În Clinica de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din cadrul Spitalului Județean de Urgență Craiova sunt internați sute de pacienți, iar saloanele au devenit neîncăpătoare. Medicii trag semnale de alarmă, dar până acum nimeni n-a făcut nimic.
Diabetul este o boală care nu iartă și de care suferă peste 38.000 de doljeni, după cum arată datele din luna aprilie. În ultimii zece ani, numărul bolnavilor aproape că s-a dublat. La fiecare șapte secunde, un om se stinge pe glob din cauza acestei maladii. În România, două milioane de români au diabet, iar alte patru milioane au predispoziție la această boală.
În Clinica de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din cadrul Spitalului Județean de Urgență (SJU) Craiova uneori ai impresia că ești pe front, povestește prof. univ. dr. Maria Moța, șefa clinicii. În cele câteva saloane, bolnavii abia au loc să se dea jos din pat. Între paturile înghesuite stau cârjele, bastoanele și protezele celor cărora crunta maladie le-a mutilat corpul. „Mai avem nevoie de saloane, pentru a crea condiții umane, atât pentru pacienți, cât și pentru personal. Uneori ai impresia că ești pe front. Într-un spațiu extrem de strâmt și de neprietenos conviețuiesc pacienți cu unu sau ambele picioare amputate, cu răni grave la picioare, nevăzători, cu pompe de insulină sau cu aparate de monitorizare. Toți cei care nu cunosc colectivul pe care îl coordonez și care nu știu ce eforturi se fac și ce rezultate se obțin sunt dezolați la intrarea în clinică“, explică prof. univ. dr. Maria Moța.
„Efortul meu de a extinde spațiul clinicii a rămas fără răspuns“
Îngrijorător este că sunt din ce în ce mai mulți pacienți bolnavi de diabet care suferă de depresie și de alte boli psihice. Medicii care lucrează aici au cerut în nenumărate rânduri extinderea spațiului. Șefa clinicii spune că la toate aceste semnale de alarmă nu a răspuns nimeni. „Efortul meu de a extinde spațiul clinicii, în ciuda dezvoltării epidemice a acestei patologii, a rămas fără răspuns, deși am depus jenant de multe solicitări la Direcția spitalului. Am sugerat și soluții, fiind spațiu excedentar chiar în vecinătate. Lipsa de flexibilitate a decidenților sau mai bine zis intervenția imediată a celor care nu iau în calcul evidențele, dar decid, după bunul plac, totul în sănătatea din zonă, vor face însă să rămânem un spital «sordid», împărțit după orice alt criteriu decât profilul patologiei actuale. Trebuie, însă, să recunoaștem că multe s-au ameliorat în ultimii ani, lifturile, laboratorul, aprovizionarea farmaciei“, explică șefa clinicii.
Managerul spitalului SJU, dr. Bogdan Fănuță, spune că sunt luate în calcul reamenajări la nivelul unității sanitare. „Acesta este spațiul disponibil în spital. Nu putem face ca spațiul să fie mai mare, iar bolnavii sunt tot mai mulți. Totuși, luăm în calcul niște amenajări la nivelul unității“, a declarat dr. Fănuță.
„Problema spațiului limitează extrem de mult internările“
Cu spațiu mai mare sau nu, problemele bolnavilor de diabet curg. Așteaptă mult până să fie consultați în ambulator și, în plus, au și complicații și trebuie să țină sub control și celelalte afecțiuni. „Lunar se internează, în medie, 100 de pacienți, în general cei foarte grav. Majoritatea însă se internează în alte clinici, pentru complicații cronice și încercăm să îi echilibrăm metabolic în acele clinici. La noi problema spațiului limitează extrem de mult internările“, mai precizează prof. univ. dr. Maria Moța.
Cu toate că e supraaglomerată, clinica a fost igienizată. În aproximativ cinci luni s-a reușit igienizarea tuturor spațiilor. Însă, uneori condițiile nu sunt cele mai bune. „Nu stăm rău cu igienizarea, dar din cauza aglomerației nu am deloc confortul unui spațiu prietenos. De foarte multe ori le cerem scuze pacienților că nu le putem oferi alte condiții“, povestește șefa clinicii.
În România nu există un registru național de diabet
România ocupă locul 27 din 30 de ţări europene la capitolele privind prevenţia şi tratamentul diabetului zaharat, una dintre cauze fiind educaţia deficitară. La noi în țară nu există un registru național de diabet. Medicii diabetologi au muncit ca acest registru să apară, dar tot elanul le-a fost tăiat, fără prea multe explicații. Prof. univ. dr. Maria Moța a fost din 2012 și până acum președinta Societății Române de Diabet Nutriţie şi Boli Metabolice și știe cum stau lucrurile. „Ne-am dorit acest registru și am muncit ca el să se realizeze, însă la un moment dat a apărut o decizie de stopare a lui, fără o explicație oficială, fără să ne răspundă cineva la întrebări, fără să fie cineva pedepsit că nu a dus la îndeplinire o misiune. În urmă cu doi ani ni s-a explicat că există riscul nesecurizării datelor dacă apare registrul și după doi ani de muncă intensă s-a întrerupt activitatea. Este evident că nu se dorește cunoașterea adevăratei situații, care ar impune fonduri pentru tratament și pentru un program de prevenție“, explică prof. univ. dr. Maria Moța.
„Programulde prevenție este scris, validat de profesioniști, însă nu și de minister“
Prevenția este singura care ar mai putea îmbunătăți situația în viitor, însă România stă prost și la acest capitol. În Clinica de Diabet din Craiova, din proprie inițiativă, asistentele îi strâng pe pacienți și le explică tot ce trebuie să știe legat de diabet. „Programul de prevenție este scris, validat de profesioniști, însă nu și de minister. Acesta presupune fonduri, personal instruit și timp, dar și un minister stabil, care să aibă timp să discearnă și să ia decizii. Alt element care ne-a tras înapoi la clasificarea țărilor europene a fost lipsa medicației moderne în România în acel timp sau numărul extrem de mic de pacienți pe această terapie, din cauza costurilor și a altor bariere, cum ar fi referatele. Deși educația terapeutică a pacientului cu diabet se derulează zilnic, fiind mare consumatoare de timp și presupunând personal specializat, nu este recunoscută de CNAS, nu este punctată și nici plătită și atunci înseamnă că nici nu există. Este frustrant pentru noi. Ne sunt martori pacienții, care știu că zilnic avem două-cinci ore de educație terapeutică, timp în care îi ajutăm să devină mici diabetologi“, mai menționează șefa clinicii.
Clinica are și reușite
Clinica de Diabet din cadrul SJU, datorită medicilor care trăiesc pentru a salva vieți, face parte dintre inițiatorii, în România, a tratamentului intensiv modern prin pompe de insulină, alături de București și Cluj. În 2002, în Craiova a fost înființată Asociația Română de Educație în Diabet. „Am introdus monitorizarea continuă a glicemiei, folosind senzori din sponsorizări și granturi. Am contribuit la înființarea «Departamentului de Ochi diabetic», printr-un program de cercetare internațional, finanțat de Danemarca, asigurând bolnavilor gravi cu diabet varianta de tratament «acasă» nemaifiind anterior nici un centru în Oltenia, iar bolnavii aproape nevăzători erau obligați să meargă în Timișoara, București, Cluj. Personalul a fost special instruit în Clinica de Oftalmologie din Odense“, spune prof. univ. dr. Maria Moța.
„Aș pune în funcții de decizie profesioniști“
Prof. univ. dr. Maria Moța, prin proiectele medicale realizate, luptă pentru ca bolnavilor de diabet să le fie respectat dreptul la sănătate. Spune că, dacă ar avea puterea de a schimba ceva la sistemul medical românesc, în primul rând ar vrea să-i demaște pe aceia care se opun la orice schimbare. „Aș pune în funcții de decizie profesioniști. Aș face un plan pe termen scurt, mediu și lung privind sănătatea în România. Aș dezvolta specialitățile în funcție de patologia existentă, nu de interese, aș investi fondurile echilibrat la nivelul diverselor regiuni ale țării, aș evita să vorbesc de valori pronunțând nume de medici doar dintr-o zonă a țării. Valorile există peste tot. Aș înceta să vorbesc global despre corupția din sistemul sanitar, vorbind țintit și argumentat. Aș supraveghea foarte atent alegerile de orice fel, inclusiv la nivel de universități, facultăți“, concluzionează prof. univ. dr. Maria Moța, șefa Clinicii de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din cadrul SJU.
