Cu tine vorbesc, cutremuratul de scârbă, indignatul şi dezamăgitul. Ai toate motivele din lume să stai acasă duminică, cum vor face foarte mulţi din jurul tău. Oferta marilor partide arată prost, nu mai ai încredere în nimeni şi te-ai convins în 26 de ani că toţi fură, indiferent pe cine alegi. În mintea ta de om raţional şi grijuliu cu votul lui a încolţit demult ideea că nu vei putea schimba nimic în veci. Anul acesta, lehamitea face furori. Cristian Pantazi a încercat să te convingă că s-ar putea să nu fie chiar cea mai bună idee. Să zicem însă că tu ai dreptate. În cazul ăsta, merită să mergem până la capăt cu lehamitea, să vedem unde ajungem.
Înainte să mai facem câţiva paşi trebuie să-ţi spun, cu toată onestitatea de care sunt în stare, că nu-mi amintesc o campanie mai anostă. Localele, în general, sunt mai plicticoase de felul lor, degajă mai puţină energie şi pasiuni decât nişte prezidenţiale sau generale. Dar parcă acum s-au aliniat astrele în aşa fel încât să urâm din suflet alegerile de duminică.
Ai văzut că mulţi habar n-au că sunt alegeri, în câte tururi şi cine candidează. Unii s-au săturat de minciuni şi înşelătorie, alţii sunt indolenţi. Pe deasupra, noua lege electorală i-a scos pe candidaţi de pe radar. Apoi, partidele şi-au revenit după Colectiv, au profitat de valul de dezamăgire publică. Au venit, obraznice, tot cu penali, cu habarnişti şi incompetenţi. Chestia asta intrigă lumea civilizată.
Dar să ştii că m-am uitat cu atenţie pe listele din ţară, de la Iaşi, Constanţa, Sibiu, Cluj sau Craiova. Nu poţi spune că n-ai de unde alege. Unii sunt ok, am văzut destui independenţi, chiar partide sau figuri noi. Unele liste de consilieri s-au împrospătat, altele nu, mă rog, ca de obicei, o lume pestriţă exact ca micul univers românesc. Dar să zicem că nimeni, absolut nimeni, nu îndeplineşte standardele tale înalte pentru a te scoate din casă.
Ştiu, cunosc foarte bine satisfacţia interioară pe care o simţi la gândul că vei întoarce spatele tuturor. Te protejezi, te simţi chiar puţin superior şi imposibil de păcălit încă o dată. Eliberat de răspunderea alegerii, te refugiezi de mizeria politică într-un ecosistem unde întâlneşti tot mai mulţi prieteni, la fel de mulţumiţi că, în sfârşit, au descoperit reţeta unei vieţi liniştite.
Fără politică e chiar mai bine. Nu te mai cerţi la nesfârşit cu cei mai buni prieteni în fiecare weekend şi descoperi de pe noua ta bicicletă frumuseţea naturii, berea băută senin, fără spume la gură şi noduri în gât. Dacă te uiţi mai bine la ceilalţi, care încă îşi mai pierd vremea cu fleacurile politice, te umflă râsul cât de proşti, orbi şi naivi au rămas în comparaţie cu tine. Spre deosebire ei, tu ai avut norocul să te luminezi la timp.
Anul acesta, dacă nu mă înşală intuiţia, veţi fi foarte mulţi. Veţi fi o forţă, o majoritate tăcută de care partidele ar trebui să se sperie. Absenţa voastră istorică se va consemna, probabil, în sondaje drept cea mai mare după ‘90. O mare realizare care nu va avea însă nici un efect. Veţi face o demonstraţie de forţă perfect inutilă, ca şi cum aţi pedala la bicicleta cea nouă fără lanţ sau aţi bea o bere fără alcool.
Să-ţi spun mai departe ce se va întâmpla. Profitând de absenţa ta absolut justificată, de protestul tău mut, toţi penalii şi borfaşii ăia de pe liste vor fi votaţi cu entuziasm de cealaltă Românie, de compatrioţii tăi mai indolenţi, mai neinformaţi, mai uşor de manipulat şi de cumpărat decât tine. Tu, am convenit deja, nu mai poţi fi tras pe sfoară prea uşor încă o dată.
Dar cealaltă Românie există şi va exista mereu la marginea ecosistemului tău oricât te străduieşti să nu o mai vezi. Partidelor li se va rupe de absenteismul uriaş, de votul de blam dat de o parte din societate. Se vor bucura, chiar, că, în sfârșit, au scăpat de tine, că nu le mai încurci socotelile la vot.
Şi atunci, ce-ai rezolvat? Dacă ai curaj să mergi cu mine până la capăt pot să-ţi arăt, dar nu cred că o să-ţi placă. De data asta nu doar că n-ai rezolvat nimic, dar ai legitimat corupţia. Da, tu, cel care refuză să i se opună, cel care-i întoarce spatele când corupţia candidează şi cere să fie votată. Poate n-ai privit suficient de atent la miza uriaşă a acestor alegeri anoste. Mai gândeşte-te puţin.
Dacă simbolurile corupţiei din ţara asta vor primi un vot masiv, o mare parte din vină o vei purta cu tine, în ecosistemul tău. Nu poţi fugi de probleme sperând că astfel se vor rezolva singure, fără nici un efort şi asumare. Candidatul tău ideal, perfect, nu se va naşte curând. Ecosistemul tău se va dovedi, din păcate, o iluzie într-o ţară cucerită de jefuitorii ei. Te-a obosit deja democraţia? Ai de ales: iadul anarhiei, al dictaturii sau o democraţie mimată într-un stat mafiot.
Corupţia votată acum te va copleşi în toamnă, după generale. Iar iluzia ta se va spulbera când corupţia se va lăfăi din nou peste ţară, de data asta votată în mod democratic. Toţi borfaşii îţi vor râde în nas când vei începe să țipi din ecosistemul tău împotriva lor, şi-ţi vor închide gura scurt: poporul m-a ales!
Dacă mai eşti cu mine, nu mai am să-ţi spun mare lucru decât că mă simt la fel de scârbit ca tine, cu o mică diferenţă. Eu încă mai cred în forţa teribilă a fiecărui vot.
