N-ar fi rău să întrebăm cu prima ocazie poporul printr-un referendum de modificare a Constituţiei dacă mai doreşte ca guvernul să legifereze în domenii sensibile precum justiţia prin ordonanţe de urgenţă. Sau chiar cetăţenii pot cere singuri asta. Am evitat cu toţii un dezastru la limită, pericolul încă n-a trecut şi am descoperit îngroziţi ce distrugeri provoacă această veritabilă armă nucleară dacă un guvern iresponsabil sau de rea-credinţă apasă butonul roşu. Mi se pare prioritatea zero o dezbatere pe această temă. Nu mai putem sta cu sufletul la gură, mereu la pândă, întrebându-ne în fiecare noapte dacă dimineaţa nu cumva ne vom trezi în Monitorul Oficial cu un OUG care goleşte instant puşcăriile sau scapă de dosare penale mii de borfaşi mari şi mici.
Pentru pasionaţii de detalii, vă invit să citiţi articolul 115 din Constituţie, găsiţi acolo regimul ordonanţelor de urgenţă. Ele se pot adopta, teoretic, numai în situaţii extraordinare şi în anumite domenii. În realitate, guvernul nu ţine seama de limitările constituţionale, iar dacă legiferează în domeniul penal, stricăciunile provocate de un OUG nu mai pot fi reparate.
Este suficient să intre un singur minut în vigoare şi cei vizaţi de dezincriminări, amnistii sau grațieri scapă. Ordonanţa nu mai poate fi întoarsă. În penal, se aplică mereu legea mai favorabilă şi este singura sferă în care legea retroactivează. Altfel spus, odată răul făcut, nu mai poate fi îndreptat. Indiferent dacă Curtea Constituţională declara OUG-ul neconstituţional, dacă parlamentul respinge ulterior ordonanţa sau dacă guvernul o abrogă la câteva zile după ce intră în vigoare, butonul nuclear odată apăsat continuă să producă efecte nocive mult timp. Exact ca o bombă radioactivă care continuă să ucidă vreme îndelungată şi după explozia ei.
În cazul nostru, am avut noroc că ordonanţa prevedea termenul de zece zile până la intrarea în vigoare. Nu este neobişnuită acordarea unor termene când modificările legislative pot avea impact semnificativ asupra anchetelor şi dosarelor în curs. De această dată s-a dat un termen suspect de scurt. Dar dacă nu aveam în OUG termenul de zece zile? Dacă intra în vigoare în momentul publicării în Monitorul Oficial, adică marţi noaptea la unu?
În această situaţie, nu ne mai folosea la nimic că avem instituţii de check’s and ballances care pot echilibra un eventual exces al guvernului. Degeaba mai atacă Avocatul Poporului OUG-ul la Curtea Consituțională dacă prin el se modifică legi penale şi, să zicem, nu mai suntem în situaţia fericită de a avea un termen de zece zile până la intrarea în vigoare. Pur şi simplu nu mai contează. Reformată sau nu, instituţia de control devine complet irelevantă în cazul în care Guvernul Grindeanu s-ar decide tot peste noapte să adopte un OUG în sfera penală, dar cu intrare în vigoare imediată. Ce-ar mai putea face Avocatul Poporului, Curtea Constituţională sau Parlamentul? Nada, zero, nimic.
România nu s-a mai aflat de mult în faţa acestor situaţii-limită. A mai fost dezincriminată, tot prin OUG, bancruta frauduloasă, în urmă cu 20 de ani. EVZ evocă momentul când în guvernarea CDR (ce ironie, Călin Popescu Tăriceanu făcea parte din acel cabinet) i-a scăpat tot printr-un abuz de putere pe toţi miliardarii de carton ai vremii, care devalizaseră bănci comițând infracţiunea de bancrută frauduloasă. A ieşit mare tămbălău, dar n-au ieşit oameni pe străzi ca acum. Erau alte vremuri, informaţia era mai bine controlată, iar reţelele de socializare practic nu existau.
De atunci, nimeni n-a mai apăsat butonul nuclear, până azi. N-am cum să nu remarc faptul că Victor Ponta, oricât de presat era de Adrian Năstase, Voiculescu sau alţi penali din partid, nu l-a utilizat. Şi Ponta a plecat şi el din ţară, fix ca Dragnea, în 2013, când în parlament se pregătea „marţea neagră“, un atac la fel de masiv împotriva justiţiei, dar nu a detonat bombă atomică.
Cred că a venit momentul să ne hotărâm dacă dorim să mai păstrăm această armă letală în mâna guvernului de azi, de mâine sau oricare va veni de acum încolo. Pur şi simplu, nu ne mai putem permite să riscăm. Nu funcţionează nici soluţia intermediară, cum ar fi limitarea legiferării OUG-ului doar în anumite domenii.
Repet, cât timp un guvern poate modifică legi prin OUG, o va face la un moment dat şi în domeniul penal oricâte interdicţii constituţionale i-am impune. Controlul ulterior de constituţionalitate sau parlamentul nu mai pot salva anchetele şi dosarele distruse de intrarea în vigoare a unui OUG menit să relaxeze regimul infracţiunilor şi al pedepselor. Cum spuneam, în sfera penală ne vom raporta tot timpul la legea mai favorabilă. Nu putem schimba un principiu mare de drept valabil peste tot în UE.
Acest buton nuclear trebuie luat cât mai repede din mâna guvernului. Pentru asta, trebuie umblat la Constituţie, mai precis la articolul 115 privind delegarea legislativă. O să vă întrebaţi, poate, cum vom rezolva situaţiile de urgenţă, în caz de catastrofă sau erori de legiferare care necesită o îndreptare rapidă? Prin convocarea de urgenţă a parlamentului, evident. Vecinii bulgari, de pildă, nu au în legislaţia lor posibilitatea de a legifera prin OUG. Dacă după 27 de ani nu înţelegem că nu dispunem încă de partide suficient de mature şi responsabile pentru a le pune în mână puterea distrugătoare a unui OUG, atunci atacurile la statul de drept se vor repeta. Şi mă tem că vor învăţa din greşelile comise azi, nu cred că ne vor mai lăsa ocazia să-i oprim.
Sigur, nu avem nici o garanţie că majoritatea parlamentară va acţiona mai înţelept, dar cel puţin procesul de adoptarea al unui proiect de lege parcurge mai multe etape. Dispunem de mai multe filtre până la intrarea în vigoare a unui proiect de lege. Controlul de constituţionalitate se poate face până la publicarea legii în Monitorul Oficial, preşedintele o poate întoarce de două ori în parlament şi este mai greu să se evite complet dezbaterea publică.
Or, am văzut cum s-a adoptat OUG-ul care modifică Codul Penal şi de Procedură Penală: noaptea, prin suplimentarea ordinii de zi în ultimul moment, fără nici o dezbatere şi minim control. Ministrul justiţiei şi-a minţit premierul că dispune de toate avizele necesare, deşi de la CSM încă nu venise nimic. Altfel spus, acest mod de legiferare, altfel profund nedemocratic, se poate transforma oricând într-un dictat pur sânge cu efecte devastatoare asupra societăţii. Din acest motiv, nu cred că ne mai putem permite să-l lăsăm în mâna unui guvern, oricare ar fi el, mai ales că am văzut în trecut la toate guvernele tentaţia de a face abuz de OUG, adică un veritabil abuz de putere şi de a scoate parlamentul din circuit, distorsionând grav procesul democratic.
PS: Revizuirea Constituţiei poate fi iniţiată de Preşedintele României la propunerea guvernului, de cel puţin o pătrime din numărul deputaţilor sau al senatorilor, precum şi de cel puţin 500.000 de cetăţeni cu drept de vot.
Cetăţenii care iniţiază revizuirea Constituţiei trebuie să provină din cel puţin jumătate din judeţele ţării, iar în fiecare din aceste judeţe sau în municipiul Bucureşti trebuie să fie înregistrate cel puţin 20.000 de semnături în sprijinul acestei iniţiative (art. 150 din Constituţie).
