Mai bine de jumătate dintre români sunt supraponderali sau obezi. Statisticile arată că România ocupă locul trei în Europa în clasamentul supraponderalilor. Nici la capitolul obezitate infantilă nu stăm mai bine. Datele Organizației Mondiale a Sănătății ne clasează tot pe nefericitul loc trei. Cu toate acestea, în România nu există programe de durată pentru prevenția și educarea populației. Persoanele care au multe kilograme în plus de multe ori nu sunt acceptate și susținute de societate, așa cum ar fi normal, ci discriminate și respinse.
Obezitatea este o boală care ajunge să te mănânce, sunt vorbele unei fete de 25 de ani care trăiește sub povara kilogramelor în plus. Adriana duce „o viață ca în peșteră“, după cum spune chiar ea. De ani buni s-a izolat din cauza greutății. Are aproape 50 de kilograme în plus. Nu știe când a ajuns așa. Știe doar că în multe dimineți s-a tezit cu dorința de a slăbi, dar de fiecare dată a renunțat după nici o săptămână. „Când am fost mică nu am avut probleme cu greutatea. Cam de la 14-15 ani au început. Dar nu am avut probleme grave. Am crezut că încet-încet o să cresc și o să am o siluetă normală. Dar nu a fost așa. Kilogramele s-au adunat, iar eu mă simțeam neputincioasă. Am încercat de mai multe ori să slăbesc. Am ținut diverse diete, dar renunțam repede văzând că nu apar rezultate sau că pun imediat kilogramele la loc mai repede decât am scăpat de ele“, povestește Adriana.
Așa a ajuns la 110 kilograme. Nu se recunoaște. Mai greu a fost că, odată cu greutatea, și-a pierdut și mulți prieteni. „Râdeau de mine. Șușoteau pe la spate. Mă condamnau. Mă făceau să simt că este vina mea că am ajuns așa“, spune fata. Descurajată de cei din jur, s-a izolat. Dezamăgită și fără susținere i-a fost greu să lupte cu zecile de kilograme. „Ai nevoie de susținere. Când trebuie să dai jos măcar 50 de kilograme este greu. Numai cine este în această situație poate înțelege. În rest, e ușor să judeci“. Simțea că are nevoie de motivație și susținere. Mâncarea a fost cumva și refugiul ei. Rămasă singură acasă de mai bine de zece ani pentru că părinții au plecat la muncă în Spania, Adriana nu a reușit să aibă o viață echilibrată. Sprijinul a venit de la o vecină care s-a mutat de curând în blocul în care locuiește. „Este asistentă. Am vorbit cu ea și m-a încurajat să merg la medic, să aflu care este problema. Așa am ajuns la mai mulți medici pentru a exclude din cauze. În final, am fost trimisă la nutriționist, care mi-a făcut un program alimentar. Mi-a spus că sunt la un pas de diabet și că trebuie să fac neapărat ceva. Mi-a explicat ce trebuie să fac. De o lună jumătate încerc să am un stil de viață sănătos“, a spus Adriana, hotărâtă să nu renunțe.
„Ai nevoie de cineva care să te susțină, să te încurajeze“
Adriana spune că, dacă statul român ar vrea să facă ceva pentru persoanele cu probleme de greutate, ar trebui să le creeze centre unde pot să găsească îndrumare și susținere. „Medicii te trimit de la unul la altul. După ce alergi și plătești toate analizele ajungi la concluzia că trebuie să faci orice să slăbești pentru că altfel te năpădesc multe alte bolii, dacă nu le ai deja. Atunci începe ce e mai greu. Ai nevoie de cineva care să te susțină, să te încurajeze, să te facă să înțelegi cum să combini alimentele. Ai nevoie de sport și de susținere psihologică. Dacă nu ai familia alături, așa cum este cazul meu, este și mai greu. Ar fi binevenit un centru unde să găsești susținerea medicilor, psihologilor, unde să poți lua contact cu persoane aflate în aceeași situație cu tine, unde să poți face sport“, a mai precizat Adriana.
2,8 milioane de adulţi mor anual ca urmare a faptului că au greutatea peste limitele normale
Povești asemănătoare sunt trăite de oameni din toate colțurile lumii. Supragreutatea şi obezitatea reprezintă al cincilea risc de decese la nivel global. Cel puţin 2,8 milioane de adulţi mor în fiecare an ca urmare a faptului că au greutatea peste limitele normale. Supragreutatea şi obezitatea răspund de peste 44 % dintre problemele cauzate de diabet, peste 23% dintre cele provocate de bolile ischemice cardiace şi de 7-41% dintre problemele cauzate de anumite forme de cancer, după cum arată un raport al Institutului Național de Sănătate Publică. În trecut, obezitatea era considerată o problemă a ţărilor cu venituri mari, dar în prezent este în creştere în ţările cu venituri mici şi medii, mai ales în mediul urban. De cele mai multe ori, cei care se află în această situație fac excese alimentare. „Multe dintre persoanele supraponderale au în spate o problemă emoțională care le sabotează tentativele de a slăbi și care, cel mai probabil, le-a determinat în primul rând să ajungă așa. Dintr-un studiu pe care l-am realizat recent a reieșit că supraponderalii au o stimă de sine mai scăzută față de normoponderali. În plus, se lovesc de discriminare și lipsa hainelor pe măsură“, a spus Tina Petrăreanu, psihonutriționist, psiholog și psihoterapeut de familie și cuplu, în cadrul Asociației Supra, asociație care luptă pentru creșterea calității vieții persoanelor supraponderale.
„Ar fi important să existe ca materie în școli psihonutriția“
Obezitatea este o problemă de sănătate publică în România. Kilogramele în plus nu înseamnă doar o problemă estetică. Boli de stomac şi ficat, hipertensiune arterială, tulburări respiratorii, probleme cu articulaţiile sunt cele mai frecvente efecte ale obezităţii. Principiile alimentare ale românilor sunt tot mai nesănătoase. Trecuți de la alimente primite cu porția pe cartelă la abundenţa din hipermarketuri, românii au ajuns să mănânce haotic și nesănătos. Statul este, în mare parte, nepăsător la starea de sănătate a oamenilor. Dacă în alte țări populația este încurajată să mănânce sănătos, să aleagă produsele potrivite, la noi se acordă prea puțină importanță acestui capitol. „Lipsa programelor de prevenție reflectă nivelul nostru de civilizație. Ar fi important să existe ca materie în școli psihonutriția, în măsura în care avem și cazuri în care persoanele ajung supraponderale ca urmare a obiceiurilor greșite moștenite din familie. Statul ar putea face prevenție prin psihoeducație în școli, mai multe secții de tratament în spitale și prevenție inovativă cum face statul mexican care oferă bilet gratuit la metrou pentru cine face zece genuflexiuni“, a explicat Tina Petrăreanu, psihonutriționist.
„În România, putem vorbi de o «epidemie» a obezității“
Există însă mulți copii cu probleme de greutate care au nevoie de susținere. În 2010, peste 40 de milioane de copii sub vârsta de cinci ani erau supraponderali. Aproape 35 de milioane de copii supraponderali trăiesc în ţări în curs de dezvolare şi opt milioane – în ţări dezvoltate. Explicația este că micuții din ţările cu venituri mici şi mijlocii sunt mai vulnerabili la o nutriţie inadecvată în perioada prenatală, de sugar şi de copil mic. Ei sunt expuşi în acelaşi timp la alimente bogate în grăsimi, zahăr, sare, cu densitate energetică ridicată, cu puţini micronutrienţi. România ocupă locul trei în Europa la obezitate infantilă. Dacă în urmă cu un deceniu această afecțiune era extrem de rară, acum a devenit din ce în ce mai frecventă din cauza sedentarismului. „În România, putem vorbi de o «epidemie» a obezității atât în cazul copiilor, cât și în cazul adulților. Trebuie să avem grijă la alimentația copiilor pentru că ei vor fi bolnavii de mâine dacă nu facem nimic. În mod normal, diabetul de tip II acum câțiva ani nu era prezent la copii. Acum apare la mulți dintre ei. Este o boală cronică pe care copilul o va duce toată viață. Nu este indicată cura de slăbire clasică în cazul copiilor. Este total greșit să scoți din alimentația copilului pâinea ca să scadă în greutate. Copilul poate mânca și cartofi, și orez, și pâine, dar preparate cât mai sănătos. Nu îi dăm copilului cartofi prăjiți, ci îi dăm piure sau cartofi fierți. Este bine să se asigure zilnic cantitatea de proteine din ouă, carne și trebuie să mănânce și lactate. Sunt principii pe care trebuie să le respectăm cu toții“, a explicat Flavia Dinu, medic nutriționist.
„Trebuie să învățăm să citim etichetele produselor“
Oamenii trebuie educați să facă alegeri alimentare corecte. Americanizarea societății și, implicit, a alimentației a introdus printre tineri o nouă modă: hamburgeri, pizza, sucuri acidulate, cartofi prăjiți. Sunt adevărate bombe calorice care ne ucid treptat organismul, atrag atenția medicii, care spun că este foarte important cum alegem mâncarea de zi cu zi. Există tot felul de strategii de marketing folosite de marile branduri, al căror scop este să ne atragă cu orice preț. „Alegi alimentele nu pentru că sunt sănătoase, ci pentru că îți atrag atenția prin reclame, prin ambalaj. Prin publicitate ți se induce ideea că atunci când cumperi un produs ești mai puternic, mai bun. În plus, firmele folosesc și programe de fidelizare, cumperi ceva și ți se dă al doilea produs gratis, deși produsele nu sunt dintre cele sănătoase, iar oamenii profită și cumpără cam orice. Trebuie să învățăm să citim etichetele produselor. Trebuie să se știe că primul ingredient care apare pe etichetă este cel de bază. Dacă avem un pateu de ficat și primul produs trecut este slănina de porc trebuie să știm că în proporție de peste 50% pateul conține asta. Trebuie să știm să alegem între un cașcaval care are o cantitate mare de calciu, dar o cantitate mult mai mare de grăsimi și calorii, și brânza de vacă, mult mai sănătoasă, sau un pahar cu lapte. Trebuie evitat cât mai mult fast-food-ul. Este foarte greu, dar trebuie să stabilim o regulă prin care să consumăm acest gen de mâncare doar o dată pe săptămână sau chiar mai rar“, a mai spus medicul nutriționist Flavia Dinu.
Japonia, țara cu cea mai scăzută rată a obezității din lume
Japonia este țara cu cea mai scăzută rată a obezității din lume. În Țara Soarelui Răsare, copiii au cea mai sănătoasă dietă din lume. Conform tradiției japoneze, trebuie să te ridici de la masă atunci când stomacul tău este 80% plin. Regula este valabilă și în școli. În cantine, elevilor le este servit un prânz cu un nivel scăzut de calorii, precum cel de acasă. Ei mănâncă porţii mai mici, pe farfurii mai mici.
Japonezii obişnuiesc să încheie masa cu un fruct sau cu un ceai verde, în loc de o prăjitură. În plus, copiii merg pe jos la școală.
