Căpușat de probleme, cu pacienți nemulțumiți, care suferă pe paturile de spital și pentru care nu se găsesc medicamente, bani pentru analize și investigații. Așa arată sistemul medical românesc. Un sistem strangulat de interesele „marilor capete“ și ținut la suprafață doar de o mână de oameni care muncesc încă în slujba pacientului. Statisticile care analizează sistemele medicale din Europa nu fac decât să confirme ceea ce bolnavii trăiesc pe pielea lor zilnic în spitale și cabinete medicale: suntem țara cu cel mai slab sistem medical. O țară în care mor pacienți care în alte spitale din Europa ar fi trăit în multe situații, o țară cu multe tratamente fără rezultate, cu lipsă de comunicare și informare, cu infecții luate din spital, corupție și medici descurajați.
Pacienţii români sunt tratați de multe ori în mizerie, în saloane pline de mucegai, și în spitale în care regulile există doar ca să fie încălcate. În unităţile medicale din România, vedem părinți cărora copiii le mor în brațe pentru că nu le mai pot asigura tratamentul, bătrâni bolnavi cărora pensia nu le mai ajunge să cumpere medicamentele scumpe sau să plătească analizele. România este țara din Europa care cheltuieşte cel mai puțin pentru pacienții săi. Datele Biroului European de Statistică Eurostat arată că ţara noastră alocă pentru sănătatea unui pacient 388 de euro, o cifră care ne situează în urma unor state precum Bulgaria, care alocă 504 euro pe cap de locuitor, Polonia – 684 de euro şi Ungaria – 757.
„Avem spitale care nu respectă normele de spațiu”
Avem un sistem putred, din care medicii pleacă, iar bolnavii, de multe ori, nu mai au nici o speranță. Cadrele medicale spun că banii colectați pentru sănătate nu sunt suficienți și că statul ar trebui să vină și să corecteze acest deficit. Numai așa am putea să ne ridicăm la standardele europene. „Statul trebuie să contribuie dacă vrem să avem un sistem de sănătate european. Avem spitale care nu respectă normele de spațiu, în salon nu poți să ajungi la patul bolnavului pentru că nu mai e loc. Este nevoie de spitale cu circuite, unde să nu se intre și să se iasă oricând și oricum, unde să nu se mai vină cu mâncarea la pacient în orice condiții. În UPU, pentru că nu sunt circuite, toată lumea stă și se uită cum este intubat un pacient grav bolnav, nu este normal… În plus, sistemul public de sănătate trebuie echilibrat în toată țara, tu plătești același impozit și trebuie să fii tratat la fel în Craiova și în Baia Mare“, explică Eleodor Cârstoiu, medic chirurg pediatru și vicepreședintele federației Hipocrat.
Modul în care se fac investițiile în spitale este și el defectuos și inechitabil. „În România sunt spitale care au dotări, în care s-a investit mult, dar care nu au specialiști și aici apare un semn de întrebare. Descentralizarea nu a fost bună pentru sistemul de sănătate. Așa s-a ajuns ca zece spitale din județe diferite să cumpere același tomograf de la aceeași firmă, dar sumele plătite au fost diferite. Cum se poate așa ceva?! Ar trebui să se facă licitații, să se dea la televizor, să vadă toată lumea ce și cum se cumpără“, adaugă dr. Eleodor Cârstoiu.
„Și cu resursele actuale se pot obține rezultate superioare, dacă banii sunt folosiți adecvat“
România are cei mai puțini bani alocați și pentru cheltuielile cu medicamente, servicii medicale sau personal medical. „De aici vine și rata mortalității mai ridicată decât în alte țări. La medicamente per capita, România cheltuieşte 216 euro, Ungaria – 413 euro, iar Belgia – 550 de euro. Media europeană este de 350 de euro. Avem cel mai subfinanțat sistem de sănătate din Europa“, declară Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC).
Îmbunătățirea sistemului ar trebui să înceapă cu schimbarea managementului calității actului medical și cu impunerea clară a unor mecanisme de control. Conf. dr. Elena Copaciu, medic șef ATI la Spitalul Universitar de Urgență București și fostă consilieră a ministrului sănătății Vlad Voiculescu, spune că problema pleacă de la modul în care se cheltuiesc resursele în fiecare spital. „Altfel nu se poate înțelege de ce nu sunt bani de comprese și de calmante, care sunt foarte ieftine. Lipsa controlului este cea mai mare problemă a sistemului. Lipsesc controlul financiar și cel al actului medical. Și cu resursele actuale se pot obține rezultate superioare, dacă banii sunt folosiți adecvat și controlul funcționează. Dar aceste situații nasc mereu dispute, inclusiv încercarea de a lua inspectorii sanitari din jurisdicția Direcțiilor de Sănătate Publică și de a-i trece în directa subordonare a Ministerului Sănătății (MS) pentru un control mai bun a născut mari dispute și probleme“, spune conf. dr. Elena Copaciu.
Pacienții – lăsați în voia sorții, în lipsa unui plan de urmărire național
Lipsa unor protocoale face ca pacienții să se simtă în sistemul medical ca într-o junglă în care trebuie să lupte pentru supraviețuire. Sunt pasați de la un medic la altul fără să existe un plan de urmărire clar și, nu de puține ori, unii dintre ei mor între spitale. Conf. dr. Elena Copaciu s-a implicat în elaborarea ordinului de îngrijiri pentru pacienții cu arsuri prin care este stabilit parcursul lor în sistemul sanitar din momentul în care se produce accidentul, arsura, până când sechelele sunt definitive și se consideră că nu mai poate progresa cu recuperare funcțională. Astfel de ghiduri ar trebui însă să existe pentru toate specialitățile medicale. „Ca să se știe de ce are nevoie pacientul și unde i se poate oferi în sistem serviciul de care are nevoie am făcut eșalonarea pe trei criterii de competență a serviciilor care îngrijesc acești pacienți în acut tocmai pentru a ști exact ce servicii pot fi oferite în orice zonă geografică și la ce moment din parcursul de îngrijire. În oncologie este obligatoriu să existe un astfel de parcurs și nu există. Oamenii nu știu unde să facă radioterapia, chimioterapia. Noi avem protocoale terapeutice, dar care definesc doar investigația și tratamentul decontat de Casa de Asigurări, însă parcursul pacientului nu există, deși este obligatoriu în strategia de sănătate 2014-2020“, completează conf. dr. Elena Copaciu.
„Nu avem acces la tehnologii înalte, la lista de medicamente, așa cum au europenii“
Pacienții au acces redus la investigații, iar îngrijirea este fragmentată. „Modul de îngrijire nu se produce integrat, postoperator și apoi îngrijirea medicală pe perioada recuperării. Actul de recuperare medicală după o fractură, de exemplu, nu se face corect, iar mulți pacienți rămân cu sechele, deși ar fi putut fi mult reduse. Nu avem acces la tehnologii înalte, la lista de medicamente, așa cum au europenii. Noi de curând am introdus niște medicamente pentru câteva boli rare și oncologice. Dar lipsesc multe molecule, nu suntem conectați la înnoirea listei de medicamente. Nu avem acces la proceduri medicale, la imagistică. Doar 3-5% din pacienți au acces la CT sau RMN gratuit. Iar o parte nu îl fac și medicul pur și simplu părăsește pacientul respectiv dacă nu are toate investigațiile care să îi întregească tabloul şi să îl ajute să stabilească diagnosticul“, susține Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților.
„Medicamentele scumpe nu sunt contractate în țară, iar cele ieftine pleacă la exportul paralel“
Lipsa unor criterii care să măsoare calitatea serviciilor medicale creează haos în sistem și duce la revolta pacienților, care de multe ori se trezesc cu uși închise și se lovesc de același bolnăvicios: „Nu se poate!“. Din lipsa totală de control, cineva are însă de câștigat, spun reprezentanții pacienților. „Nu avem criterii de evaluare, de audit clinic pentru a evalua calitatea actului medical. În România nu se poate măsura calitatea actului medical, nu ai cum. În urma acestei situații apar, însă «îmbogățiții de război». Atât timp cât managementul nu este făcut corect, o parte din bani sunt sifonați în diverse direcții. Nimeni nu îi poate controla. De multe ori, oameni de afaceri «profită» chiar în mod legal de anumite slăbiciuni ale sistemului de sănătate. Un exemplu este exportul paralel de medicamente care se produce tot pe fondul lipsei de finanțare pentru că suntem nevoiți să avem cele mai mici prețuri, iar de diferența de preț față de cea din alte țări profită niște oameni care se bucură de dreptul de liberă circulație a mărfurilor și vând medicamentele din România mai scump în altă țară. Pacientul român rămâne însă fără medicamente. La noi, medicamentele scumpe nu sunt contractate în țară, iar cele ieftine pleacă la exportul paralel“, declară Vasile Barbu.
„La Ministerul Sănătății avem unele persoane depășite de competențe“
Competența celor care se ocupă de politicile de sănătate și care conduc sistemul este o altă problemă majoră care se răsfrânge asupra pacienților. „Modul populist de a reduce din funcționari ne-a dus în situația în care la Ministerul Sănătății avem unele persoane depășite de competențe, de vârstă, și din punct de vedere al eticii. Sunt oameni care învârt niște hârtii, nu au rol activ“, adaugă reprezentantul pacienților.
„Nu Universitățile de Medicină și Farmacie trebuie să conducă sistemul de sănătate“
Depolitizarea spitalelor și concurența neloială cu sistemul privat sunt alte bariere ale sistemului medical. Președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților spune că pacientul trebuie pus în centru, și nu interesele. „Nu Universitățile de Medicină și Farmacie (UMF) trebuie să conducă sistemul de sănătate, ele trebuie să facă învățământ. S-a instalat acel sistem feudalist întreținut de faptul că, dacă ești UMF-ist, ești superior celui care nu e acolo, cu toate că și el are diplomă și rezultate medicale foarte bune. Acești feudali conduc și domină în continuare sistemul de sănătate și îi exploatează vulnerabilitatea. Ei au și cabinete medicale private, pe lângă sumele uriașe de la stat, și racolează pacienții din spitalele de stat. După ce pacientul a fost investigat și diagnosticat pe banii spitalului, este trecut la privat și smuls de bani și acolo. Sunt situații în care medicii specialiști sunt angajații unui profesor atât în cabinetul privat, cât și în secție. Legea permite acest conflict de interese și incompatibilitate pentru că e făcută tot de ei“, conchide Vasile Barbu.
