Tăriceanu, în toată splendoarea lui. Tăriceanu, dezgolit de orice aură de om de stat cu care l-au îmbrăcat televiziunile prietene şi complicii din politică. Asta am văzut în ultima săptămână, în două episoade: intrarea peste rând la permise auto şi, mai ales, explicaţiile de la Antena 3. Un parazit al societăţii, un personaj dăunător în cel mai înalt grad pentru morala publică, un ins care nu a vrut să-şi ceară scuze nici măcar la cinci zile după sfidarea sutelor de cetăţeni.
Episodul sfidării de la permise nu e deloc spectaculos pentru cei care am urmărit cu atenţie personajul Tăriceanu în ultimii ani. E spectaculoasă doar dimensiunea nesimţirii de care e capabil; recunosc că nu îl bănuiam atât de inabil în faţa opiniei publice.
Inutil să glosăm pe marginea gestului său de a sări peste imensa coadă de la Direcţia Permise Auto Bucureşti. A făcut ceea ce 99% dintre politicienii români, mai cu seamă demnitari, încearcă să facă: să pună interesul public în slujba interesului personal, şi nu invers. De fapt, să fim sinceri, e o cutumă în toată lumea, că şi de-aia a ajuns încrederea publicului în politicienii mainstream la cote incredibil de joase.
Dar peste tot un politician prins într-o astfel de ipostază îşi cere scuze sau suportă consecinţe (demisie, demitere, vot de blam etc.). Chiar şi în România există exemple de politicieni care au avut măcar bunul-simț de a-şi pune cenuşă în cap.
Nu însă şi Tăriceanu. Acest parazit a susţinut public că, în calitate de preşedinte al Senatului, are dreptul la alt fel de tratament decât cei care-l votează şi îl plătesc. Acest parazit a verbalizat, fără jenă şi fără vreun filtru moral, ceea ce porcul-şef din Ferma Animalelor a lui George Orwell a instaurat drept lege: „Toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele“. Fraza din carte e un nonsens? Evident. La fel cum nonsens este şi explicaţia dată de şeful camerei superioare a Parlamentului României: „Există, în orice stat, câteva funcţii importante unde oamenii au fost aleşi ca să reprezinte într-un fel statul şi să se dedice, în principal, problemelor societăţii comunităţii. Da? Asta ar trebui să fie preocuparea lor principală. Nu statul la coadă“ (Antena 3, marţi, 16 august).
Acest parazit deghizat în liberal a păcălit ani buni electoratul. Ajutat de morgă, vocea căutat gravă şi ţinută vestimentară corectă, Tăriceanu încă seduce o parte a votanţilor. A venit timpul însă ca şi cei care-l mai creditau cu intenţii bune să vadă că îndărătul acestor accesorii se ascunde un personaj imoral, care detestă reformele reale, adeptul unei segregări pe criterii de putere.
E timpul să ne amintim câteva detalii semnificative din biografia publică a acestui personaj:
• A pus în pericol relaţia României cu SUA şi NATO în 2006, când a cerut intempestiv retragerea trupelor româneşti din Irak.
• A periclitat economia României prin măsurile populiste luate ca premier pe bandă rulantă în 2008, când se pregătea de alegerile parlamentare.
Ca premier, a patronat apariţia unor grupări de interese ilegitime în energie, grupări care căpuşează şi acum sectorul energetic şi care au o relaţie excelentă cu ALDE, partidul condus de Tăriceanu.
• A intervenit la preşedintele Traian Băsescu pentru rezolvarea problemelor din justiţie ale prietenului său de la acel moment, Dinu Patriciu.
• A cauţionat de două ori suspendarea preşedintelui (2007 şi 2012) şi aruncarea ţării în crize politice majore.
• A adoptat un discurs dur antijustiţie.
Acesta e omul. Şi, ca şi cum nu ar fi suficient, acum inventează conspiraţii şi sugerează că în spatele acestui scandal legitim de presă se află o campanie „bine dirijată“. De campanii oculte vorbea, dacă vă amintiţi, şi Gabriel Oprea, când a izbucnit scandalul coloanei de care beneficia ilegal. Aşa funcţionează aceşti paraziţi ai politicii: personaje goale de conţinut care au nevoie de o funcţie şi beneficiile/zorzoanele aferente pentru a fi umpluţi cu ceva, pentru a fi substantiați. Ca nişte paraziţi ce nu pot trăi în afara organismului parazitat.
Cristian Pantazi – HotNews.ro
