Are doar zece ani și nu visează la jucării ca toți copiii de vârsta sa, ci la o viață cât mai lungă, pentru care luptă în fiecare zi. Andreea Gabriela Stancu suferă de o boală cruntă. Nu se dă bătută și se zbate ca în fiecare zi să mai prindă un răsărit de soare, să își vadă mama, tatăl și sora. Stă mai mult în spital decât acasă, pentru că doar aici se află aparatul de care depinde viața ei. Andreea ne roagă acum să o ajutăm să cumpere un astfel de aparat care să-i permită să se întoarcă acasă, la familia ei și la şcoala care îi este atât de dragă.
Andreea este un pui de om care are o singură dorință, să trăiască. Spitalul a ajuns să fie casa ei, dar visează în fiecare zi să se întoarcă „în pătuțul de acasă“. La numai zece ani, fetița știe ce înseamnă suferința. A stat luni întregi în Secția de Terapie Intensivă a Spitalului Județean de Urgență Craiova, iar acum trăiește numai cu ajutorul unui aparat care o ajută să respire. Micuța suferă de amiotrofie spinală, o boală cronică de natură genetică care afectează neuronii din măduva spinării şi adesea şi pe cei din trunchiul cerebral. Neuronii mor, ceea ce duce la scăderea forţei musculare şi la atrofierea mușchilor. Alături de Andreea, părinții ei duc zilnic o luptă pe viață și pe moarte. Mama stă neîntrerupt la căpătâiul ei, în spital, iar tatăl muncește ca să poată asigura cele necesare familiei. Boala micuței a venit ca un trăsnet pentru familia Stancu din Caracal. „Când fetița avea cinci luni și jumătate, am observat că se întâmplă ceva cu ea. Medicul de familie mi-a spus că poate este vorba de o întârziere în dezvoltare și că trebuie să așteptăm să vedem cum evoluează starea ei. Când fetița a făcut șapte luni, am mers la București și mi s-a spus că nu este ceva grav. I-au dat un tratament pe care să-l ia trei luni, dar nu s-a văzut nici un rezultat. Ne-am dus din nou la București și ni s-a spus că este posibil să aibă o paralizie cerebrală și întârziere în dezvoltare motorie, pentru care de la opt luni și jumătate a început să facă recuperare la Spitalul «Marie Curie». Când fetița a împlinit un an și trei luni, am făcut testul genetic și ni s-a spus că are amiotrofie spinală de tip II“, povestește îndurerată Eugenia Stancu, mama fetiţei.
De atunci a început lupta Andreei, care a însemnat multe tratamente pe care corpul său firav a trebui să le suporte – unele experimentale, altele de întreţinere, multă răbdare şi multă nădejde.
Fără acest aparat nu poate să respire
În aprilie 2014, starea de sănătate a Andreei s-a înrăutățit. A fost internată în Spitalul Municipal din Caracal din cauza unei pneumonii acute, cu insuficienţă respiratorie severă, şi a fost transferată în scurt timp la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Craiova, în Secţia de Pediatrie, iar după două zile, în Secţia de Terapie Intensivă, unde a stat conectată la aparate şi ventilată mecanic pentru a putea respira. Cu ajutorul directorului Spitalului Județean, dr. Bogdan Fănuță, și al cititorilor GdS care au fost sensibilizați de drama prin care trece familia Stancu a fost cumpărat un aparat de ventilat mecanic și Andreea a putut să meargă acasă. Dar cum aparatul nu era nou, după numai cinci luni nu a mai funcționat. A mai fost cumpărat încă unul, dar după doar câteva luni s-a stricat și acesta, așa că Andreea nu are cum să mai trăiască acasă și a fost adusă de pe 15 august 2015 la Spitalul Județean Craiova, unde i s-a pus la dispoziție un astfel de dispozitiv. Practic, boala i-a atacat plămânii fetiței și fără acest aparat nu poate să respire.
Iubește școala și își face planuri de viitor
Andreea este o luptătoare. Deși corpul său este măcinat de boală, fetița este cea care dă putere întregii familii să meargă mai departe. Înainte ca starea ei de sănătate să se agraveze, micuța mergea la școală în cărucior și era fruntașa clasei. Acum face școală la domiciliu. Nici după lunile îndelungi petrecute în Secția de Terapie Intensivă nu a renunțat la școală. „A spus că ei îi place să învețe. Ne-a spus că trebuie să ne gândim la viitorul ei. Acum începe clasa a IV-a și trebuie să facem rost de acel aparat, ca să se întoarcă acasă, unde învățătoarea poate să îi ofere lecțiile de care are nevoie“, mai spune mama.
Andreea este un exemplu de voință și pentru colegii săi de clasă. A fost la serbarea de la sfârșitul clasei a III-a, când a primit de la doamna învățătoare diploma pentru „cel mai puternic pui de om“. Abia vorbind, Andreea a reușit să ne spună lucrul pe care și-l dorește cel mai mult. „Vreau să trăiesc. Vreau acasă în pătuțul meu. Vreau viața mea fericită pe care o aveam înainte“, a murmurat fetița.
Șase luni în Terapie Intensivă
Cu lacrimile curgând pe obraji, mama Andreei face un apel la toți cei care pot să îi ajute să cumpere un aparat nou, care costă 8.500 de euro. „Aparatul acesta îi dă viață fetiței noastre. Fără el nu poate să respire, el îi completează aerul de care are nevoie. Din aprilie până în septembrie a trăit în Terapie Intensivă, până am reușit să luăm primul aparat la mâna a doua. Dar când s-a stricat, a trebuit să revenim la spital, să fie conectată la cel de aici. Am făcut tot posibilul să cumpărăm cele două aparate, dar este nevoie de unul nou, cu care să avem siguranță. De multe ori simt că nu mai pot, dar ea îmi dă putere“, explică Eugenia Stancu.
Aparatul nu poate fi achiziţionat prin CAS
Aparatul de ventilat mecanic invaziv nu poate fi achiziţionat prin intermediul Casei de Asigurări de Sănătate Dolj. CAS a încheiat contract cu patru firme pentru echipament de ventilaţie noninvazivă, însă chiar și pentru un aparat noninvaziv un asigurat trebuie să depună un referat de la un medic peneumolog sau un medic din Secția de Terapie Intensivă care să aibă competență în acest sens. Câteva cadre medicale au început să facă un curs după a cărui absolvire au dreptul să scrie un referat pentru un astfel de pacient, dar reprezentanții CAS Dolj spun că nici unul nu a absolvit încă acest curs. Pe de altă parte, pe site-ul CNAS există un proiect care vizează renunțarea la obligativitatea ca medicul să urmeze acest curs, iar accesul la acest dispozitiv să fie mai ușor.
Pentru donaţii
Contul bancare pentru donaţii în sprijinul Andreei:
RO 55 RZBR 0000 0600 0851 5712
Titular: Stancu Mihăiţă Petrişor (tatăl Andreei, tel. 0762.672.042)
