Pacienții din România așteaptă soluții de la un sistem medical doborât de multe probleme. Medicii pleacă, banii sunt puțini, concurența dintre spitalele publice și private este pe viață și pe moarte. Legea care să descâlcească toate aceste încurcături și scăpări întârzie să apară.
În România, pacienții așteaptă de multe ori semne de viață de la un sistem putred din care medicii pleacă, iar bolnavii, de multe ori, nu mai au nici o speranță. În Uniunea Europeană, media cheltuielilor cu sănătatea per locuitor este de 2.193 de euro, iar în România – 753 de euro. Costul anual al tratamentelor este, în medie, în UE de 350 de euro/persoană, iar la noi de 216 euro. „Finanțarea din sănătate depinde de bugetul de stat consolidat. Taxa care se colectează pentru sănătate nu merge automat către fondurile Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). Este colectată la bugetul de stat și, când se stabilește bugetul anual, se împarte, așa că nu știm cât din banii colectați pentru sănătate ajung la CNAS. Datele Eurostat arată că România se află undeva la nivelul Ungariei din punct de vedere economic, dar la sănătate banii alocați pe cap de locuitor la noi sunt pe jumătate. Problemele sunt legate de colectare și de finanțarea sistemului. Legea asigurărilor de sănătate inițiată înainte de anul 2000 a suferit multe modificări. Din câte știu, au fost făcute 107, iar acestea au făcut ca ea să nu prea mai aibă de-a face cu legea inițială. Preambulul legii cu principiile ei au rămas, numai că în textul legii aceste principii au fost încălcate pentru a satisface probabil interesele anumitor grupuri de persoane“, a spus Eleodor Cârstoiu, medic chirurg pediatru și vicepreședintele federației Hipocrat, în cadrul emisiunii „Ora de Sănătate“, de la Alege TV.
Mulți asigurați, puțini plătitori
Scăpări sunt și în sistemul asigurărilor de sănătate. Problema este că mulți dintre românii activi nu contribuie la sistem. Ion Cotojman, președintele federației Hipocrat, spune că sunt peste 3,5 milioane de cetățeni activi care nu plătesc asigurare de sănătate. „S-au creat multe categorii exceptate de la plata asigurărilor de sănătate. Ideea principală a legii este ca toți să contribuim și să-i ajutăm și pe cei care nu au venit și care ar trebui să fie o categorie restrânsă. Pentru aceștia, statul s-a angajat prin Constituție să plătească asigurarea de sănătate, dar de ani de zile emite o lege prin care amână plata acesteia“, a explicat dr. Eleodor Cârstoiu
Lacune sunt și în modul de organizare a sistemului medical. „CNAS are un Consiliu de Administrație, care a devenit o formă fără fond. Deși legea prevedea ca 30% dintre membrii consiliului să fie reprezentanți din partea sindicatelor, adică a celor care dau banii în sistem, 30% din partea patronatelor, pentru că și firmele contribuie cu bani și 40% să fie reprezentanți ai autorităților, acum în consiliu este un reprezentant al sindicatelor și unul al patronatelor și nouă sunt din partea puterii“, a adăugat dr. Eleodor Cârstoiu.
„Circuitul fraudulos al banilor din sănătate nu a fost înlăturat“
Problema cea mai mare o reprezintă corupția din sistemul medical. Situația nu poate fi generalizată, însă există și astfel de cazuri. Ion Cotojman spune că atunci când vorbim de corupția din sănătate întâlnim două fenomene. „Circuitul fraudulos al banilor din sănătate nu a fost înlăturat. Sunt exemple clare. Zilele trecute, unul dintre demnitarii Ministerului Sănătății a fost luat de Direcția Națională Anticorupție. Din păcate, se întâmplă în România astfel de lucruri. Până nu se va diminua corupția din sistemul de sănătate, banii nu vor ajunge niciodată, indiferent de sumele alocate. Când vorbim de corupția din sănătate sunt două fenomene, unul care vinde de sus în jos și unul al condiționării actului medical. Corupția vine pe sistem, pe achiziții publice, pe acordare de autorizații de funcționare, de punere a anumitor aparate medicale pe piață. Echipa noului ministru ar trebui să lupte în acest sens. Ar trebui să aibă un audit care să știe meserie, să știe să facă unele calcule și să vadă unde se duc banii și cum. Fiecare manager de spital ar trebui să fie mai răspunzător de cum se cheltuiesc banii. Pe de altă parte, managerul nu este mereu vinovat de ce se întâmplă“, a precizat Ion Cotojman, președintele federației Hipocrat.
Medicii pleacă, spitalele mici sunt slab dotate
Dr. Cârstoiu consideră că partea de management a spitalelor nu este încă profesionalizată: „Mulți dintre manageri sunt medici care pe o perioadă sunt scoși din activitatea de medic curant, devin manageri, dar din asta nu fac carieră. Ar trebui să se perfecționeze, să rămână acolo și să se ocupe de asta, să vrea să aibă rezultate din ce în ce mai bune, să avanseze. Acum, această funcție este o stație în care unii se opresc pe o perioadă mai mică sau mai mare de timp“.
În ţările Uniunii Europene lucrează, în prezent, 21.000 de medici care au plecat din România începând cu 1990. Deficitul mare de cadre medicale este în spitalele mai mici. „S-a ajuns ca într-un județ cu sute de mii de locuitori să nu fie nici un medic pe o specialitate, în condițiile în care statul garantează dreptul la sănătate tuturor. Ar trebui ca pacientul să se poată trata la fel și în Vaslui, și în București. Bolnavii ar trebui să nu mai fie nevoiți să plece la București sau Cluj să trateze o afecțiune care ar putea fi tratată în orașul în care locuiesc. S-a ajuns ca în București să fie un sfert din medicii din țară și pacienții să mergă după ei din cauză că spitalele din teritoriu sunt slab dotate“, a completat medicul chirurg pediatru.
În Clinica de Chirurgie Pediatrică a Spitalului Județean Craiova, în ultimul timp a plecat un medic specialist și patru rezidenți. „Au plecat cei care ar trebui să ne înlocuiască la un moment dat. Un medic specialist care găsește post la Băilești, unde trebuie să facă naveta zilnic 50 de kilometri, nu are cum să facă față cu 1.500 de lei pe lună și de aceea pleacă“, a spus dr. Cârstoiu.
La noi ca la nimeni!
Sistemul medical din România este etichetat de Comisia Europeană drept cel mai slab din UE. La fel ca în România, în spitalele din Franța, cam 80% din bugetul unităților sanitare se duce pe salarii, numai că spitalele de acolo au un buget de zece ori mai mare, iar medicamentele și utilitățile sunt uneori mai ieftine decât la noi.
„În Danemarca, prețul medicametelor este stabilit prin ordin de ministru, iar farmaciile nu pot să adauge mai mult de 15%. La noi, fiecare farmacie își alege prețul“, a mai spus Ion Cotojman.
În plus, în Franța medicul care lucrează în spital privat nu are voie să lucreze și la public. „În Franța, medicii care lucrează în spitalul de stat nu au voie să lucreze și în privat. Pot, în schimb, să dea consultații private în spitalul de stat, dar banii încasați merg la unitatea sanitară de stat. Medicul este anunțat că, de exemplu, astăzi are programate 30 de consultații din privat, dar spitalul încasează banii pentru respectivele consultații. Sistemul din România este un amestec între filosofia sistemului Occidental și cel din SUA. În America, sănătatea este o marfă. În cazul în care ai nevoie de un medicament și doar eu îl am, atunci ți-l dau la ce preț vreau. În Europa, statul mai intervine și negociază. Și la noi se încearcă timid lupta cu marile corporații farmaceutice“, a explicat dr. Cârstoiu.
„Sistemul privat trebuie să fie complementar“
În România, bolnavii sunt de multe ori prinși în concurența dintre spitalul public și cel privat. Uneori, decontările în spitalele private sunt mai mari decât cele de la spitalul public. În plus, spitalele private se feresc să aibă departamente în care este nevoie de mulți bani și nu aduc profit. „Când e vorba de sumele decontate intervine negocierea. Așa se explică diferențele dintre public și privat. La spitalul public se pune hârtia pe masă și se spune, asta avem, dacă nu semnezi, nu-ți dăm nimic. Sistemul privat trebuie să fie complementar. Lumea a rămas uimită că nici un spital privat nu a luat din pacienții arși în Colectiv. Asta pentru că în spitalele private nu există secții de arși. Acești bolnavi costă mult și nici o asigurare nu va deconta întreaga cheltuială. În privat, contează profitabilitatea cazului. Spitalele private nu au serviciu de urgență care să primească pacienți cu politraume, bolnavi la care nu se știe cât costă și cât durează tratamentul“, a conchis dr. Eleodor Cârstoiu.
