În comentariul de astăzi voi analiza pe scurt cele mai importante teme discutate săptămâna trecută în cadrul emisiunii „Subiectele Zilei“ de la Alege TV. Fără îndoială, subiectul momentului este scandalul dezinfectanților din spitale. Printr-un demers jurnalistic de excepție, echipa de investigație condusă de Cătălin Tolontan a demonstrat că dezinfectanții din peste 300 de spitale din România, livrați de firma Hexi Pharma, erau diluați de până la zece ori. Ancheta jurnalistică a declanșat un scandal național, Hexi Pharma și-a închis activitatea și a intrat în insolvență, dezinfectanții au fost retrași din spitale. În actualul context, „hexi“ pare să devină un adjectiv pentru tot ceea ce este neconform, contrafăcut, mincinos, în România. Pe hârtie, totul pare în regulă, însă în realitate nu este deloc așa.
De exemplu, la Craiova avem hexi-tramvaiul. RAT Craiova are în dotare 29 de tramvaie depășite moral, cu o vechime de peste 30 de ani. Începând din 2013, 15 dintre garnituri au fost „modernizate“ la prețul de 10.000 euro/bucata. La vremea respectivă, oficialitățile ne-au spus că în țară lucrări similare costă 400.000 de euro, deci de 40 de ori mai mult. Ne-au livrat o poveste cu iz electoral, după cum aveam să constatăm la doar două zile de la reluarea circulației cu tramvaiul (4 mai). În zece zile de circulație, două tramvaie s-au defectat în trafic, fiind remorcate cu basculanta până la depoul RAT. Din câte am înțeles, defecțiunile ar fi cauzate de arderea unor siguranțe la sistemul de frânare. La o frecvență de circulație de șapte-opt minute, defectarea unui tramvai aflat în exploatare blochează traficul. În aceste condiții, călătoria cu tramvaiul în Craiova devine o aventură. Ar trebui despăgubiți călătorii, pentru bilete și timpul pierdut?
O dată cu hexi-tramvaiul, autoritățile ne-au livrat și hexi-peroane. În ultimii ani, calea de rulare a tramvaiului (șine, rețea electrică) a fost reabilitată pe bucăți: Universitate – Severinului și Universitate – Electroputere. În acest context, unele peroane au fost modernizate sau relocate. La tronsonul Universitate – Severinului, distanța de la peron la axul liniei este de 1.310 mm, în timp ce la tronsonul Universitate – Electroputere este de 1.500 mm. Pornind de la măsurătoarea cu ruleta, am căutat explicații. Am încercat să înțeleg de ce în al doilea caz distanța axială este cu 20 cm mai mare, cauzând probleme călătorilor. Pe parcursul documentării, am descoperit că sistemul reacționează la fel ca în scandalul dezinfectanților: negare – acoperire – atac – recunoaștere. În prima fază a scandalului, autoritățile au fost opace, negând că ar fi ceva în neregulă. În complicitate, instituțiile implicate au încercat să acopere, să ascundă adevărul. Lucrările de 7,8 milioane de euro de pe Calea București au fost recepționate în secret, procesul-verbal nu este nici acum public. Mai mult, peroanele cu probleme au fost recepționate fără observații. Beneficiarul, proiectantul, executantul, inspectoratul de stat în construcții susțineau că totul este în regulă. Autoritățile au contestat evidența și au reacționat atacând argumentația jurnaliștilor: normativul 1/2007, folosit pentru peroanele din București. Ne-au fost de ajutor însă, dezvăluind că au folosit un ghid de proiectare (GP 046 – 99) care nu prevede o distanță standard între peron și axul liniei de tramvai. Astfel, am aflat că distanța la care sunt amplasate peroanele diferă de la caz la caz și se stabilește pe teren, măsurând lățimea caroseriei. Așa s-a procedat la Arad, la o lucrare similară: au măsurat lățimea caroseriei (2.500 mm) și au prevăzut o distanță de 60 mm între caroserie și peron. În proiectul de la Craiova însă, nu există o motivație scrisă, ci doar niște planșe desenate, care prin deducție indică o distanță axială de 1.500 mm. Ulterior scandalului, proiectantul a motivat că a avut în vedere achiziția unor tramvaie mai late, iar instituțiile complice și-au însușit acest punct de vedere.
Luat la bani mărunți, șeful de proiect Mădălin Bundă a recunoscut în cele din urmă că nu a măsurat caroseria. El susține că s-a gândit că primăria va cumpăra tramvaie mai late, însă nu-și amintește ca municipalitatea să-i fi cerut să țină cont la proiectare de acest lucru. Nici nu cred că primăria a cerut așa ceva, din moment ce pe primul tronson, recepționat și el fără obiecții, distanța axială este de doar 1.310 mm. Așadar, impresia este că proiectul a fost făcut din birou, iar instituțiile complice au acoperit eroarea. În ultima fază, autoritățile au recunoscut cei 20 cm în plus și au promis că remediază problema. O vor face în campanie?
Un alt subiect abordat săptămâna trecută se referă la Mălaiul Electoral. Începând cu 2014, Consiliul Local (CL) Craiova derulează un program social prin care distribuie pachete alimentare persoanelor cu venituri reduse cu ocazia sărbătorilor de Paște, Sf. Maria și Crăciun. Un pachet conține 2 l ulei, 2 kg zahăr, 2 kg făină, 1 kg orez și 1 kg mălai. Potrivit analizelor noastre, în 2016 licitația pentru achiziția de alimente a durat 90 de zile, cu 20 de zile mai mult ca în perioada 2014-2015. Din această cauză, distribuirea alimentelor s-a suprapus cu prima săptămână din campania electorală (6-13 mai). Pe pachete scrie „Primăria Craiova și CL Craiova – Program social“. În imaginarul colectiv al electoratului, primăria se confundă cu primarul. Dacă primarul este și candidat, avem o problemă de rezolvat, deoarece legislația electorală interzice candidaților să ofere „direct sau indirect“ produse alimentare. Codul Penal pedepsește mita electorală cu închisoarea de la șase luni la trei ani și interzicerea unor drepturi. Primăria a reacționat cu un comunicat fără antet, nesemnat și neasumat direct. Potrivit acestuia, în 2016, licitația a durat mai mult cu 20 de zile din cauză că au fost mai multe firme participante ca în perioada 2014-2015 și s-a organizat „licitație prin mijloace electronice“. Studiind documentele, am descoperit că au fost șase firme participante, la fel ca în 2014. Licitațiile prin mijloace electronice sunt reglementate de HG nr. 1.660/2006. Potrivit acesteia, în prima etapă sunt analizate documentele firmelor, iar cele care îndeplinesc criteriile sunt comunicate către Sistemul Electronic de Achiziții Publice (SEAP). Dacă procesul se prelungește, noul termen trebuie anunțat în SEAP. Ulterior, ofertele financiare ale firmelor admise sunt evaluate automat de SEAP, fiind ordonate după prețul cel mai mic. Ei bine, ofertele firmelor au fost deschise în 16 martie, iar data-limită pentru evaluarea ofertelor în SEAP a fost 5 aprilie. Nu am găsit în SEAP nici o notificare privind prelungirea termenelor de licitație! Ce s-a întâmplat în cele 21 de zile până a fost desemnat oficial câștigătorul (26 aprilie)?
Tot săptămâna trecută am aflat și de ce recepția parcării subterane din centrul orașului a întârziat până în campania electorală: din cauza unei pisici, care ar fi rupt elicea unui ventilator! O pisică maidaneză a fost transformată de autorități în motanul Behemoth, Diavolul care și-a băgat coada în mărețele proiecte ale primăriei. Eu cred că motanul era încălțat. Judecând după cabaretul politic oferit de autorități, poate că parcarea ar trebui botezată „Le Chat Noir“ („Pisica Neagră“), după numele celebrului stabiliment din Paris, deschis în Montmartre de Rodolphe Salis în perioada 1881-1896. Mai lipsește muzica de can-can a lui J. Offenbach, dar am putea asculta tropăitul zgomotos de campanie cu vedere la jartele pe muzica lui Goran Bregovici. În filmul „Pisica neagră, pisica albă“ regizat de Emir Kusturica, pe coloana sonoră a lui Bregovici, există o scenă antologică, în care un porc mușcă efectiv dintr-o mașină Trabant. Bregovici nu a venit însă la Craiova, deși este an electoral. Probabil au lipsit sponsorii.
În fine, toată presa națională a fost cu ochii pe evenimentul săptămânii, inaugurarea scutului antirachetă de la Deveselu. Scutul instalat de SUA este un sistem defensiv, reprezintă dovada materială a protecției României de către NATO împotriva eventualelor atacuri.
Evenimentul festiv a avut și câteva momente simbolice, cu efecte inclusiv în politica locală. În mod bizar, de la ceremonie au lipsit primii doi oameni în stat, K. Iohannis – președintele României și C.P. Tăriceanu – președintele Senatului. În acest condiții, la cel mai înalt nivel România a fost reprezentată de Valeriu Zgonea, în calitatea sa de președinte al Camerei Deputaților. Scaunul lui Zgonea a purtat ostentativ o fundă roșie, care a stârnit tot felul de comentarii. A doua zi, Zgonea a mers la DNA, ca martor în dosarul de corupție al Olguței Vasilescu. Ulterior, a avut o întâlnire privată cu ambasadorul SUA, Hans Klemm, în biroul său de la Camera Deputaților.
Gesturile emisarului american îl legitimează pe Zgonea ca partener de dialog în probleme importante, cum ar fi justiția, statul de drept. Mișcarea survine în contextul în care V. Zgonea a fost exclus din PSD pentru că i-a cerut președintelui Liviu Dragnea să demisioneze după ce acesta a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare în dosarul „Referendumul“ din 2012. Acum, PSD forțează debarcarea lui Zgonea de la șefia CD. După excluderea din PSD, Zgonea s-a intitulat în glumă Zorro – un personaj decupat din imaginarul justițiar american. „Zorro“ („Vulpea“) este un supererou de bandă desenată de la începutul secolului XX, care acționează în perioada dominației mexicane asupra Californiei. El este prototipul supereroului, care a inspirat alte peronaje excepționale de bandă desenată americană, gen Batman, Superman, Spiderman etc. Umberto Eco remarca într-o analiză că deși acești supereroi au lumea la degetul mic, ei nu fac revoluții, ci se subordonează președintelui ales al SUA. Zorro de Oltenia privește tot spre Casa Albă, dar se legimitează ca Reformator al PSD. În această cheie, PSD are de ales între Reformă (Zgonea) și Restaurație – alcătuită din liderii cu probleme penale, neagreați de SUA (L. Dragnea, V. Ponta, O. Vasilescu). Evident, lucrurile nu sunt atât de mitice precum se vor personajele noastre. Realitatea este mult mai simplă, SUA au dat un semnal clar că justiția și statul de drept sunt o prioritate, iar V. Zgonea este omul lor. Cum va reacționa PSD?
