Sistemul de sănătate privat a luat avânt în ultimii ani în România. Sistemul privat s-a extins de 60 de ori, din anul 1997, potrivit Institutului Naţional de Statistică, în ceea ce priveşte unităţile medicale şi personalul angajat. Infrastructura medicală privată acoperă 75% din totalitatea unităţilor medicale din România, cu o creştere medie anuală de 300%, în ultimii 15 ani. Statisticile se reflectă și în Dolj, unde în ultimii ani clinicile private au apărut precum ciupercile după ploaie.
Sistemul de sănătate privat şi cel de stat au ajuns să conviețuiască. Graniţa dintre cele două nu este bine definită. Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) decontează o parte din cheltuielile clinicilor şi spitalelor private, iar unii medici lucrează atât la stat, cât şi la privat. Potrivit datelor oferite de Patronatul Furnizorilor de Servicii Medicale Private, anual, în sistemul privat de sănătate, ajung peste cinci milioane de pacienţi. În România există, în prezent, 56.295 de unităţi sanitare, de la spitale, cabinete şi clinici de specialitate, farmacii şi laboratoare de analize. Dintre acestea, 75% sunt private, diferenţa semnificativă fiind dată de policlinici, centre şi cabinete medicale de specialitate şi cabinete stomatologice, în aceste situaţii fiind vorba despre 90% pondere privată. Mulți dintre pacienți preferă să meargă să se trateze în clinicile private ca să evite orele de așteptare și condițiile precare din unele spitale publice. „Sistemul public a fost și este supraaglomerat. Probabil de aceea au apărut și nemulțumirile pacienților. Nu văd cele două sisteme ca fiind într-o concurență, sunt complementare. Nu trebuie să uităm că în multe unități private lucrează medici ce își desfășoară activitatea și în spitalele publice. Una dintre problemele pacienților este însă supraaglomerarea din spitalele de stat, iar asta îi face unori să meargă la clinicile private unde se așteaptă la condiții mai bune“, a spus dr. Adrian Petrișor, specialist în medicină internă, cardiologie și managerul unei clinici private din Craiova.
„Foarte mulți pacienți se adresează strict urgențelor“
Serviciile medicale private s-au dezvoltat pe fondul calităţii reduse a serviciilor medicale publice, a absenţei aparaturii medicale, dar mai ales din cauza felului în care pacientul este tratat în sistemul de stat. Supraaglomerarea din spitalele publice apare însă și din cauza faptului că mulți români preferă să se trateze în Urgență, fără să treacă pe la medicul de familie sau prin policlinică. „Foarte mulți pacienți se adresează strict Urgențelor. Așa se face că uneori Urgența este supraaglomerată de cazuri care nu ar trebui să ajungă acolo. Din păcate, sunt foarte mulți români care nu își plătesc asigurările de sănătate, lucrează la negru sau în alte țări și nu pot să beneficieze de servicii gratuite. Așa că merg în Urgență, unde nu li se cere nimic. Aceștia sunt pacienții care ar trebuie să se adreseze ambulatoriului. Făcând paralele cu sistemul privat, policlinicile din spitalele de stat sunt cele care au pierdut pacienți, care au migrat în privat“, a adăugat dr. Adrian Petrișor.
„Spitalizările de zi ar trebui să fie valorificate la maximum“
Spitalizarea de zi este o măsură prin care alte țări au reușit să eficientizeze sistemul de sănătate și să scadă costurile. În România, această componentă a fost mai puțin dezvoltată în spitalele de stat. În ultimul timp însă, tot mai multe clinici private dezvoltă acest segment. „Spitalizările de zi ar trebui să fie valorificate la maximum. Ele au apărut de mult, dar în sistemul de stat au fost considerate mai puțin o alternativă a internărilor continue. Problema este că în multe zone rurale pacientul nu are acces la serviciile medicale și atunci când vine la spital nu poți să îl ții doar o zi pentru că nu ai cu să procedezi cu actele medicale, sunt pacienți care nu au fost consultați de ani la rând și atunci este nevoie de spitalizare mai îndelungată. În schimb, pacientul tânăr din oraș preferă să aibă spitalizare de zi. S-a împământenit ideea că spitalizarea de zi înseamnă că omul vine, mănâncă, face niște analize, stă 12 ore și pleacă. Nu este așa! Spitalizarea de zi înseamnă inclusiv tratamente injectabile, perfuzabile, pe care pacientul poate să le facă timp de șapte zile. De exemplu, vine, stă o oră, face tratmentul și se întoarce la serviciu. Sunt mulți pacienți tineri care nu își permit să stea 7 -12 zile în spital și apelează la această variantă. În străinătate, spitalizarea de zi are o proporție mult mai mare“, a explicat dr. Adrian Petrișor.
Pe de altă parte, au fost situații în care spitalizările de zi au fost portița scurgerii ilegale a unor fonduri din sistemul de sănătate. „Din păcate, există unele centre medicale din țară care fac și nu prea ce trebuie în legătură cu aceste spitalizări de zi. Este vorba de decontarea unor servicii medicale care nu s-au efectuat în totalitate, poate diagnostice care s-au exagerat. Sunt probleme pe care și Casele de Asigurări de Sănătate le știu, de aceea poate uneori acționează și cu precauție din punct de vedere al spitalizării de zi“, mai spune medicul.
„Pentru o consultație primești cam 22 de lei de la CAS“
Cabinetele, clinicile şi spitalele private au ajuns să genereze, după unele estimări, un miliard de euro pe an, de peste 30 de ori mai mult decât în urmă cu un deceniu. Concurența și dorința de a rezista pe piață fac ca aceste clinici private să își dorească să ofere servicii de calitate. „Privatul este într-o permanentă concurență. Poate există și o gestiune mai bună a fondurilor. Este clar că dacă nu ai produs cel puțin salariile și amortizarea aparatelor, a doua zi ai pus lacătul pe ușă. În privat nu te ajută nimeni, la stat îți mai permiți acest «lux» de a mai depăși bugetul pentru că mai primești un ajutor de undeva. Prin contractul-cadru, la ora actuală pentru o consultație primești cam 22 de lei de la CAS. Nu știu cât sunt tarifele medii la o frizerie, dar nu cred că sunt mai mici. Un tarif mediu pe zona Doljului la consultații este undeva la 60-70 de lei. CAS plătește de trei ori mai puțin. La o electrocardiogramă, de exemplu, CAS plătește 15 lei, un tarif mediu care se cere în cabinete este undeva la 50 de lei“, a explicat dr. Petrișor, managerul unei clinici private din Craiova.
„În Oltenia nu putem vorbi de sistem privat de urgență“
În alte state, dezvoltarea sistemului privat de sănătate merge în paralel cu creșterea ponderii asigurărilor private de sănătate. Un studiu GFK arăta că în România acestea nu sunt foarte răspândite. Doar 4,5% dintre cei chestionaţi au spus că au o asigurare privată, iar alţi 4% au spus că au un abonament la o clinică. Acestea sunt, de obicei, bonusuri extrasalariale pe care corporaţiile le oferă angajaţilor. Puţini sunt cei care îşi permit să îşi facă o asigurare medicală privată pe cont propriu, mai ales că cei care vor asigurare privată nu pot renunța la cea de stat. „Discuții legate de sistemul privat de asigurări de sănătate au fost mereu. S-au dat mai multe variante. Una ar fi o asigurare privată care să o suplinească pe cea de stat, dar ar însemna că statul ar pierde o parte din bani. S-a discutat la un moment dat de o asigurare de stat de bază și suplimentar asigurare privată. Sunt țări unde cele două sisteme merg în paralel sau unde sistemul de asigurări este exclusiv privat. Însă, din punct de vedere al spitalizării, spitale private în adevăratul sens al cuvântului nu prea sunt în România. Și chiar dacă sunt, nu acoperă toate zonele sau specializările. Prin asigurare privată nu poate să își asigure doar asistență medicală primară sau doar ambulatoriu, internări de zi, trebuie să aibă în portofoliu mai multe opțiuni. Dacă eu mă asigur la o companie privată și vreau să mă oprez de apendicită, poate nu o să găsesc mulți furnizori în privat care să facă asta și atunci o să fiu nevoit să merg tot la stat. În plus, sistemul de urgență în mediul privat nu este atât de bine dezvoltat, cel puțin în Oltenia nu putem vorbi de sistem privat de urgență, deci oamenii care au o urgență și asigurare privată merg tot în spitalul de stat“, a mai spus dr. Adrian Petrișor, specialist medicină internă și cardiologie.
