Într-o perioadă în care tot mai mulți medici aleg calea străinătății, dr. Nicolcescu a făcut exact invers. A lucrat în străinătate, s-a supraspecializat acolo și s-a întors să redea vederea miilor de pacienți care se tratează în Clinica de Oftalmologie a Spitalului Județean de Urgență Craiova. A învățat de la englezi cum să facă medicină de calitate și acum încearcă să arate că medicina poate să aibă viitor în România cu oameni deciși să o salveze.
Într-o perioadă în care medicii români pleacă în străinătate, dezamăgiți fiind de salariile mici și de proasta dotare a spitalelor, mai sunt și doctori care, după ce au lucrat o perioadă în altă țară, aleg să se întoarcă acasă. Andreea Nicolcescu este unul dintre aceștia. A plecat în străinătate mânată de dorința de a învăța cât mai multe. Și a ajuns în Anglia. A lucrat cot la cot cu medici din toate colțurile lumii și a reprezentat Craiova cu mândrie pentru că aici s-a inițiat în meseria de medic oftalmolog. A absolvit Facultatea de Medicină din Craiova, iar rezidențiatul l-a făcut în Cluj. În adolescență și-a dorit să facă astrofizică, dar până la urmă a ales să devină medic, ca tatăl ei. „Când eram în liceu, la «Frații Buzești», m-am gândit să fac astrofizică. Erau cinci locuri la București, iar unul dintre profesorii mei a râs și mi-a spus: «Ceva mai cu picioarele pe pământ nu ai găsit?». În final, am făcut medicină și nu îmi pare rău. Tatăl meu a fost medic ginecolog, dar nu mi-a impus să devin medic. A fost opțiunea mea și nu am făcut ginecologie, cum credea toată lumea“, povestește dr. Andreea Nicolcescu.
„Lucrul în străinătate a fost o provocare“
Dacă ar fi să o ia de la capăt, tot medicină ar face. Din 2002 lucrează în Spitalul Județean Craiova. În 2012 și-a luat inima în dinți și a plecat în Anglia ca să profeseze și să învețe de la cei mai buni. A tratat această experiență ca pe o provocare. „Lucrul în străinătate a fost tot timpul o provocare. Am vrut să îmi dovedesc că pot. M-am înscris în Colegiul Medicilor din Anglia și mi-am pus CV-ul pe internet. Eram în concediu, m-au sunat și m-au întrebat dacă accept un interviu la telefon. Interviul a durat cam 20 de minute și după trei zile am primit vestea: «Ați luat postul! ». Așa am ajuns la Spitalul din Ipswich, Anglia ca medic oftalmolog“, spune Andreea Nicolcescu.
„De trei ori pe săptămână aveam cursuri“
A fost greu pentru că în Anglia se cere performanță și mult studiu. Dar s-a descurcat. Și după un an de lucru în Spitalul din Ipswich i s-a propus un job permanent. Și a urmat o nouă provocare. „Am stat să mă gândesc dacă vreau să ies la pensie de acolo sau încerc să fac ceva. Am zis că mă gândesc. Și între timp am aplicat și pentru un post în Spitalul Universitar din Lester. Și m-au acceptat“, își aduce aminte dr. Nicolcescu.
Acolo a început să participe la cursuri de formare continuă, de trei ori pe săptămână. „A fost spectaculos. M-am simțit ca în facultate. De trei ori pe săptămână aveam cursuri. Vinerea după-amiaza nu lucra nimeni, toată lumea făcea știință. Cei care erau în specializare, mai aveau încă de două ori pe săptămână cursuri. Erai obligat să înveți, să faci prezentări de cazuri. A fost extraordinar, cei de acolo te sprijineau, te încurajau și îţi spuneau că trebuie să mergi înainte“, mai povestește dr. Nicolcescu.
„Ei nu fac nici un rabat. Au absolut tot“
Dr. Andreea Nicolcescu s-a supraspecializat în retina medicală, o ramură a oftalmologiei în mare expansiune în acest moment pentru că au apărut tratamente noi, iar anumite boli care înainte erau imposibil de tratat, acum au soluție. „Reușești cu o injecție să îmbunătățești semnificativ vederea unui om. Îi sfătuiesc pe toți medicii care au ocazia să încerce să ajungă măcar pentru un an în străinătate“, este sfatul dr. Nicolcescu care a trăit experiența străinătății.
Diferențele între sistemul medical din România și cel din Anglia sunt esențiale. „Acolo, medicul poate să ceară orice analiză, iar pacientul o face gratuit. Într-adevăr, se face programare și poate durează mai mult. Ai totul la dispoziție să pui un diagnostic și să tratezi. Tot ce ține de tratament este gratuit. Inclusiv transplanturile de cristalin, injecțiile, iar o injecție de acest fel costă 1.000 de lire și erau oameni care aveau de făcut câte 40. La noi e mai greu…“, mărturisește medicul.
Dacă în Craiova medicii se străduiesc să facă performanță cu aparatură veche de zeci de ani, în Anglia nici nu se pune problema de așa ceva. „Sunt diferențe foarte mari. Aveau acolo un aparat care a costat spitalul 500.000 de lire. Era un aparat de imagistică, un OCT, pe care și-au permis să îl ia și nu pentru că nu aveau în spital. A fost luat de șeful departamentului de retină medicală pentru că anumite boli au nevoie de autofluorescență pentru diagnostic. Ei nu fac nici un rabat. Au absolut tot. În plus, nu numai că nu erau situații în care spitalul să nu aibă medicamente, dar tot ce însemna picături, instrumente erau de unică folosință. Tot ce foloseau erau monodoze, nu desfăceai flaconul să pui picături“, precizează dr. Nicolcescu.
„Muncești pe brânci de la 8.00 dimineața, până la 17.00“
Salariul unui medic în Anglia este motivant, însă și munca este pe măsură. „Financiar, îți permiți să trăiești fără să nu te uiți tot timpul la prețuri când te duci la cumpărături. Poți să pui și bani deoparte. Dar muncești pe brânci de la 8.00 dimineața, până la 17.00. Câteodată nu ai timp nici zece minute ca să mănânci la prânz. Trebuia să te uiți în dosarele pacienților care aveau nevoie de picături și începeai să-i vezi. În mod normal, aveai 14 pacienți dimineața, 12 după-amiaza. Nu aveai asistentă în cabinet. Aveai toate datele bolnavului în dosarul cu care venea. Era foarte important să stai de vorbă cu pacienții, iar ei erau informați. Un om când venea știa ce să te întrebe. Nu știu dacă asta pornea de la medicul de familie sau citeau ei foarte mult. Veneau la medic imediat ce aveau un simptom. Asta ține de educație, de sistemul de medicină de familie, de opticieni. Aveau și tot felul de materiale informative în spital, iar tu, ca medic, după consultație trebuia să le dai să citească. Era indicat să se scrie în fișa pacientului că l-ai informat și i-ai dat și un pliant“, explică medicul oftalmolog.
„După tot ce am învățat acolo am vrut să fac ceva și acasă“
Și cu toate acestea, dr. Nicolcescu s-a întors la un sistem medical bolnav, cu multe lipsuri. Are însă speranța că oamenii cu voință și bine pregătiți pot să construiască și în Craiova ceva mai bun. În plus, banii nu sunt totul și vine un moment în care familia este mai presus de toate. „Întoarcerea în orașul natal a însemnat cea mai mare provocare. Am vrut ca, după tot ce am învățat, să încerc să fac și acasă ceva. Facem tot posibilul, tratamentele și tot ce se mai poate le facem în spital, iar partea de investigație, în lipsa OCT-ului, care este un tomograf în coerență optică ce ne lipsește, se face mai mult în privat. Îmi părea rău ca învățând atât să nu aplic și aici. Am început să facem și aici injecții intravitreene cu triamcinolon cu rezultate foarte bune. Pe de altă parte, m-am întors pentru că aveam familia aici“, mărturisește dr. Andreea Nicolcescu.
Este nevoie de un laser pentru copii
Dr. Nicolcescu, alături de colegul său, dr. Alin Ștefănescu, derulează un program de screening de retinopatie de prematuritate. Sunt mulți copii care se nasc prematur și care pot avea probleme cu ochii, iar medicii craioveni îi depistează. Au însă un of. Nu pot să îi și trateze aici pentru că nu dispun de aparatura necesară. „Pentru a nu mai trimite copiii în alte centre medicale este nevoie de un laser. Netratată la timp, retinopatia poate duce la orbire. La noi ajung copii din întreaga Oltenie, dar nu îi putem trata fără acest laser“, a spus medicul oftalmolog.
După doi ani petrecuți ca medic român în străinătate, dr. Andreea Nicolcescu a rămas cu amintirea unui sistem de sănătate performant. Acum știe că oriunde ar pleca o să-i fie dor de Craiova și, după ce a stat doi ani într-o țară în care plouă și de cinci ori pe zi, a ajuns să umble tot timpul cu umbrela în geantă.
