Sintagma „Mai încet“ este în zilele noastre ceva de neconceput, însă pentru membrii „Verein zur Verzögerung der Zeit“ este pur şi simplu un mod de viaţă, relatează spiegel.de
În societatea modernă, în plină epocă a vitezei, sintagme precum „mai încet“ sau „mai târziu“ par de neconcept. Nu de aceeaşi părere sunt membrii „Verein zur Verzögerung der Zeit“ – „Societatea pentru încetinirea timpului“, în frunte cu Martin Liebmann, unul dintre liderii organizaţiei. „Mi se pare minunat să pierd timpul“, spune Martin. Când vrea să se amuze, Liebmann se aşază la coadă la casă la supermarket şi îi lasă pe ceilalţi cumpărători să treacă în faţă, spunând senin: „Dacă vă grăbiţi, treceţi, vă rog, înainte. Eu am tot timpul din lume“. De menţionat că neamţul nu are un simţ al umorului mai ciudat, ci pur şi simplu are o viziune complet diferită despre viteză. Din 2003, este membru al organizaţiei, care şi-a propus să îi facă pe oameni conştienţi de modul în care folosesc timpul. „În esenţă, este vorba de calitatea vieţii“, spune Liebmann. Într-o epocă în care evenimentele se succed în mod frenetic, membrii organizaţiei militează pentru „lentoare“, pentru abordarea cu calm şi în mod calculat a lucrurilor. Viteza care caracterizează societatea modernă este prezentă la toate nivelurile posibile. De exemplu, omul de ştiinţă Richard Wiseman a analizat viteza locuitorilor din 32 de oraşe şi a constatat că în cursul unui singur deceniu aceasta a crescut cu până la 30 de procente. Bineînţeles, există şi diferenţe geografice. În Blantyre, Malawi, pentru a străbate 20 de metri, un om are nevoie de 31,60 de secunde, de aproape trei ori mai mult decât un localnic din Singapore (10,55 secunde). Altfel spus, cu cât oraşul este mai avansat din punct de vedere economic, cu atât viteza locuitorilor creşte, iar acest lucru nu uimeşte pe nimeni.
Epoca vitezei
Companiile îşi accelerează tot mai mult procesele de producţie, presiunea pentru angajaţi creşte, iar consecinţa logică a acestui fenomen este creşterea nivelului de stres. Însă şi această situaţie are costurile ei: stresul duce la apariţia multor boli, iar pentru economie asta înseamnă câteva miliarde de dolari pierdute anual. Nimeni nu mai are timp de odihnă, oraşe precum Singapore şi-au luat de mult adio de la vechiul ritm de viaţă, iar New York-ul nu se mai mândreşte de ceva timp că este singurul oraş care nu doarme niciodată. În aceste condiţii, nu este de mirare că Martin Liebmann, de profesie filosof şi politolog, şi-a ales să locuiască în Reinfeld, un orăşel cu 8.500 de locuitori, din Schleswig-Holstein, Germania. Pentru că studiile au demonstrat clar: ritmul de viaţă este mult mai intens în oraşele cu un număr mare de locuitori.
Iar în Reinfeld, Liebmann şi-a găsit locul. Îi place să se bucure de orice moment din viaţa lui, indiferent că este vorba de o carte bună sau o masă delicioasă. „O mâncare bine pregătită îşi pierde orice savoare dacă o înfulec în câteva minute“, spune Martin. La serviciu, are grijă să se bucure de cea mai mică reuşită şi nu se grăbeşte să înceapă imediat ceva nou. Dimineaţa se trezeşte fără ceas, şi întotdeauna are o oră la dispoziţie ca să îşi savureze cafeaua şi să citească ziarele. Adoră să îşi petreacă timpul în faţa şemineului, pur şi simplu uitându-se la foc. „Îmi place la nebunie să pierd timpul“ , spune germanul.
Calitate fără viteză
Întrebarea este însă dacă lentoarea şi calitatea vieţii chiar merg atât de bine mână în mână. Cercetătorul Robert Levine a studiat intens viteza ritmului de viaţă al oamenilor. El a măsurat viteza de mers, durata de cumpărare a unui timbru, precizia ceasurilor publice în mai multe ţări. „Harta timpului“ realizată de el a demonstrat că în Germania există cel mai frenetic ritm de viaţă, locurile următoare fiind ocupate de Elveţia, Irlanda şi Japonia. Cei mai comozi sunt mexicanii, indonezienii şi brazilienii. Ritmul de viaţă nu pare însă să afecteze prea mult calitatea vieţii în ţările amintite. Potrivit studiului lui Levine, oamenii din ţările cu ritm accelerat de viaţă prezentau şi cea mai mare probabilitate de a fi mulţumiţi de propria lor existenţă. Motivul este simplu: oricât de adevărat este că un ritm frenetic de viaţă duce la creşterea nivelului de stres, la fel de adevărat este că de multe ori duce la un nivel de trai mai bun.
