Mulți dintre pacienții români nu își cunosc drepturile și obligațiile. De multe ori, bolnavii nu au acces la toate serviciile medicale şi plătesc chiar şi pentru cele gratuite. Cei mai mulţi nici nu ştiu că li se încalcă drepturile, dar nici cum pot reclama abuzurile. Din 2003 există Legea nr. 46 privind drepturile pacienţilor. Cu toate că pacienţii români nu își cunosc drepturile, singurele campanii de informare au fost făcute de asociaţiile de pacienţi şi asociaţiile private.
Nouă din zece bolnavi nu își cunosc drepturile. Așa arată datele culese de Asociația Pacienților din România. Mulți dintre cei care ajung în spitale își plătesc singuri tratamentele și analizele care, în mod normal, ar trebui să fie gratuite. De exemplu, bolnavii care îşi cumpără medicamente, cât stau internaţi în spital, pot cere banii înapoi. Orice unitate medicală este obligată să deconteze cheltuielile făcute de un pacient. Din neştiinţă sau din cauza procedurii dificile, oamenii se lasă păgubaşi şi nu profită de legea care îi ajută să-şi recupereze banii cheltuiţi. Din 2003, în România există Legea nr. 46, legea drepturilor pacientului. Aceasta prevede că pacientul are dreptul să fie informat asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.
Pacientul are dreptul să solicite, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor
De cele mai multe ori pacienții și aparținătorii se plâng de lipsa de comunicare a cadrelor medicale. Nu de puține ori, bolnavii spun „nici nu m-a băgat în seamă“, „nici nu mi-a spus ce am“. Articolul 8 al Legii drepturilor pacienților prevede clar că „informațiile se aduc la cunoștință pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaște limba română, informațiile i se aduc la cunoștință în limba maternă ori în limba pe care o cunoaște sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare“. Pacientul are dreptul să solicite şi să primească, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.
„Este o lege întocmită arhaic“
Bolnavul trebuie să știe că este obligatoriu consimțământul lui pentru „recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord“.
Cu toate că pacienţii români nu își ştiu drepturile, singurele campanii de informare au fost făcute de asociaţiile de pacienţi şi asociaţiile private. Vasile Barbu, președintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor, spune că Legea drepturilor pacienților din România trebuie actualizată la drepturile pacienților europeni. „Este o lege întocmită arhaic. De atunci a mai fost modificată o singură dată la articolul 2, acolo unde se menționează că pacientul are dreptul să primească și în format electronic rezultatul RMN. Trebuie adaptată la nivelul drepturilor europene ale pacientului. Există și Carta Drepturilor Pacienților. Trebuie adăugate o serie de prevederi legate de drepturile pacienților. Trebuie prevederi mai clare legate de consimțământul informat sau de dreptul de informare al pacientului. De asemenea, mai trebuie introduse anumite sancțiuni pentru cei care nu respectă drepturile pacienților și lămurite aspecte în legătură cu implicarea bolnavilor în studiile clinice. Ei participă de multe ori prin eforturi și costuri personale și nimeni nu le decontează cheltuielile de transport“, a explicat Vasile Barbu.
O parte din drepturile pacienților se găsesc și în Legea sănătății nr. 95/2006 sau în contractul cadru privind serviciile de asigurări de sănătate. Reprezentanții pacienților spun că au făcut demersuri pentru o nouă lege a drepturilor bolnavilor, dar nu au fost susținuți de autorități. „Trebuie făcut ceva în acest sens. Ministerul Sănătății nu are nici un program privind educația pentru sănătate și cunoaștere de către pacienți a drepturilor. Noi am încercat să facem o lege, dar proiectul zace și acum pentru că nu am avut susținere, nu am avut politicieni care să o ducă în parlament“, a adăugat Vasile Barbu.
Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale pentru „a putea muri în demnitate“
Potrivit Legii nr. 46/2003, orice pacient internat poate beneficia de servicii medicale acordate de un medic acreditat din afara spitalului în care este internat. Prevederile legale stipulează și că personalul medical sau nemedical din unitățile sanitare nu are dreptul să supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta să îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unității respective.
Legea mai precizează că pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare. În faze terminale, pacientul are dreptul la îngrijiri medicale pentru „a putea muri în demnitate“.
Pentru pacienți există și Carta Europeană a Drepturilor Pacienților care cuprinde 14 drepturi fundamentale ale pacienților: dreptul la măsuri preventive; accesibilitate; informare corectă; consimțământul informat; alegere liberă; respectul intimității și confidențialitate; respect pentru timpul pacientului; respectarea standardelor de calitate; siguranță; inovație; evitarea suferinței și a durerii care nu sunt justificate; tratamentul personalizat; dreptul de a manifesta nemulțumirea; dreptul de a fi compensat.
