Modest, profesionist și mereu cu gândul să-și ajute țara unde s-a născut și a crescut, prof. univ. dr. Horia Sîrbu (foto) este unul dintre cei mai buni specialiști în chirurgie toracică din Europa. După ce a absolvit Facultatea de Medicină în România a obţinut o bursă de stat în Germania pentru studiul problemelor cancerului pulmonar, la Clinica de Chirurgie Toracică şi Cardiacă în Erlangen. Germanii nu l-au mai lăsat să plece. Acum este şeful Clinicii de Chirurgie Toracică de la Spitalul Universitar Erlangen, iar timp de patru ani a fost purtător de cuvânt al chirurgilor universitari germani. În fiecare dimineață se trezește la ora 5.00. Face sport, apoi pleacă pe bicicletă către spitalul în care mii de bolnavi îl așteaptă, mulți dintre ei români. Sprijină Clinica de Chirurgie Toracică din Craiova, cu aparatură, dar și cu sfaturi medicale.
GdS: Sunteți unul dintre marii specialiști în chirurgie toracică pe care Germania ni i-a „furat“. De ce ați ales să vă faceți meseria în altă țară?
Horia Sârbu: Am terminat facultatea în 1989. Până în 1991 am fost preparator la Universitatea din București, după care în ‘92 am plecat ca bursier la Universitatea „Georg August“ Göttingen, Germania. Ulterior mi s-a propus să lucrez în acea clinică universitară și așa mi-am continuat cariera academică și universitară acolo. Nu consider că am plecat, ci că am continuat ceea ce începusem în România, de aceea am și păstrat legătura cu toți colegii din țară. Consider că trăim într-o Europă unită în care este bine să colaborăm.
GdS: Sprijiniți foarte mult Clinica de Chirurgie Toracică din Craiova. De ce ați ales să ajutați medicii de aici și nu pe cei din alt spital din țară?
H.S.: Nu consider că am ajutat cu foarte multe lucruri, ci mai mult cu sufletul. Lucrurile materiale vreau să le lăsăm de o parte. Am ajutat mai mult pe parte academică pentru că în Craiova am întâlnit un medic extraordinar, interesat să poată face ceva. Este vorba de domnul doctor Alin Demetrian. A fost unul dintre puținii români care au venit la mine la spital, în vizită, pe banii săi și m-a întrebat dacă îl primesc la mine în clinică să învețe. Este un om care vrea să creeze ceva în țara lui și am încercat să îl sprijin. În Craiova, din puținul pe care l-a avut la dispoziție, a făcut ceva. Eu am vrut mereu să ajut România, dar trebuie să ajuți prin cineva care dorește să facă la nivel local ceva și aici l-am găsit pe dr. Demetrian. Nu mi-a plăcut niciodată să mă laud, dar avem o colaborare care înseamnă sfaturi universitare, dar și multe detalii medicale. Acum schimbăm informații legate de cercetare. Am fost și în clinica pe care o conduce, am văzut cu ce neajunsuri se luptă zi de zi și cu ce aș mai putea să ajut.
„În Germania, medicii care lucrează în spitale de stat nu au voie să activeze și în sistemul privat“
GdS: Cum arată o zi pentru dumneavoastră?
H.S.: Ziua începe ca pentru orice chirurg la ora 5.30, fac o jumătate de oră de sport, iar la șapte plec pe bicicletă la spital. Erlangen este un oraș al bicicletelor. Cu bicicleta ajung mult mai repede decât cu mașina, nu mai caut loc de parcare. După care încep activitatea din spital, care durează până după-amiază, cam până la ora 17.00. După asta încep ședințele și munca universitară.
GdS: În România, mulți dintre medici după ce termină programul din spitalul de stat merg și lucrează până seara târziu în clinicile private. În Germania există acest fenomen?
H.S.: Conform legii, în Germania este interzis. Medicii care lucrează în spitale de stat nu au voie să activeze în sistemul privat, decât cu acordul spitalului și acesta nu se dă pentru că se face concurență neloială.
GdS: Care sunt cele mai mari diferențe între Clinica de Chirurgie Toracică a Spitalului Universitar Erlangen, pe care dumneavoastră o conduceți, și Clinica de Chirurgie Toracică din Craiova?
H.S.: Este greu de răspuns pentru că sistemele medicale sunt diferite. Clinica de Chirurgie Toracică din Craiova este într-o perioadă de renovare. Saloanele renovate arată foarte bine, însă, în Craiova, degeaba au medicii echipamentul de ultimă oră, dacă nu au și consumabilele. Nu pot să folosesc un endoscop de ultimă oră, dacă nu am și consumabilele. Ca să pot să îl folosesc trebuie să și le cumpere pacientul. Degeaba încerc să fac operația, dacă trebuie să cumpăr ața. Acestea sunt problemele pe care le-am constatat aici.
GdS: Sistemul german de sănătate este considerat unul performant. În 2004, Germania se afla pe locul al 13-lea în lume în ceea ce privește speranța de viață (78 de ani la bărbați). În schimb, sistemul de sănătate românesc este clasat la coada clasamentului european. Ce credeți că ar trebui să se schimbe în România astfel încât pacienții să aibă șansa la îngrijiri medicale de calitate, la standarde europene?
H.S.: Este cea mai grea întrebare. Ar trebui făcută o listă cu problemele acute care trebuie rezolvate. Cineva trebuie să înceapă să facă acest lucru: asigurările medicale, curățenia în spitale, sistemul de finanțare. Sunt probleme de macroeconomie medicală. Sunt anumite date pe care nu le cunosc și nu îmi permit să dau sfaturi, însă este nevoie de un om creator care să se apuce de treabă. Dau un singur exemplu, bazele Caselor de Asigurări de Sănătate în Germania au fost puse în urmă cu mai bine de 100 de ani pe vremea cancelarului Bismark, el a fost susținut de sindicatele locale să creeze aceste case de asigurări medicale. După ce au fost create numai în decurs de 11 ani, pe vremea aceea s-au strâns atâtea fonduri încât s-au putut autofinanța. Ideea este că cineva a pus bazele unui sistem durabil, care funcționează bine și acum.
O pacientă din România a ajuns în Germania cu patru germeni rezistenți, luați din spital
GdS: Două dintre cele mai mari probleme în spitalele din România sunt mizeria și infecțiile nosocomiale. Cum stau lucrurile în Germania și cât de gravă vi se pare situația aici, făcând o comparație între cele două sisteme?
H.S.: Spitalele din România ar trebui curățate. Curățenia locală este primul lucru care trebuie făcut. La noi, cei de la serviciul de salubritate fac curățenie de trei ori pe zi, pe scări, spală, șterg. Așa se combat infecțiile nosocomiale. Personalul medical trebuie să fie conștient de ceea ce înseamnă combaterea infecțiilor nosocomiale. Totodată, trebuie avută mare grijă la folosirea antibioticelor și, în special, a cefalosporinelor orale. Acestea sunt date la prețuri de dumping (vânzare a mărfurilor pe piața externă la prețuri mai scăzute decât acelea de pe piața internă și mondială-n.r.) de către anumite firme medicale și, în special, în țările din Europa de Est, se folosesc prea mult și de aceea se dezvoltă germeni multirezistenți în spitale. Am avut, de curând, în Germania o pacientă venită după trei zile de Terapie Intensivă în România. Când am preluat-o avea deja pe piele patru dintre cei mai rezistenți germeni pe care îi luase din spital.
GdS: Supraaglomerarea spitalelor este o altă problemă în România.
H.S.: Și la noi sunt foarte mulți pacienți, dar nu stau pe holul spitalului… În clinicile universitare avem foarte mulți pacienți politraumatizați.
„Zilnic avem pacienți români care vor să se opereze în Germania“
GdS: De multe ori pacienții români nu găsesc în spital nici măcar medicamentele de care au nevoie, chiar dacă plătesc ani buni asigurare de sănătate.
H.S.: În clinica pe care o conduc am contact cu pacienții români care doresc servicii medicale. Aflu multe motive pentru care ei vor să fie operați în străinătate, dar cel principal nu sunt medicii, ci consumabilele. Omul spune că dacă tot trebuie să dea un ban, atunci să i se asigure totul. Zilnic avem pacienți români care vor să se opereze în Germania.
GdS: În România, din 2.327 de pacienți diagnosticați anual cu cancer pulmonar 90% pierd lupta cu boala. Și în Germania sunt înregistrate la fel de multe cazuri?
H.S.: Cancerul pulmonar este un cancer care, în ciuda tratamentelor care se fac, are o rată de mortalitate foarte mare. Cam 15% dintre pacienți supraviețuiesc. Incidența acestui tip de cancer este strict legată de fumat. În țările vestice, începând cu America, în urmă cu 30 de ani au început marile campanii împotriva fumatului și în 20 de ani s-a schimbat epidemiologia acestui tip de cancer pentru că oamenii au început să fumeze mai puțin, în special bărbații, femeile au început să fumeze mai mult. În România, din câte am văzut, 90% dintre tineri fumează, de aceea sunt multe cazuri de cancer și o să crească în continuare numărul acestora.
GdS: La noi în țară nu sunt luate nici măsuri în acest sens, nu există nici un program de prevenție. Cât de grav vi se pare acest lucru?
H.S.: Statul ar trebui să facă acest lucru. Este foarte bine că s-au luat măsuri și nu mai ai voie să fumezi în anumite incinte, este un prim pas. Singura prevenție pe care poți să o faci în cancerul pulmonar este să conștientizezi copiii, tinerii că fumatul este nociv, învățătorii, profesorii trebuie să fie cei care să facă acest lucru.
GdS: Tot mai mulți medici din România pleacă să lucreze în străinătate. Aveți colegi români în spital?
H.S.: Nu numai că am colegi români, fostul șef de promoție de la Iași lucrează de cinci ani cu mine. Am avut până acum câteva luni o altă doctoriță româncă. În clinică vin și polonezi, dar și medici de alte naționalități.
