România se situează pe primul loc în Europa în ceea ce privește mortalitatea cauzată de cancerul de col uterin. Peste 2.000 de românce diagnosticate cu această boală mor anual. De ce am ajuns aici? Avem un program de prevenție care a eșuat. Centrele de iradiere sunt insuficiente. Pacientele nu sunt informate, ajung la medic când este prea târziu, iar la susținerea psihologică de care au nevoie femeile și familiile lor zdruncinate de suferință statul nu se gândește.
În România mor cele mai multe femei din Europa din cauza cancerului de col uterin, peste 2.000 anual. „Cancerul te seceră“, sunt vorbele uneia dintre ele. Nu a bănuit niciodată că ar putea fi chiar ea ghinionista. Până într-o zi când viața i-a arătat că nimic nu este veșnic. La școala unde lucra ca profesoară a venit un grup de medici care oferea vouchere gratuite pentru realizarea unui test Papanicolau. Pentru că se căsătorise recent și își dorea un copil, Mihaela s-a bucurat că poate să își facă investigația și a mers la clinică. Rezultatele aveau să îi tulbure liniștea. Medicul a spus că este suspectă de cancer de col și după mai multe investigații, totul a devenit sigur. „Aveam cancer de col uterin. Medicul, un bărbat sobru și cu voce puternică, mi-a spus franc: «Trebuie să începi lupta, ești tânăr㻓, povestește femeia.
„Aparatele de radioterapie sunt vechi, se defectează“
La doar 30 de ani, Mihaela simțea că, de fapt, a pierdut lupta. Se simțea condamnată la moarte. „Îmi doream un copil, iar medicul îmi spusese că trebuie să încep iradierea și că nu trebuie să îmi pierd speranța. După zile în care nu aveam putere să mai fac nimic, soțul meu m-a motivat cel mai mult. Mi-a spus că nu ar putea să trăiască fără mine. Au urmat însă problemele pentru că aparatele de radioterapie sunt de cele mai multe ori vechi, se defectează, apar liste de așteptare“, spune femeia. Din femeie activă a devenit pacientă. Sleită de puteri, a strâns din dinți pentru că și-a dorit să lupte. „Medicul mi-a spus că trebuie să fac operație. Când am ajuns pe masa chirurgicală am crezut că nu o să mă mai trezesc niciodată. Făcusem tot ce trebuia și nici un rezultat. Aveam casa plină de rețete, foi de analize. Nu mai credeam în șansa mea, dar medicul mi-a spus că nu trebuie să renunț“, își amintește Mihaela momentele prin care a trecut în urmă cu doi ani. După operație au urmat ședințe de chimioterapie, însoţite de alte analize și alte investigații, printre care o tomografie care foloseşte substanţe radioactive.
„Condițiile din spitale te fac uneori să te simți ca pe front“
După luni bune, cancerul începea să se dea bătut. Mihaela a început să vadă răsăritul din apartamentul ei de la etajul 4. Și-a recâștigat viața, dar cancerul i-a furat visul de a mai avea un copil. După mai bine de trei ani de luptă cu boala este învingătoare. Prețuiește fiecare clipă și își dorește să le încurajeze pe toate femeile aflate în situația ei să nu renunțe niciodată la luptă. În România, femeile care suferă de cancer de col se lovesc de tot felul de piedici. De multe ori, sistemul la care au contribuit lunar le abandonează când au cea mai mare nevoie. „Ai nevoie de analize pe care le plătești pentru că, dacă ai aștepta plafonul, ai muri. Condițiile din spitale te fac uneori să te simți ca pe front. În băi nici nu îți vine să intri, iar pe pat ești nevoită să stai uneori pe cearșafuri rupte, pătate de sânge. Dacă îi dai ceva infirmierei, ți-l schimbă, dacă nu… reziști așa“, spune femeia.
Rata mortalității în România, de șase ori mai mare decât media UE
Mii de românce au povești asemănătoare. Cancerul de col face ravagii. În Europa, peste 60.000 de femei sunt diagnosticate anual cu cancer de col uterin. Dintre acestea, peste 3.400 sunt românce. Rata mortalității în România este de două până la 2,7 ori mai mare decât în majoritatea țărilor din Europa Centrală și de Est, și de șase ori mai mare decât media din statele membre ale UE. „România are cele mai înalte rate standardizate de incidenţă şi mortalitate prin cancer de col uterin din Europa. Este a treia cauză de mortalitate prin cancer la femeile din România, după cancerul mamar şi cel colorectal. Mortalitatea mare este explicabilă prin faptul că la noi în țară diagnosticul este pus în stadii tardive ale bolii, când neoplazia este invazivă“, arată datele Institutului Național de Sănătate Publică.
Multe femei ajung la medic târziu, când cu greu se mai poate face ceva. Un studiu GFK a arătat că doar 15% dintre românce merg la ginecolog o dată la șase luni sau mai des. 23% merg anual la control, pe când 22% intră în cabinetul ginecologului o dată la trei ani sau chiar mai rar. Restul de 25% nu merg niciodată la control.
„Programul pentru prevenția cancerului de col uterin, un eșec“
În România a fost implementat de patru ani programul național pentru prevenția cancerului de col uterin. În hârtii dă bine, în realitate rezultatele sunt departe de cele dorite. Programul se adresează gratuit tuturor femeilor, cu vârste între 25 și 64 de ani. Doar 600.000 de femei din toată țara au făcut testul Babeș-Papanicolau cu trimitere de la medicul de familie și plătit de stat. Adică numai 10%, un număr foarte mic, în condițiile în care ar trebui să meargă la investigații 5,6 milioane de femei.
Dr. Dalida Mosorescu este unul dintre formatorii programului pentru prevenția cancerului de col uterin și a explicat de ce este sortit eșecului acest proiect: „Programul pentru prevenția cancerului de col uterin este un eșec. Sunt unul dintre formatorii pe acest program, am ținut cursuri în județele Olt și Dolj în 2012. Programul a început cu mult entuziasm, medicii de familie au fost instruiți și pentru prevenția cancerului de sân și a celui colorectal. Am instruit medicii de familie să recolteze probe pentru examenul Babeș-Papanicolau și ne-am trezit la finalizarea proiectului că aceștia nu au obținut acceptul de la minister ca să recolteze probe pentru acest test. Nu există o explicație. Este o procedură simplă, care în secțiile de ginecologie este făcută de o asistentă și ar fi putut să fie realizată și în cabinetele de medicină de familie. Dar pur și simplu nu au mai fost implicați medicii de familie“.
Recoltarea probelor, o problemă
În plus, pentru că recoltarea probelor nu se face tot timpul cum ar trebui, au fost femei cărora rezultatul le-a arătat că nu au nici o problemă, iar după ce au repetat investigația au aflat că aveau cancer. „Pentru o recoltare corectă, pentru un material celular suficient, periuța de recoltare este destul de scumpă. Or, Ministerul Sănătății a pus la dispoziția medicilor numai spatula, iar aceasta nu este suficientă. Există trei zone din care trebuie exfoliate celulele și dacă nu avem periuța trebuie folosită obligatoriu metoda combinată, iar pacientele mele mi-au spus clar că lor li s-a recoltat doar cu spatula din lemn. Asta înseamnă că examenul este incomplet și rezultatul este incert. Ar fi foarte bine dacă o comisie ar verifica modalitatea de recoltare pentru că am avea surprize foarte mari“, adaugă medicul de familie Dalida Mosorescu.
Susținerea pacienților, o necesitate
Universul multor familii este zdrobit într-o clipă din cauza cancerului de col uterin. Pentru că lupta cu boala este lungă, de multe ori pacientele sunt abandonate de soți. Susținerea psihologică a pacientelor este esențială și poate face diferența între viață și moarte. În clinicile de oncologie din spitalele publice nu există însă psihologi. În lipsa unei reacții din partea statului sunt unii oameni care devin îngeri păzitori pentru aceste femei. Victoria Asanache este unul dintre ei. Este singurul navigator pentru bolnavii de cancer din țară. Conceptul de navigație a fost preluat din America, iar o astfel de persoană este cea care sprijină pacienții în fiecare pas al bolii. Rolul navigatorului este de a explica diagnosticul şi de a discuta variantele de tratament cu pacientul, recomandă specialişti şi facilitează programarea pacientului atât la medicul oncolog/chirurg/radioterapeut, cât şi la investigaţiile care se impun. Victoria Asanache este și președintele Asociației Amazonia prin care se desfășoară Programul Navigator, singurul program de îndrumare al bolnavilor de cancer din România. Aceasta își dorește să ajute la îmbunătățirea sistemului medical și spune că una dintre principalele probleme este că pacientele ajung la medic târziu. „Altă problemă este întârzierea rezultatelor de anatomie patologică, lipsa centrelor de iradiere, știindu-se că protocolul corect al cancerului de col este diagnosticarea, iradierea, intervenția chirurgicală. La asta se adaugă lipsa informării corecte a pacientelor privind traseul pe care îl au de urmat pentru un tratament corect și obținerea vindecării. Din această cauză multe renunță. Altă problemă o reprezintă lipsa resurselor materiale pentru a putea ajunge într-un centru specializat unde să existe ginecologie, serviciu de anatomie patologică, centru de iradiere, chirurgie“, trage un semnal de alarmă Victoria Asanache.
