Lemuria sau Mu este numele unui continent care se crede că a existat undeva în sudul Pacificului sau în Oceanul Indian, relatează www.duepassinelmistero.com.
Legenda Lemuriei a ieşit la iveală în anii 60 şi 70, în secolul XIX. Un grup de geologi englezi a observat o uimitoare asemănare între fosile şi straturile sedimentare descoperite în India (Stow şi Blandford) şi Africa de Sud, care datau din perioada permiană. De-a lungul timpului, teoria continentului pierdut a fost ridicată de către mulţi cercetători. Studiile arheologice nu au confirmat, dar nici nu au infirmat existenţa continentului Mu. Cu toate acestea, pentru oamenii de ştiinţă, găsirea unui continent de legătură între India şi America era necesară pentru a explica distribuţia neobişnuită a animalelor şi plantelor în jurul Oceanului Indian şi Pacific, cum ar fi, de exemplu, prezenţa lemurului, mamifere mici, primitive, care locuiesc în copacii din insula Madagascar, dar mai puţin în Africa, chiar şi în India sau arhipelagul Malaieziei. Naturalistul german Ernst Heinrich Haeckel a emis teoria potrivit căreia podul de pământ din Oceanul Indian, care separă Insula Madagascar de India, ar putea explica distribuţia largă a lemurilor, mamifere mici, primitive, care locuiesc în copacii din Africa, Madagascar, India şi Arhipelagul Indian de Est. Mai mult decât atât, Haeckel a sugerat că lemurii sunt strămoşii rasei umane şi că acest pod de pământ este probabil „leagănul rasei umane“.
Leagănul rasei umane
La rândul său, James Churchward, un colonel al armatei britanice, care în 1874 se afla în India, a cunoscut un călugăr de la un templu local, care i-a permis accesul la anumite documente antice religioase secrete, o „bibliotecă“ de tăbliţe de piatră scrise în limba Naacal, care dezvăluiau existenţa unui vast continent în mijlocul Oceanului Pacific. Toate aceste informaţii importante despre continentul „pierdut MU“ au fost adunate de colonelul britanic în cartea sa „The lost continent of MU“, o lucrare parţial ştiinţifică, parţial metafizică, în care demonstrează că leagănul primilor oameni a fost un continent localizat cândva în Pacific, care a dispărut în urma unui uriaș cataclism. Churchward afirmă că acest continent pierdut a cunoscut perioada sa de maximă înflorire acum 50.000 de ani, iar „dispariţia sa în abis“ în urmă cu 13.000 de ani, împreună cu toţi cei 64.000.000 de locuitori. Distrugerea continentului a început brusc şi a fost provocată de o cantitate imensă de gaze care s-au acumulat în caverne uriaşe, aflate pe fundul oceanului. Au avut loc mai multe cutremure şi erupţii vulcanice, atât de puternice, încât au fisurat scoarţa terestră. Continentul s-a scufundat, fiind înghiţit de ape, din el au mai rămas doar Australia şi Insulele Hawaii, Tonga și Insula Paştelui.
Potrivit colonelului britanic, continentul MU era un ţinut cu o natură tropicală magnifică, cu păşuni întinse şi o vegetaţie luxuriantă. De asemenea, ţinutul era brăzdat de fluvii şi râuri, cu maluri mărginite de ferigi uriaşe şi palmieri, în timp ce lacurile limpezi erau acoperite de lotuşi. Locuitorii acestui continent, în cea mai mare parte albi, erau buni marinari şi navigatori, buni arhitecţi care construiau temple uriaşe, palate, monumente.
Patrie spirituală
Mai mult de atât, la sfârşitul secolului XIX, Helena Petrovna Blavatsky, sau simplu Madame Blavatsky, considerată „cea mai mare ocultistă a lumii“, a emis teoria potrivit căreia Lemuria este un continent pierdut, o patrie spirituală şi a influenţat o serie de ocultişti şi mistici. Madame Blavatsky a descoperit în peregrinările sale prin Tibet un manuscris intitulat „Cartea Dzyan“, despre care înţelepții spuneau că este un vechi text din Atlantida, în care se pomenea de evoluţia umanităţii prin şapte rase, lemurienii fiind a treia rasă menţionată. Blavatski afirmă însă că lemurienii erau creaturi gigantice, mulţi chiar cu patru braţe sau trei ochi, care nu vorbeau nici o limbă, comunicau doar telepatic şi deţineau uimitoare puteri paranormale.
