Scandalul Hexi Pharma este doar o mică parte dintr-un uriaş sistem care aduce moartea.
Un sistem mafiot care stoarce tot ceea ce poate din bugetul de 31,17 miliarde de lei destinat Sănătăţii şi care face bani prin toate mijloacele posibile, inclusiv prin şantajarea pacienţilor, obligaţi să plătească taxă de protecţie dacă vor să aibă o şansă să supravieţuiască.
Ca să înţelegeţi mai bine ce se întâmplă acum în spitalele din România, amintiţi-vă de mafia americană din anii ‘60, care vămuia tot ce putea: controla sindicatele din construcţii şi porturi, era băgată în prostituţie şi jocuri de noroc şi, la un moment dat, a intrat şi în traficul de droguri.
În sistemul de sănătate din România se taxează toate achiziţiile – medicamente, aparatură scumpă şi nefuncţională, dezinfectanţi – şi investiţiile, se sifonează resurse prin căpuşarea spitalelor de stat de către cabinetele particulare şi, aşa cum spuneam, se iau bani de protecţie de la pacienţi. Insist pe acest termen dur: „taxă de protecţie“.
Este un întreg mecanism, foarte bine gândit, prin care se obţin aceşti bani. Angajaţii spitalelor de stat sunt ţinuţi intenţionat pe salarii incredibil de mici – dar se găsesc miliarde de lei pentru „pensiile speciale“ ale securiştilor sau salariile aparatului de represiune – pentru a fi obligaţi să-şi completeze veniturile storcând pacienţii. Aceştia din urmă îşi joacă viaţa la ruleta rusească atunci când intră într-un spital de stat, aşa că plătesc fără să crâcnească, disperaţi că poate „nu au dat suficient“.
Oricum, aşa cum am văzut, infecţiile nosocomiale îi pot ucide cu zile oricât ar plăti. Scandalul Hexi Pharma m-a ajutat să înţeleg de ce aceste infecţii nu erau raportate corespunzător: nu din vreo neglijenţă sau jenă, ci pentru că se ştia că dezinfectanţii sunt ineficienţi.
Acesta este, în linii foarte simple, un sistem de tip mafiot în fruntea căruia stau 250-300 de moguli – estimarea oamenilor care cunosc sistemul, nu a mea – şi care are ca purtători de cuvânt pe doctorul Raed Arafat şi Antena 3.
Eu sunt un om optimist, aşa că mai întâi vă voi spune partea proastă a situaţiei şi abia apoi voi arăta că, după opinia mea, există soluţii
Ştirea proastă este că sistemul controlează statul, deci este exclusă destructurarea sa de către instituţiile de aplicare a legii, în acest moment. Prin 1970, pentru a distruge crima organizată din SUA, Congresul a emis aşa-numita lege Racketeer Influenced and Corrupt Organizations Act (RICO), a dat puteri extinse FBI-ului şi în acest fel a putut ajunge la personajele din vârful piramidei, la cei care dădeau ordinele. În România nu se va întâmpla aşa ceva.
Discutăm, la o estimare generală, de cel puţin un miliard de euro care ajung din sistemul de sănătate în buzunarele celor care fac parte din sistemul mafiot.
Un miliard de euro: 10% din bugetul acordat de stat pentru Sănătate, plus plăţile informale de la pacienţi. Legislativul este un susţinător activ al corupţilor, rolul său fiind să pună toate piedicile posibile în calea DNA. Uitaţi-vă cum a fost masacrată legislaţia antiplagiat, de către doamna Ecaterina Andronescu şi cortegiul ei de susţinători, şi veţi înţelege că orice proiect de lege care este trimis în acest Parlament va ajunge, în final, să protejeze şi mai mult mafia care controlează sistemul medical.
Dacă vorbim despre Poliţia Română, nu trebuie decât să ne amintim de dezastrul de la Oficiul pentru Protecţia Martorilor şi de la Direcţia de Informaţii, instituţii-cheie în combaterea crimei organizate. Azi, în momentul în care scriu acest articol, Gazeta Sporturilor scrie că procurorii sunt preocupaţi să bage sub preş scandalul Hexi Pharma şi să secretizeze rezultatele analizelor. Poliţie, Parchet, Parlament şi, probabil, nici serviciile nu se simt prea bine în acest scandal…
Ce ar fi de făcut?
După opinia mea, de om de dreapta, singura soluţie este să scoatem sistemul de sănătate de sub controlul unui stat care, prea des, reprezintă interesele mafiei.
O simplă majorare a bugetului sănătăţii va însemna doar să-i alimentăm pe cei care fură.
Măsurile propuse de executiv, iertaţi-mă, sunt mai ineficiente decât dezinfectanţii Hexi Pharma. Management profesionist: dar guvernul Cioloş nu este în stare să pună un om competent la CNADNR, care a rămas fieful PSD, de unde va găsi sute de manageri de spitale? Tot de la clientela de partid. Noi spitale construite prin parteneriate public-privat (PPP): am văzut unde urma să ducă PPP-ul pentru autostrada Comarnic-Braşov, la costuri astronomice.
Eu rămân consecvent cu ceea ce am mai scris şi sunt convins că opinia publică va înţelege şi îşi va da seama că, în ianuarie 2012, a fost manevrată pentru a bloca dezetatizarea.
Trebuie pornită o serie de privatizări-pilot a câtorva spitale.
Trebuie spart monopolul CNAS, iar pacienţilor să li se ofere alternative private. Îi forţăm pe toţi românii să cotizeze la sistemul de sănătate de stat, măcar să le oferim dreptul de a-şi alege casa de sănătate care să le gestioneze banii şi spitalul la care vor fi trataţi.
Am citit, recent, că mafia italiană nu reuşeşte să mai omoare „decât“ vreo 70 de persoane pe an. Nu am nici un dubiu că sistemul medical românesc are un bilanţ mult mai lugubru.
George Mioc – contributors.ro
