Rețetele compensate și gratuite le dau de multe ori bătăi de cap pacienților sau părinților care vor să asigure tratamentul copiilor. Mai mulți asigurați s-au plâns în sesizări adresate redacției GdS despre faptul că sunt nevoiți să plătească mai mult decât ar trebui pentru rețetele compensate și că uneori trebuie să scoată bani din buzunar și pentru rețetele gratuite. Specialiștii din domeniu vorbesc despre cum se calculează prețul medicamentelor.
Fiecare dintre noi are nevoie la un moment dat de o rețetă compensată sau gratuită. Puțini însă cunosc modul de calcul al rețetelor și, cel mai important, ce medicamente sunt subvenționate, parțial sau total, de către stat.
Trebuie știut că din totalitatea substanțelor care există pe piață doar o parte se află pe listele compensate, iar dintre acestea, cele uzuale pot fi recomandate de medicul de familie, altele doar de medicul specialist.
Pacienții care au asigurare de sănătate pot să beneficieze de medicamente compensate și/sau gratuite, care sunt înscrise în lista medicamentelor compensate și gratuite, aprobate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Acestea sunt compensate diferit, după criterii stabilite de CNAS, în raport cu un preț de referință. Medicamentele situate pe lista A se compensează 90% din valoarea prețului de referință. Medicamentele de pe lista B se compensează 50% din prețul de referință. Medicamentele de pe lista C1, care se adresează unor anumite boli cronice, se compensează 100% din prețul de referință, iar cele de pe lista C2 (medicamente pentru tratamentul bolilor din cadrul programelor de sănătate) se compensează, de asemenea, 100% din prețul de referință. În plus, copiii beneficiază de medicamente situate pe lista C3, care se compensează asemănător celor de pe lista C1.
„Mi s-a cerut să plătesc ceva în plus pentru rețeta copilului“
Conform Legii sănătății nr. 95/2006, indiferent dacă părinții sunt sau nu angajați, plătesc sau nu contribuțiile la bugetul de sănătate, cei mici au dreptul la o serie de gratuități, precum servicii medicale, dar și medicamente compensate sau gratuite. Mulți pacienți însă, în special părinți ai bebelușilor, se plâng de faptul că, deși rețeta este compensată sau gratuită, trebuie să plătească diferențe de preț. „Eu știu că rețeta pentru un copil de doi ani este gratuită și scrie pe ea că se decontează 100%, dar în farmacie de fiecare dată când am mers a trebuit să mai plătesc de la trei lei până la 20-30 de lei. Așa se întâmplă la majoritatea farmaciilor. Peste tot mi s-a cerut să plătesc ceva în plus pentru rețeta copilului“, spune Mădălina, mămica unei fetițe de doi ani.
Atunci când vorbim de prețul medicamentelor trebuie să ținem cont de faptul că există un preţ de raft și un preț de referință. Preţul de raft este trecut pe medicament în farmacie. Acesta poate să difere, de la o farmacie la alta. Prețul de raft este cel care conţine adaosul comercial al farmaciei respective, și anume ceea ce adaugă farmacia procentual, peste preţul la care cumpără medicamentul de distribuitor.
Preţul de referinţă, în schimb, este preţul stabilit de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Acesta este cel mai ieftin preț pentru o anumită clasă de medicamente. Pentru medicamentele care figurează pe listele stabilite de autorități compensarea este de 100% la prețul de referință.
„Dacă iei medicamentul care dă prețul de referință nu ar trebui să mai plătești“
De ce mai este nevoit omul să scoată bani din buzunar dacă rețeta este gratuită? Medicul scrie pe rețetă substanța activă, nu numele medicamentului, iar pe acea substanță în farmacii se găsesc mai multe produse similare, dar care au prețuri diferite. Cel mai ieftin dintre ele este și cel decontat de stat. De multe ori însă, în farmacii, oamenilor le este indicat medicamentul mai scump pentru care trebuie să plătească o diferență de preț. „Compensarea este 100% la prețul de referință. De exemplu la amoxicilină plus acid clavulanic, este o combinație de substanțe pentru care în farmacii poți să găsești produsele: Augmentin, Amoxiclav, Amoxi Plus. Produsul cel mai ieftin dă prețul de referință. Să zicem că dintre cele trei, Amoxi Plus este cel mai ieftin. Dacă pacientul vrea îl ia pe acesta și nu mai plătește nimic, dar dacă vrea să ia Amoxiclav sau Augmentim cu gust de portocale, care sunt mai scumpe pentru că s-au adăugat arome ca să fie mai ușor copilului să îl înghită, plătește o diferență. Dacă iei medicamentul care dă prețul de referință nu ar trebui să mai plătești. În mod normal, farmacistul trebuie să îi spună omului care este echivalentul care dă prețul de referință sau omul să întrebe. Unii dau forma scumpă pentru că se urmărește un profit mai mare“, explică Augustus Costache, purtătorul de cuvânt al CNAS.
„S-a decis să fie prescrisă substanța și să decidă pacientul“
Până în urmă cu câțiva ani, prescrierea se făcea pe denumirea comercială a medicamentelor, însă după ce s-a observat tendința de a prescrie echivalentul cel mai scump, reprezentanții CNAS au decis ca medicul să scrie pe rețetă numele substanței active astfel încât asiguratul să fie cel care alege dacă achiziționează medicamentul cu prețul de referință, prețul cel mai mic sau ceva mai scump. „S-a decis acest lucru pentru că reprezentanții firmei de farmaceutice se plimbau pe la medici și le spuneau că, dacă prescriu nu știu câte mii de medicamente din gama lor, îi duc la seminarii științifice prin anumite țări. Atunci se scria clar pe rețetă Augmentim și nu Amoxiclav sau Amoxi Plus. Ele sunt echivalente terapeutic, au aceeași substanță activă, în aceeași concentrație, dar sunt firme diferite, deci au prețuri diferite. Ca să fie evitată această problemă s-a decis să fie prescrisă substanța și să hotărască pacientul dacă vrea să cumpere forma scumpă sau pe cea mai ieftină“, adaugă purtătorul de cuvânt al CNAS.
„Modul de calcul al prețurilor de referință este viciat“
Există două site-uri care vă pot ajuta cu privire la prețul estimativ al medicației pe care urmează să o achiziționați: http://www.cnas.ro/casmb/medication și http://medicamentecompensate.ro. În primul site care aparține CNAS sunt listele de medicamente (lista A,B,C) în funcție de care se fac compensările. Din liste puteți afla în care dintre acestea se află medicamentul de pe rețeta primită. Cel de-al doilea site vă ajută să aflați eventuale echivalente, dar și alte informații utile.
Dana Fulea, farmacist, spune că de multe ori, modul de calcul al prețurilor de referință este viciat. „CAS acceptă înregistrarea unor produse pe care producătorii nu le aduc în cantităţi suficiente, sau nu le mai aduc fizic în România după un timp, dar preţul lor rămâne în sistemul CAS ca fiind cel mai mic. Şi farmaciile găsesc în depozite doar produsele echivalente care sunt cu doi – trei lei mai scumpe, uneori poate mai mult. De câţiva ani statul foloseşte preţurile de referinţă pentru a deconta medicamentele pentru populaţie. Principiul este următorul: statul acoperă o valoare din preţul medicamentului echivalentă cu cea a celui mai ieftin medicament similar. Dacă părinţii ar opta pentru varianta cea mai ieftină a produselor nu ar trebui să plătească nimic“, precizează farmacista.
„Accepţi ce ţi se dă. Ai doar teoretic nişte drepturi“
Altă problemă este că statul nu decontează anumite medicamente folosite mai ales în tratamentul copiilor. „Unii părinți nu înțeleg că CAS nu decontează anumite medicamente, folosite foarte des în tratamentul simptomatic al diverselor afecțiuni ale copiilor, de exemplu Paracetamol, diverse picături de nas, urechi, creme pentru afecţiuni dermatologice. În această situație medicii sunt nevoiţi să prescrie şi o reţetă simplă, pe lângă cea gratuită, pentru a completa tratamentul copilului“, mai spune Dana Fulea.
Farmacista este de părere că în întreg sistemul sanitar problema este cea a managementului fondurilor. „Constituţia garantează cel puţin pentru copii gratuitate. Dar atâta timp cât între pacient şi CAS nu există un contract de asigurare, de genul celor ce există între firmele de asigurări private şi pacient, nu cred că va exista transparenţă. Accepţi ce ţi se dă. Ai doar teoretic nişte drepturi în schimbul contribuţiei pe care o plăteşti. Nici pacienţii nu îşi cunosc drepturile în relaţia cu CAS. Nu am auzit de nici un pacient să dea în judecată Casa de Asigurări pentru că nu au mai fost fonduri pentru analizele copilului şi că a fost pus pe lista de aşteptare în condițile în care copilul era bolnav acut. Nu am auzit nici de pacienți care să meargă în instanță pentru că au plătit diferențe la medicamente pentru că cele din lista CAS nu se găsesc“, conchide Dana Fulea.
