#Ziuapefaţă. Aceşti borfaşi au nevoie de o lecţie: Ori ei, ori noi

De acum, nu se mai ascund #noapteacahotii. Fac totul pe faţă, sfidător. Nu se mai obosesc să mintă ceva elaborat, să opereze pe furiş, să manipuleze pe la televiziunile lor. Au renunţat la orice scrupul şi, ziua, la vedere, au votat în Comisia Juridică din Senat amendamentul lui Traian Băsescu&Şerban Nicolae: să fie graţiaţi şi corupţii, condamnaţii pentru luare de mită, dare de mită, trafic de influenţă. La câteva ore după vot, societatea a reacţionat, câteva sute de oameni au ieşit în Piaţa Victoriei. I-am văzut furioşi, frustraţi şi determinaţi. I-am auzit strigând „nu daţi înapoi, venim peste voi“. Aşa ceva nu se poate într-o democraţie, însă putem „merge peste ei“ în mod simbolic, anume ieşind în număr cât mai mare în oraşele României.
Doar o lecţie de civism, o mobilizare masivă şi paşnică, mai puternică decât cea din iarnă, îi va determina să oprească transformarea României într-un stat mafiot. Doar arătând fără echivoc că România respinge legalizarea corupţiei mai avem o şansă. Nu există altă cale, iar apelul la violenţă trebuie exclus total din vocabularul străzii, altfel îi vom transforma în victime. Se ocupă destul televiziunile de martirizarea lor, ar fi stupid să contribuie şi strada la aşa ceva.
Faptul că joi dimineaţă au revenit asupra votului de miercuri, că au scos faptele de corupţie de pe lista graţierilor, că au respins graţierea celor condamnaţi pentru conflict de interese şi abuz în serviciu reprezintă evident un pas înapoi, o concesie mică făcută străzii. Dar nu mai merge aşa. Nu mai putem sta la nesfârşit cu sabia deasupra capului.
Legea graţierii trebuie respinsă cu totul în plenul Senatului şi retrasă de pe ordinea de zi. Vedem cum joacă în parlament tactica rusească: plusează mult pentru a obţine în final exact ce vor. Atenţie, au rămas oricum în lege o serie de alte prevederi în beneficiul borfașilor! De exemplu, se grațiaza parţial constitutirea unui grup infracţional organizat. Se grațiază integral pedepsele până la trei ani, dar şi cele de la şase până la zece ani, din care se scad trei ani. Păi aici intră deja destui borfaşi, nu mai e nevoie de graţierea expresă a unor fapte.
Dacă nu-i vom obliga să şteargă cu totul legea asta de pe agenda lor, oricând ne vom trezi cu alte orori votate, cum s-a întâmplat miercuri în Comisia Juridică. Acest parlament nu a dovedit că dispune de capacitatea de a legifera o graţiere cu bună credinţă, dimpotrivă. Ne-au tot arătat că nu se pot abţine să-i scoată pe ai lor din puşcării. Ca să evităm orice neplăceri, trebuie să iasă cât mai mulţi oameni în stradă. Este nevoie de o presiune publică semnificativă până când legea asta zboară cu totul din parlament. Altfel, graţierea va trece în cele din urmă exact aşa cum doresc, aplicând diverse tactici diversioniste.
Or, în acest moment nu se mai poate conta doar pe presă. Majoritatea televiziunilor de ştiri joacă pe mâna borfașilor. Prin urmare, singura soluţie eficientă a rămas, la fel ca în februarie, reacţia publicului. Până la urmă, noi decidem în ce ţară dorim să trăim. Dacă ne resemnăm acum, dacă aşteptăm de la alţii să protesteze în locul nostru, atunci vor învinge ceilalţi. Cei care nu obosesc niciodată – borfaşii împreună cu avocaţii lor din presă – îşi vor atinge scopul.
Legea graţierii trebuie omorâtă în faşă, înainte să treacă de Senat la Camera Deputaţilor.
Altfel, ne vom trezi în camera decizională cu noi amendamente toxice şi nu ne garantează nimeni că vor fi respinse toate. Nu mai ţine argumentul că graţierea este necesară pentru a evita amenda CEDO. S-a dovedit a fi o mincină sfruntată. Decizia-pilot a venit, dar fără amendă şi fără indicaţii. Apoi, experienţa altor state ne arată că graţierea nu rezolvă decât temporar problema suprapopulării închisorilor. În Italia s-a triplat numărul deţinuţilor după o graţiere colectivă. Măsura nu înseamnă altceva decât o invitaţie la comiterea de noi infracţiuni.
În fine, toate simulările făcute de ANP ne arată că vor ieşi foarte puţini din închisori, cifre nesemnificative. Şi atunci de ce să graţiezi tocmai corupţi dacă nu-ţi rezolvă nici o problemă de sistem? Aş menţiona obsevația făcută de reprezentantul Parchetului General, Irina Kuglay: statul român are până la urmă strategii şi angajamente pe combaterea corupţiei. Cum să-i graţiezi tocmai pe ăştia? Cum arată un stat UE care pretinde pe de-o parte că se luptă cu corupţia, principala problemă a României din ‘90 până azi, iar pe de altă parte scoate corupţii din închisori?
Prezumţia de nevinovăţie nu mai operează în acest moment în cazul parlamentarilor. Au dovedit cu asupra de măsură că unica lor preocupare a fost şi este golirea închisorilor de politicieni corupţi. Cum să măcelărească mai repede legislaţia penală, cum să le scoată procurorilor cât mai mulţi dinţi, cum să încalece din nou justiţia – asta-i macină zi de zi, nu soarta ţării sau faptul că mor copiii pe capete în spitale tot din cauza corupţiei şi incompetenţei lor.
Aici, în parlament, vor măcelari legile justiţiei una câte una. Ne-a anunţat Dragnea, când l-a certat pe ministrul justiţiei, Tudorel Toader, pe motiv că întârzie nepermis cu pachetul de legi promis. „Dacă nu va veni (pachetul de legi – n.r.) de la Ministerul Justiţiei, va izvorî din parlament. (…) Parlamentul este locul unde se fac legile bune şi se îndreaptă legile proaste. Şi nu renunţ la asta“, a ameninţat Dragnea pe 23 aprilie. Asta se întâmplă deja azi şi vedem cu toţii cât de bune sunt legile.
Borfaşii se grăbesc în mod explicabil. Mai au la dispoziţie două luni până la vacanţa parlamentară, alţii, cum e Dragnea, sunt la un pas de o nouă condamare. În doar două luni trebuie să comită crima cu mâna senatorilor şi deputaţilor. Guvernul Grindeanu a bătut în retragere după Ordonanţa 13 şi protestele din februarie, temporizând la maxim modificarea legislaţiei în sensul dorit de Dragnea, Tăriceanu, Băsescu&co. Prin urmare, parlamentul a rămas singura cheie, șperaclul cu care corupţii speră să deschidă larg uşile puşcăriilor şi să încuie uşile procurorilor.
În astfel de momente dificile, critice, este nevoie ca preşedintele Klaus Iohannis să iasă din starea de hibernare care pare să-l fi cuprins din nou după protestele din februarie. S-au acumulat deja prea multe tensiuni în societate generate de o serie de proiecte inepte, de la salarizarea unitară până la impozitul pe venitul global, asupra cărora preşedintele nu s-a pronunţat deloc. Or, aceste proiecte periculoase pentru stabilitatea economică reprezintă mita cu care Liviu Dragnea speră să adoarmă vigilenţa populaţiei. Liderul PSD sacrifică la o adică stabilitatea economică a României pentru a cumpăra indulgenţa publicului faţă de hoţi atunci când aceştia vor solicita dreptul de a ieşi din puşcării, de a fura ţara fără frică de procurori şi de a o conduce după regulile clanurilor mafiote.
Avem datoria să ne apărăm ţara de cel mai mare inamic intern: borfaşul din politică şi complicii lui. Altfel, ieşim de facto din UE, ne plasăm singuri în afara spaţiului de valori occidental. Tot ce mai am de spus acum este să nu vă resemnaţi, să aveţi încredere în puterea voastră de a opri mafiotizarea României. Amintiţi-vă: nici un pas înapoi! Ori ei, ori noi.