Mii de români sunt înscrişi pe listele de aşteptare pentru transplant, însă numărul donatorilor este mic. În ultimii ani, chirurgia de transplant din România a salvat viaţa a sute de oameni. Doar în ultimii trei ani, cel puţin 400 de oameni au supravieţuit datorită curajului şi generozităţii semenilor. Peste o sută dintre ei au primit un ficat, iar alte trei sute câte un rinichi. Tranplantul dă viață, însă depinde de un întreg sistem din care fac parte donatorii, familiile lor, medicii, spitalele.
În România sunt doar cinci donatori la un milion de locuitori, în vreme ce în Ungaria sunt 20. Primul transplant reușit al unui organ solid din România la om a fost efectuat de profesorul Eugeniu Proca, în februarie 1980, la Spitalul Fundeni, cu rinichi de la donator în viață, mama pacientului. Acest transplant a fost urmat, la scurt timp, de un transplant renal de la donator decedat, efectuat la Timișoara de o echipă condusă de prof.dr. Petru Drăgan. Până în decembrie 1989, în România s-au făcut doar transplanturi de rinichi și acestea în număr mic. În anul 2.000 a fost posibil primul transplant hepatic cu supraviețuirea bolnavului. Intervenția a fost realizată de către prof. dr. Irinel Popescu la Spitalui Fundeni, iar în octombrie 2000, primul transplant de ficat de la donator în viață, de către aceeași echipă, transplant de la mamă la fiică. Legea sănătății nr. 95/2006 spune că „prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viaţă, având capacitate de exerciţiu deplină, după obţinerea consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al acestora. Se interzice prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de la persoane fără capacitate de exerciţiu; consimţământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau de alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri şi consecinţe pe plan fizic, psihic, familial şi profesional, rezultate din actul prelevării“.
În Craiova se face doar transplant de os
Spitalul Județean de Urgență Craiova (SJU) este din 2008 centru de prelevare de organe. În şapte ani, au fost 163 de oameni posibili donatori de organe. Dintre aceștia, 37 au donat. „În situația în care un pacient este posibil să poată fi donator de organe se fac două teste prin care se stabilește dacă acesta este în moarte cerebrală sau nu. După ce se fac aceste teste și se confirmă moartea cerebrală, este informată familia și se cere acceptul pentru prelevarea de organe. Dacă sunt de acord, se anunță Agenția Națională de Transplant. Acolo este o persoană care poate fi contactată indiferent de oră. Vine echipă cu tot ce trebuie și se face prevelare de organe“, a explicat dr. Bogdan Fănuță, managerul SJU.
În Craiova se face doar transplant de os. Spitalul Județean are acreditare pentru recoltare de țesut osos de la pacientul în moarte cerebrală. În iulie 2014, aici a fost realizat primul astfel de transplant. Intervenţia chirurgicală ortopedică a fost realizată în cadrul Clinicii de Ortopedie şi Traumatologie de către conf. univ. dr. Dan Grecu şi echipa sa. Nu toate spitalele din țară pot face aceste intervenții chirurgicale. Transplantul se poate realiza numai într-un centru acreditat. Transplantul de organe rămâne însă, în România, un subiect controversat, el ridicând numeroase probleme de natură bioetică, religioasă şi umană. Printre cele mai arzătoare subiecte referitoare la o astfel de situaţie este momentul în care se acordă consimţământul pentru donarea organelor după moarte, când un pacient în comă şi stare vegetativă totală poate fi declarat ca fără şanse de supraveţuire în absenţa aparatelor de întreţinere artificială a vieţii.
„Avem pacienţi înscrişi din 2002 care încă nu au fost transplantaţi“
În ţara noastră, în acest moment sunt în jur de 4.000 de pacienţi înscrişi pe listele de aşteptare pentru un transplant. „Pentru modul în care este construit sistemul, funcţionează cât se poate de bine. Sunt chemaţi la centrul de transplant atunci când apare un potenţial organ (pentru un organ se cheamă doi-trei pacienţi, din care rămâne cel care primeşte punctajul cel mai mare la criteriile de eligibilitate. Lipseşte o politică la nivel naţional asupra evoluţiei activităţii de transplant. Este pasul următor, necesar pentru a asigura dezvoltare şi coerenţă în tratamentul prin transplant de organe, aşa cum este pe zona anunţării potenţialilor donatori. Mă refer aici la estimarea necesarului de centre şi repartizarea lor teritorială, la estimarea necesarului de personal supraspecializat atât pentru partea efectivă de transplant, cât şi pentru monitorizarea stării posttransplant în ambulatoriu“, au precizat reprezentanţii Asociaţiei Transplantaţilor din România. Sunt bolnavi care aşteaptă şi de 14 ani. În evidenţa Institutului Clinic de Urologie şi Transplant Renal Cluj sunt înregistraţi pe lista de aşteptare pentru transplant renal 2.365 de pacienţi, dintre care 67 din Dolj, 44 din Vâlcea, 62 din Gorj şi 36 din Mehedinţi. „Avem pacienţi înscrişi din 2002 care încă nu au fost transplantaţi pentru că nu au găsit un donator potrivit. Deci nu există o durată maximă pe lista de aşteptare“, a spus Dan Emil Fofiu Sanpetreanu, mananger la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal.
În România, în prezent, majoritatea transplanturilor renale se efectuează cu rinichi recoltaţi de la donatori în viaţă (80% din totalul acestora). Pacienţii consideraţi a fi potriviţi pentru un transplant renal efectuează în prealabil o serie de investigaţii şi de teste complexe de compatibilitate. Evaluarea pretransplant a donatorului în viaţă se efectuează conform ghidurilor Forumului de la Amsterdam: evaluare imunologică, generală, renală (inclusiv vasculară, prin angiotomografie spirală sau angioRMN), screening viral.
„Din oameni bolnavi, ne-am transformat în oameni activi“
Şi în cazul persoanelor cu probleme hepatice grave, transplantul a devenit o şansă la viaţă. În urmă cu doi ani, România a înregistrat cea mai mare creștere la transplant hepatic din Europa. S-a plecat de la 30-40 de transplanturi pe an și s-a ajuns cam la 150. Doctor Crina Ştefănescu este președintele Asociației Transplantaților de Ficat din România şi unul dintre românii care trăiesc datorită transplantului. „Din oameni bolnavi, dependenți de familie, de pat, ne-am transformat în oameni activi. Sunt elevi, studenți, oameni în câmpul muncii care și-au reluat activitatea, unii și-au dat doctorate, sunt oameni care au fost redați societății. Media pe lista de așteptare pentru transplant hepatic este de 300 de pacienți. Dar întotdeauna organele vor fi insuficiente pentru că numărul bolnavilor este mare“, a spus dr. Crina Ștefănescu. Este foarte important însă ca bolnavii să se înscrie pe listele pentru transplant imediat ce medicii le spun că ar trebui să facă acest lucru. „Pacientul cu dosarul său medical se duce la Institutul Fundeni, unde este internat și i se fac investigații complete. Dacă este eligibil, își dă acordul să intre pe lista de așteptare. Acolo i se face un dosar prin care se înscrie în listă. Este o comisie întreagă, care discută cazul pacientului, starea lui. Din păcate, mulți pacienți ajung într-o stare în care transplantul nu mai este posibil. Este o intervenţie grea, care durează șapte-opt ore“, a spus dr. Crina Ștefănescu, președintele Asociației Transplantaților de Ficat din România.
„Încurajăm bolnavii să se înscrie pe liste pentru transplant“
Persoanele care au beneficiat de un transplant au dreptul în primul an la însoţitor. În evidenţa Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj se află 17 transplantaţi hepatic şi 34 renal. „Alte 233 de persoane dializate se află în evidenţa noastră, dar din aceştia aproximativ 60% sunt pe listele de aşteptare pentru transplant atât la Institutul Fundeni din Bucureşti, cât şi la Spitalul din Cluj-Napoca. Unii bolnavi au fost sunaţi, dar nu au fost compatibili, alţii nu au fost sunaţi niciodată. Sunt şi bolnavi care refuză să facă transplant renal deoarece le este frică să nu apară complicaţii. De asemenea, avem şi bolnavi cărora le este contraindicat transplantul renal din cauza afecţiunilor grave asociate. Încurajăm bolnavii să se înscrie pe liste pentru transplant deoarece există posibilitatea să ducă o viaţă cât de cât normală, cu toate că transplantaţii primesc medicamentaţie imunosupresoare toată viaţa“, a spus Claudia Popa, preşedinta Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Dolj.
