România are cele mai multe tinere însărcinate din Uniunea Europeană, iar jumătate dintre ele folosesc avortul ca metodă de contracepţie. În judeţul Dolj, anul trecut, 889 de fete cu vârste între 15-19 ani au rămas însărcinate. Suntem una dintre ţările cu cea mai mică rată de acoperire/acces la contraceptivele moderne, conform unui raport al Federaţiei Internaţionale de Planificare Familială, publicat în 2015 (15,6%). Suntem fruntaşi la avorturi și codaşi la contracepţie. Cabinetele de planning familial au un rol important, medicii de aici sunt cei care pot să conștientizeze populația, să facă educație medicală în școli, numai că nu prea sunt susținuți. Unii dintre ei desfășoară astfel de acțiuni, dar rar, atunci când un director de școală sau un părinte solicită ajutorul. Numărul nou-născuţilor abandonaţi în maternităţi confirmă nevoia încă neacoperită de servicii de planificare familială, mai ales la femeile dezavantajate sau vulnerabile.
Și-a început viața sexuală înainte de a primi buletinul, iar asta i-a schimbat drumul firesc. S-a trezit dintr-o dată că trebuie să îşi asume rolul de mamă. Este cazul Georgianei, o fată care trăiește viața unei femei mature și, de nevoie, responsabilă. La doar 16 ani are pe umeri responsabilitatea de a crește un băiețel care a venit pe lume în urmă cu câteva zile. E încruntată. Și nefericită. Dar de când medicii i-au pus copilul în brațe a înțeles că nu trebuie să îl abandonze, deși pe timpul sarcinii s-a gândit de multe ori că asta este singura soluție. Nu are pe nimeni. Tatăl copilului a aflat că micuțul s-a născut, dar nu a venit deloc în spital. Georgiana încă speră că ceva îl va îndupleca. „Sunt singură. Poate că din cauza asta am și ajuns aici. Pentru că nu am avut pe nimeni care să mă învețe. Mama mea a avut cancer și într-un an a murit. Tatăl meu este căsătorit cu altă femeie și are alți copii. A trecut pe la mine doar de două ori, în rest nu l-a interesat. Așa am rămas singură după moartea mamei“, povestește fata. Și-a căutatea alinarea în brațele unui baiat care acum are 20 de ani. Apoi a aflat că este însărcinată. Și-a dorit să facă avort, dar era prea târziu.
Băiatul nici n-a vrut să audă că va deveni tată atât de devreme și a disparut din viața ei. Acum, Georgiana se gândește ce urmează după ieșirea din spital. I s-a spus că are posbilitatea să stea într-un centru social o perioadă. Se gândește că poate bunicii ei o să o înţeleagă. Trăiește cu teama zilei de mâine. Și-ar dori să dea timpul înapoi și să facă lucrurile altfel. Nu poate, însă. Georgiana trăiește una dintre poveștile care stau în spatele fiecarei adolescente mamă. Spre deosebire de alte fete aflate în aceeași situație, ea și-a dat seama de greșeala făcută și încearcă să o îndrepte luptând pentru copilul ei.
Anul trecut, 155 de doljence cu vârste între 15 și 19 ani au făcut avort
Lipsa educației, a informării și a consilierii aduc în această situație, anual, sute de fete din Dolj. România se numără printre ţările cu cea mai mică rată de acoperire/acces la contraceptivele moderne, după cum arată raportul Federaţiei Internaţionale de Planificare Familială, publicat în 2015 (15,6%).
În județul Dolj, anul trecut au fost înregistrate 15 gravide cu vârste sub 15 ani și 899 de gravide cu vârste între 15 și 19 ani. „În Dolj, anul trecut, nouă fete cu vârste sub 15 ani au făcut avort. Iar între 15-19 ani au fost, tot anul trecut, 155 de avorturi. În România, numărul încă mare al sarcinilor nedorite care se soldează cu avort, ponderea destul de mare a avorturilor la fetele sub 19 ani, dar şi creşterea numărului nou-născuţilor abandonaţi în maternităţi confirmă nevoia încă neacoperită de servicii de planificare familială, mai ales la femeile dezavantajate sau vulnerabile“, spune dr. Narciza Dinică, medic specialist în sănătate publică în cadrul Direcției de Sănătate Publică (DSP) Dolj.
În judeţul Dolj, din anul 1994 funcţionează șapte cabinete de planning familial
În România a scăzut numărul de cabinete de planning familial, sunt în jur de 200 la nivelul întregii ţări. Medicii de familie sunt sufocaţi de birocraţia excesivă şi nu mai au timp de consiliere, iar femeile preferă să meargă direct la specialistul în obstretică-ginecologie când sunt în situaţii-limită, cum ar fi o întrerupere de sarcină, care ar fi putut fi prevenită prin informare şi educaţie sexuală. Într-un raport, reprezentanţii Societăţii Române de Obstetrică arată că din 185.000 de naşteri anuale, care au loc în România, aproximativ 41.000 de mame nu au făcut nici o analiză.
În judeţul Dolj, din anul 1994 funcţionează șapte cabinete de planning familial, toate în mediul urban: trei în Craiova şi câte unul în Băilești, Calafat, Filiaşi şi Segarcea. În aceste cabinete îşi desfăşoară activitatea zece medici generalişti cu competenţă în planificarea familială, iar numărul de medici de familie din mediul rural furnizori de servicii de planificare familială este de 175.
Sarcinile nedorite sunt, de cele mai multe ori, consecinţa lipsei educaţiei
În țară, primele cabinete de planificare familială s-au înfiinţat după 1989, cu bani veniți de la guvernul american.
Abia după 1994, Ministerul Sănătăţii a înfiinţat o reţea de planificare familială, prin care mai mulți medici au fost școliți să ofere astfel de servicii. Daniela Drăghici, reprezentantă a Societății de Analize Feministe AnA și membră a Coaliţiei pentru Egalitate de Gen spune că înainte „erau cabinete în toate maternităţile, spitalele de obstetrică-ginecologică, direcţiile de sănătate publică, totul părea să meargă strună, acces la contraceptive asigurat de reţeaua guvernamentală, materiale de informare pentru public“.
Lucrurile au intrat însă în declin de câțiva ani. Așa se face că suntem fruntaşi la avorturi și codaşi la contracepţie. Trei din zece românce nu folosesc nici o metodă de contracepţie, conform statisticilor. Sarcinile nedorite sunt, de cele mai multe ori, consecinţa lipsei educaţiei, spun specialiștii. Încă avem cabinete de planificare familială, dar nu și un cadru prin care medicii care lucrează în aceste cabinete să poată merge în mod organizat în școli, să facă educație medicală. Mulți nici nu știu că pot beneficia de sprijinul medicilor. „Baza activității de planning familial constă în consiliere, apoi monitorizarea tratamentului, diagnostic de sarcină, consiliere pentru bolile cu transmitere sexuală. Uneori însă, categoriile cu risc care chiar ar avea nevoie de susținere poate că nici nu știu de existența unor astfel de servicii sau nu știu că sunt gratuite, că nu este nevoie de bilet de trimitere, de adeverință. Cei care au nevoie trebuie să se prezinte la cabinet doar cu buletinul și pot sta de vorbă cu medicii, pot beneficia de consiliere, intră in evidența medicilor, se lucrează pe fișe specifice. Problema este că nu putem să intrăm în mod organizat în școli. Acum, dacă avem astfel de acțiuni în școli, o facem pe cont propriu, pentru că solicită o mămică pe care o cunoaștem sau un director de școală, dar nu avem o bază oficială“, explică Emigenia Cârstea, medic specialist în planificare familială.
„Trebuie să fim folosiți pentru ceea ce suntem plătiți, ne trebuie doar un cadru prin care să oferim informații“
Există un program național de sănătatea reproducerii finanțat de la bugetul de stat. Dar, cu toate acestea, de ceva timp, în cabinetele de planificare familială nu au mai ajuns nici contraceptivele pe care medicii să le ofere celor care le cer sprijinul. „Suntem o masă de medici care am fost școliți într-un alt mod, partea de comunicare cu pacientul la noi este esențială. Trebuie să fim folosiți pentru ceea ce suntem plătiți, ne trebuie doar un cadru prin care să oferim informații, să intrăm în școli. În școlile în care am fost sunt niște «bureți uscați», elevii absorb aceste informații și au multe întrebări. De câte ori văd că o minoră a mai abandonat un copil în spital pur și simplu mă revolt de neputință… Este nevoie de educație. Există un program național de sănătatea reproducerii finanțat de la bugetul de stat. Teoretic, prin acest program s-au primit contraceptive orale, prezervative, dispozitive intrauterine, contraceptive injectabile. De ceva timp nu am mai primit nimic“, adaugă dr. Emigenia Cârstea.
„Este incalificabilă nepăsarea Ministerului Educației față de educația pentru sănătate“
ONG-urile încearcă să suplinească uneori ceea ce ar trebui să facă statul. S-au făcut demersuri pentru a introduce educaţia sexuală în şcoli, dar fără susținere nu s-a obținut nici un rezultat. „Este incalificabilă nepăsarea Ministerului Educației față de educația pentru sănătate, inclusiv educația privind sexualitatea. De asemenea, este nevoie de asigurarea contraceptivelor în rețeaua cabinetelor de planificare familială din sectorul guvernamental, dar și de o campanie susținută de informare pentru schimbarea comportamentului tinerilor și părinților acestora, în sensul prevenției. Din păcate, există nepăsare din partea responsabililor cu politicile la nivel guvernamental. Din câte știu, sunt patru inițiative legislative privind educația pentru sănătate, avansate de doi parlamentari, dar nimic concret nu se întâmplă, fiindcă nimănui nu-i pasă, doar nouă, ONG-urilor, dar noi suntem mult prea mici, puțini și faliți ca să putem acoperi țara. Peticim pe unde suntem lăsați…“, conchide Daniela Drăghici, reprezentantă a Societății de Analize Feministe AnA și membră a Coaliţiei pentru Egalitate de Gen.
