Cancerul pulmonar omoară anual mai multe persoane decât cancerul de sân și de prostată la un loc. La fiecare 30 de secunde, undeva în lume, o persoană moare din cauza cancerului pulmonar. În România, din 2.327 de pacienți diagnosticați anual, 90% pierd lupta cu boala.
Plămânul este organul vital care ne ajută să facem schimbul de oxigen și dioxid de carbon. Atunci când este măcinat de celulele canceroase, mecanismul se destramă. În spitalele din România, peste 2.300 de pacienți încep anual lupta cu cancerul pulmonar. Pe 90% dintre ei boala îi învinge. Numai în Dolj, anul trecut, pe fișa a 323 de pacienți a fost scris cruntul diagnostic. Mircea este unul dintre ei. La numai 45 de ani, cancerul i-a transformat viața într-un vis urât. Din bărbatul puternic și înalt ca un brad a rămas o umbră. Își spune povestea cu tăria omului care și-a acceptat destinul. „Într-o clipă poți să pierzi tot. Cancerul e atât de șiret încât nu ai ce să mai schimbi. Aveam o viață normală, munceam și aveam grijă de familie. Într-o zi am amețit. Am început să tremur și m-am trezit la spital. După ore petrecute în urgență, după tot felul de analize, am ajuns în cabinetul unui medic care mi-a spus că trebuie să rămân internat să îmi facă mai multe investigații. După două zile aveam să primesc sentința. Aveam cancer pulmonar“, povestește Mircea ca și cum s-ar fi întâmplat ieri.
„Cine nu are bani e condamnat“
După ce ani la rând, din postura de diriginte, i-a învățat pe elevii săi cum să se pregătească pentru momentele grele din viață, acum era nevoit să învețe singur să facă față bolii. „Simți că viața ta a ajuns într-un punct mort. Apoi începi să regreți tot ce n-ai făcut bine. Medicul mi-a spus că principala cauză a acestei boli este fumatul. Iar eu am fumat mult. Din studenție și până am ajuns pe patul spitalului. Uneori fumam și două pachete de țigări pe zi. Îmi deschisesem o mică afacere care a intrat în faliment. În aceea perioadă fumam mult și eram foarte stresat, nu mă odihneam bine. Când medicul mi-a spus ce am, mi s-au derulat prin minte toate… Faptul că nu mi-am făcut timp să ajung la medic pentru un control, că mi-am neglijat sănătatea“, spune Mircea.
După ce viața i-a dat cea mai grea palmă, bărbatul a înțeles că tot ce îi mai rămâne este să spere. De trei ani are zilnic de dus câte o bătălie. A obosit să lupte cu boala, dar și cu lipsurile din sistemul medical. Îi este însă teamă să renunțe. Chimioterapia este cea care l-a ținut în viață până acum. Cu puterea unui erou a găsit motivație să se trezească în fiecare dimineață pe patul de spital. „Citostaticele te doboară. Sunt momente în care te simți sleit de toate puterile. Când parcă te doare fiecare celulă. Medicamentele ce te mai ajută… Problema este că multe dintre ele nu se găsesc. În ultimul an au fost mari probleme. Mi-am rugat cunoștințele să îmi aducă din alte țări medicamentele care nu se găsesc. Când ajungi în spital și vezi câți bani trebuie să scoți din buzunar, te întrebi unde s-au dus banii din asigurarea pe care ai plătit-o zeci de ani. Când întrebi, toată lumea ridică din umeri. Cine nu are bani e condamnat la moarte“, adaugă pacientul.
„Noaptea, în salon, puțini pot să doarmă. Durerile nu te lasă“
Mircea a învățat că din cauza bolii viața se derulează contracronometru și că o zi de lipsă a tratamentului poate însemna un pas spre moarte. După o perioadă în care s-a simțit mai bine, Marian a aflat de luna trecută că boala a recidivat. Speră că va fi unul dintre puținele cazuri care se videcă. „De la toți bolnavii pe care i-am întâlnit în acești ani în spital am învățat că nu trebuie să te dai bătut, că trebuie să lupți până în ultima clipă. Medicii nu au timp să discute cu tine, să îți explice, să te motiveze. Noaptea, în salon, puțini pot să doarmă. Durerile nu te lasă. Și vorbim între noi, ne încurajăm unul pe altul“, spune Mircea. El vrea să fie un exemplu pentru toți cei care încă pot preveni boala. „Să nu mai fumeze. Să își facă un control anual și să trăiască sănătos. Luptăm să avem carieră, bani, vacanțe, cu prețul sănătății și când credem că le avem pe toate, de fapt pierdem tot“, spune bărbatul.
„Se descoperă chiar și la tineri de 20-30 de ani“
În fiecare zi, în medie, 19 români află că suferă de cancer pulmonar. Lor și celor apropiați nu le rămâne decât speranța că se va întâmpla o minune. În ciuda tratamentului chimioterapeutic, majoritatea bolnavilor mor în primele 12 luni şi mai puţin de 5% supravieţuiesc cinci ani după diagnosticare. Medicii spun că principala cauză a acestei afecțiuni este fumatul. Însă boala apare și la pacienți care nu au fumat niciodată. Poluarea aerului, expunerea la radiaţii și baza genetică sunt cauzele incriminate în aceste situații. „Multe forme nu dau simptome și descoperim întâmplător că omul suferă de cancer. Unii au simptome, dar mulți nu prezintă nimic. Când simptomele apar cancerul este deja avansat. Zilnic diagnosticăm pacienți. Se descoperă chiar și la tineri de 20-30 de ani. Nu se mai poate vorbi de o prevalență la o anumită vârstă, așa cum era în trecut. Plămânul are o structură aparte. Este singurul organ care are două tipuri de vascularizație și metastazează rapid. În general, supraviețuirea nu este mai mare de cinci ani“, explică Daniela Bică, medic primar pneumolog.
„Statul nu decontează o investigație vitală“
Cancerul pulmonar reprezintă cea mai răspândită formă de cancer în România, potrivit unui studiu realizat de Institutul Oncologic Bucureşti (IOB). Cu toate acestea, bolnavii au cu greu acces la terapiile salvatoare care sunt extrem de costisitoare. Statul nu decontează una dintre investigațiile esențiale pentru acești bolnavi. „Accesul la investigațiile clinice și paraclinice este extrem de redus. Statul nu decontează o investigație vitală. Este vorba de o determinare genetică numită ALK. Noi, Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România, am realizat un program de susținere a pacienților. După ce află că are cancer, pacientul trebuie să facă neapărat această testare care costă peste 100 de euro. Mulți nu își permit. În baza acestei investigații este recomandat tratamentul țintit fiecărui pacient și am încercat să găsim fonduri să ajutăm bolnavii. Am făcut un contract cu un laborator care are filiale în toată țara și astfel pot face gratuit analiza“, spune Cezar Irimia, președintele Federației Asociațiilor Bolnavilor de Cancer din România.
Din cauza unei politici de preț deficitare, mai multe medicamente de care depinde viața bolnavilor de cancer nu se mai găsesc. Oamenii sunt nevoiți să le cumpere din alte țări. „Lipsesc unele medicamente. Se plâng pacienți din toată țara. Aprovizionarea se face cu sincope. Întreruperea tratamentului înseamnă pentru bolnavi recidivă, iar pentru sistemul de sănătate costuri mai mari. În cancer e mult să stai și o zi fără tratament. Nu este vina unui spital. Totul vine de la o politică a prețului medicamentelor, dezastruoasă, făcută de ministrul Nicolae Bănicioiu“, precizează Cezar Irimia.
„Pacienții abia au acces la tomografii“
În România nu există nici un program național de prevenție pentru cancerul pulmonar. Nu sunt nici măcar decontate analizele de bază care ar putea indica dacă un pacient suferă de această boală sau nu. „Nu poți să obligi pacientul să facă radiografie pulmonară periodic, ca mod de prevenție, pentru că această investigație presupune încărcare radioactivă care nu se elimină. Se pot face analize periodice de markeri tumorali, dar nu sunt decontate de stat și oamenii nu au de unde să plătească să le facă preventiv. La noi pacienții abia au acces la niște tomografii banale, iar în străinătate există tomografe portabile, se fac investigații la patul bolnavului sau la domiciliu“, completează Daniela Bică, medic primar pneumolog.
