La început, se manifestă prin pierderi minore ale memoriei, după care, treptat, intervine uitarea. Aproximativ 10% dintre românii peste 65 de ani sunt diagnosticați cu o formă de demență, potrivit Ministerului Sănătății. În Dolj, 1.921 de persoane cu demenţă beneficiază de tratament prin programul naţional. Numărul persoanelor diagnosticate cu Alzheimer şi alte tipuri de demenţă este în creştere, însă nu există suficiente centre în care acești bolnavi să fie îngrijiţi.
Evocă trecutul îndepărtat. Sunt ancoraţi parcă în acea perioadă, pe care o retrăiesc zi de zi. Este trist să îi vezi povestind întâmplări şi fapte din perioada copilăriei, a adolescenţei sau tinereţii. „Cel mai greu însă este pentru familia unei persoane cu demenţă Alzheimer. Este greu să vezi durerea copiilor acestor oameni. Sunt vârstnici care nu-şi mai recunosc copiii, vorbesc despre ei ca despre fraţi de-ai lor sau părinţi. Acceptarea familiei este esenţială. Mulţi vin să îi interneze la cămin când ajung la capătul puterilor, când le este teamă să îi lase nesupravegheaţi. Un bătrân cu o astfel de afecţiune are nevoie de supraveghere permanentă. Am avut situaţii când aparţinătorii, de exemplu, au găsit laptele în cadă, iar periuţa de dinţi în frigider… Persoanele cu demenţă Alzeihmer se ataşează de angajaţii căminului. Suntem ca un punct de sprijin pentru ei, fără să realizeze ce anume ne leagă. Ne povestesc întâmplări din trecut, cam aceleaşi mereu şi mereu“, a spus Florin Zaharia, inspector asistenţă socială la Căminul pentru persoane vârstnice.
„Începerea cât mai precoce a tratamentului poate încetini evoluția bolii“
Un număr de circa 300.000 de persoane din România sunt diagnosticate cu Alzheimer, iar în Europa sunt înregistrate anual între 14.000-15.000 de persoane care suferă de această maladie. Primele modificări în creierul bolnavilor de Alzheimer apar cu 15-20 de ani mai devreme, fără a le afecta, însă, comportamentul. Boala Alzheimer progresează în timp, dar rapiditatea cu care avansează variază de la o persoană la alta. Unele persoane pot avea manifestări minime până în fazele tardive ale bolii. Altele își pierd capacitatea de a efectua activităţile zilnice precoce în timpul bolii. La început, boala se manifestă prin pierderi minore ale memoriei şi progresează până la probleme mentale şi funcţionale severe şi chiar moarte. Asociaţia pentru bolnavii cu Alzheimer a identificat zece semne de avertizare pentru această boală: pierderi de memorie, ca uitarea informaţiilor memorate recent; dificultăţi în îndeplinirea îndatoririlor; tulburări de limbaj, uitarea unor cuvinte sau substituirea cuvintelor neobişnuite; dezorientare temporo-spaţială, uitarea adresei; tulburări de judecată; probleme cu gândirea abstractă; punerea anumitor obiecte în locuri neobişnuite; tulburări ale dispoziţiei, ca modificări rapide ale stării de spirit de la calm la plâns şi apoi la furie aparent fără motiv; lipsa iniţiativei manifestată prin somnolenţă continuă. Nu există un tratament care să vindece complet boala, dar medicamentele pot să îi încetinească evoluţia. „Diagnosticul și începerea cât mai precoce a tratamentului pot încetini evoluția bolii. Diagnosticul se pune în urma corelării datelor obținute prin examinarea clinică a pacientului, efectuarea unor teste de memorie și a unor investigații paraclinice, analize de sânge, tomografie computerizată. Tratamentul medicamentos are rolul de a încetini evoluția bolii, în plus există medicamente pentru îmbunătațirea stării afective, a anxietății, a somnului, creșterea apetitului atunci când este nevoie, calmarea stărilor de agitație“, a precizat dr. Carmen Vochescu, medic specialist psihiatru.
„Cele mai frecvente sunt demenţele mixte şi cele Alzheimer“
În Dolj, 1.921 de persoane cu demenţă beneficiază de tratament prin programul naţional. La Căminul pentru Persoane Vârstnice din Craiova sunt internaţi în acest moment 90 de beneficiari cu demenţă, din care cei mai mulţi cu Alzeihmer. Alţi 300 de doljeni au trecut prin faţa Comisiei de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, fiind diagnosticaţi cu demenţă. „Avem aproximativ 300 de cazuri de demenţă. Există mai multe tipuri de demenţă: demenţa Alzheimer cu debut tardiv, după vârsta de 65 ani sau cu debut precoce, până la vârsta de 65 ani; mixte: vasculară şi Alzheimer; vasculară în cursul altor afecţiuni (exemplu boala Parkinson); demenţă de etiologie etanolică. Din păcate, s-a mărit numărul persoanelor până în 65 ani care sunt diagnosticate cu demenţă Alzheimer. Cele mai frecvente sunt demenţele mixte şi cele Alzheimer“, a spus dr. Claudia Popa, preşedinta Comisiei de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi. Numărul total de persoane cu handicap instituţionalizate în sistem rezidenţial, în judeţul Dolj, este de 222, dintre care 163 mental, 11 psihic, 29 asociat.
„Cea mai mare problemă este lipsa unui suport financiar“
Unul din opt români cu vârsta de peste 55 ani are boala Alzheimer, susţin specialiştii. Din păcate, 80% dintre bolnavi rămân nediagnosticați. În România, nu există nici un program pentru prevenţia acestei boli. Societatea Română Alzheimer – filiala Timișoara organizează periodic campanii de monitorizare gratuită a memoriei. „Apelează foarte mulți oameni la noi. Organizăm periodic campanii de monitorizare gratuită a memoriei, prin care încercăm să ajutăm să se depisteze din timp boala. Prevenția este cel mai bun leac, iar diagnosticarea precoce contează foarte mult în evoluția bolii. Din păcate, nu toți sunt conștienți de beneficiile prevenției pentru că încă există frica de a afla că s-ar putea să existe o problemă medicală. O problemă este și stigmatizarea de care se lovesc pacienții, oamenii nu vin la medic de teamă că cineva ar putea afla că au o problemă psihiatrică. Cea mai mare problemă este lipsa unui suport financiar. Boala Alzheimer și celelalte demențe sunt boli scumpe, îngrijirea unui astfel de bolnav implică multe costuri, care includ nu numai medicamentele bolnavului, ci și persoanele care trebuie să le îngrijească, aparținători sau altcineva. O altă problemă este lipsa instituțiilor de stat care să sprijine acești bolnavi. Există centre private unde bolnavii pot fi îngrijiți, dar sunt scumpe“, a spus Simona Vintilă, director executiv la Societatea Română Alzheimer – filiala Timișoara.
„Este nevoie de centre speciale de stat pentru îngrijirea acestor pacienți“
În timp ce în alte ţări există programe pentru acești bolnavi prin care li se asigură cazare într-un centru special, dar și ore de kinetoterapie sau alte activități care să le îmbunătățească starea de sănătate, în România mai sunt multe de făcut. „Nu putem compara modul în care sunt îngrijiți pacienții din alte țări cu ceea ce se întâmplă la noi. Sunt foarte multe probleme de care pacienții și specialiștii se lovesc zilnic. Nu putem spune că am evoluat, dar față de acum 10-15 ani, boala Alzheimer este mai cunoscută. Nu se dă atenția cuvenită acestei afecțiuni. Este nevoie de centre speciale de stat pentru îngrjirea acestor pacienți. Există câteva, dar au puține locuri. Pacienții au nevoie de îngrijirea unei echipe multidisciplinare. E mai greu ca pacientul să fie îngrijit acasă de aparținător, este nevoie de medici specialiști, infirmiere. Sunt bătrâni singuri care nu au pe nimeni care să îi îngrijească, de ei trebuie să se ocupă autoritățile din zonă. Noi putem să îi diagnosticăm, să îi ajutăm să aibă acces la tratament, dar nu le putem oferi cazare. Asta cade în sarcina comunității locale. Din păcate, sunt tot mai mulți pacienți afectați de demență și din ce în ce mai tineri. Se întâlnește și la persoane de 50 de ani“, a adăugat Simona Vintilă.
Peste 16.000 de persoane cu handicap neinstituționalizate, în Dolj
În judeţul nostru, persoane cu handicap neinstituţionalizate care beneficiază de drepturile cuvenite persoanelor cu handicap (copii şi adulţi) sunt 16.145, dintre care: 4.231 de persoane cu handicap fizic; 2.527 de persoane cu handicap somatic; 572 de persoane cu handicap auditiv; 2.037 de persoane cu handicap vizual; 3.517 persoane cu handicap mental; 1.294 de persoane cu handicap psihic; 1.549 de persoane cu handicap asociat; 168 de persoane cu handicap HIV/SIDA; 250 de persoane cu boli rare.
