pe care-i plătesc direct proprietarii de locuințe. În medie, sub 200 de euro pe lună“. Așa arăta. Cum arată în prezent puteți vedea pe strada Caracal nr. 132. După cum dezvăluie colegul meu Valentin Tudor în ziarul de astăzi, primăria recunoaște că șantierul „Cartierului Chinezesc“ a fost abandonat, somează firma să reînceapă lucrările și vrea rezilierea contractului de concesiune a terenului. Unde au dispărut chinezii? Locuințele-fantomă încă ne bântuie imaginarul locativ. Despre cele 20.000 de noi locuri de muncă nu are rost să mai vorbim.
Această ultimă promisiune are însă un merit: chiar și cei mai creduli craioveni au înțeles acum, cu prețul unei verificări de patru ani, că primăria nu creează locuri de muncă. Poate avea, cel mult, o strategie pentru atragerea investitorilor aducători de locuri de muncă.
Așadar, proiectele din programul „Photoshop“ s-au dovedit un fiasco. În aceste condiții, se caută soluții de criză, iar strategia se conturează în două direcții. Prima dintre ele am depistat-o deja pe 9 martie, când, la concertul de retragere al Mariei Ciobanu, fostul primar Antonie Solomon a urcat pe scenă alături de Olguța Vasilescu, sărutându-i mâna și mulțumindu-i pentru „continuarea proiectelor“ sale. Prin atragerea lui Solomon de partea sa, actuala administrație vrea să dea o dublă lovitură. În primul rând, fostul primar nu riscă să fie agățat de Opoziție și folosit drept turnesol pentru a arăta prin contrast eșecurile actualei administrații. În al doilea rând, prin „continuarea proiectelor“ actuala administrație își însușește simbolic meritele pentru realizarea lor. Este coautoare, părtașă la succes. Avansează din postura de epigon la aceea de continuator. Istoria celor patru ani este rescrisă. Procedeul este vechi. Îmi amintesc și acum de tablourile cu Nicolae Ceaușescu dând mâna peste timpuri cu Burebista, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, ctitor și părinte al națiunii, aflat în descendența onorantă a acestora.
În cele ce urmează, haideți să vedem la ce proiecte moștenite avem de tăiat panglici în următoarea perioadă: tramvaiul, parcarea subterană, water park, străzi asfaltate. La acestea, se adaugă o garnitură de proiecte-instant, cum ar fi Grădina Botanică și Parcul „Romanescu“. Așadar, rețeta este simplă. Hocus-pocus! Îmi amintesc de celebrul serial cehesc „Arabela“, unul dintre filmele copilăriei. Cine nu visează să aibă un inel magic care îndeplinește orice dorință? Sau mantia lui Rumburak pentru a ascunde, măcar pe perioada campaniei, proiectele eșuate? Precum în serial, lumea reală este invadată de personaje din lumea poveștilor. În cazul nostru, din lumea poveștilor electorale.
Voi arăta în cele de mai jos de ce cred că strategia de imagine a „continuării proiectelor“ este falimentară. În primul rând, tramvaiul. La tramvai se reabilitează doar calea de rulare și linia electrică. Tramvaiele rămân aceleași. Săptămâna trecută (24 martie) s-a lansat în dezbatere Planul de Mobilitate Urbană Durabilă (PMUD) pentru polul de creștere Craiova. Potrivit acestui document, flota RAT Craiova conține 140 de autobuze, dintre care 67% depășite moral. Peste 75% dintre ele sunt fabricate în perioada 1990 – 2000. De asemenea, toate cele 29 de tramvaie au o vechime de peste 30 de ani, fiind, de asemenea, depășite moral. Nu cred că am greși dacă le-am spune rable. Reabilitarea liniei nu îmbunătățește confortul călătorilor. Îmbunătățirile de 10.000 euro/tramvai sunt niște glume sinistre, în condițiile în care cei din Timișoara și Iași au făcut modernizări de 500.000 euro/tramvai. Nu cumva ne credem mai deștepți decât ei? Sau decât alegătorii? Telespectatorii Alege TV și cititorii GdS au putut vedea în ce constă, de fapt, „liftingul“ acestor tramvaie. În primul rând, ne sar în ochi abțibildurile, printre care și cele cu proiectul de tristă amintire „Craiova Culturală“. Altele au scaune de la autobuzele second-hand Breda, abandonate în autobazele RAT. Scaune la mâna a treia. Această operațiune îmi amintește de proprietarii vechilor Dacii 1300, ajunse rable, care fac îmbunătățiri în regie proprie. Șmirghel, chit, preșuri, perdeluțe, brelocuri, leduri, șuruburi, puțină vopsea și mașina pare nouă! Ne întoarcem în anii ‘80 – ‘90, când au fost fabricate. Numai noi nu întinerim. Mai rămâne ca la interior să apară postere cu Pamela Anderson, Claudia Schiffer, Cindy Crawford, Van Damme sau Brad Pitt. Așteptata inagurare a tramvaiului ne întinde parcă răbdarea ca pe guma de mestecat, până spre campania electorală. Recent, ni s-a spus că în perioada 24 – 31 martie, vatmanii se antrenează pentru a reintra în serviciu, după care tramvaiele vor zburda pe ecartamente vesele și modernizate. Recent am aflat că tramvaiele nu pot circula nici măcar de probă, din cauză că lucrările nu au fost recepționate. În aceste condiții, unde se antrenează vatmanii rămâne un mister. Poate în curtea RAT, făcând sala și poligonul și așteptând proba orașului în campanie. Nu-i ușor, cu atâtea marcaje și indicatoare care apar din senin pe Calea București! În concluzie, nu este nici o scofală să inaugurezi tramvaiul, decât dacă te afli în anul 1986. Altfel, ai făcut o mare treabă, dar îți lipsește hârtia igienică.
Parcarea subterană este un monstru urbanistic din beton. Inaugurarea ei nu poate aduce un beneficiu de imagine, nu vrei să reamintești oamenilor că te-ai apucat de parcare subterană și a ieșit supraterană. În acest caz, trebuie să te porți cu grijă, în șoaptă, tiptil, mergând în vârful picioarelor, pentru a nu trezi monstrul de beton.
Water Park-ul este un proiect costisitor cu un amplasament nefericit, la câțiva metri de megadepozitul de gunoi al orașului. Măcar pe perioada campaniei, ar fi necesară amplasarea unor aspiratoare puternice pentru mirosul pestilențial care-ți mută nasul din loc. Cine ar vrea ca buna dispoziție a alegătorului să fie curmată brusc de mirosul suav de cadavru?
Asfaltul electoral este strategia clasică a oricărei administrații, din ‘90 încoace. La o pocnire din deget, muncitorii toarnă cu frenezie asfalt.
„Știrea“ este preluată conștiincios de presa aservită și „viralizată“ pe rețelele de socializare. Conform unui oficios, Craiova a intrat în „zodia asfaltului“. Nu știu ce zodiac citesc ei, eu credeam că suntem în zodia racului.
Am lăsat la urmă garnitura de proiecte-instant Parcul „Romanescu“ și Grădina Botanică. Le-am numit proiecte-instant deoarece au câteva caracteristici importante în situații de criză: se realizează repede și sunt vizibile. Nu există craiovean care să nu cunoască Parcul „Romanescu“.
Proiectul de reabilitare, cu inaugurare garantată în campanie, venea ca un pansament în condițiile date. Un proiect facil, de 15 milioane de euro, pe banii UE. Pardon, pe banii noștri! Pentru că era evident că nu vom reuși până la finalul lui 2015 să tragem mai mult de 20% din banii europeni. Despre betonul, fierul forjat, anarhia stilistică și „mutilajele“ care taie rădăcinile copacilor am mai scris. Cu cât ecou la instituțiile de verificare și control vom vedea. La pachet cu parcul vine Grădina Botanică, în care se lucrează de zor. Primăria ne crede pe toți botaniști?
Nu vreau să fiu cârcotaș, remarcând lebedele și podețul din fier forjat, arcuit precum Podul Minciunilor din Sibiu. Ideea este că sensul de grădină botanică nu trebuie deturnat, dar totuși este bine că se lucrează acolo.
Închei comentariul din această săptămână cu sublinierea că, la final de mandat, nu poți ascunde, precum Rumburak sub mantie, proiectele eșuate. Și nu poți realiza altele peste noapte precum Arabela, răsucind inelul pe deget. Trebuie să-ți asumi eșecurile. Altfel riști să transformi povestea electorală cu prinți și zâne într-un coșmar de Haloween, cu final la fotografie.
