O privire caldă. O femeie care atunci când vorbește parcă șoptește povești. Dr. Anca Constantinescu este medic de familie și exemplul viu că omul poate sfinți locul. De 27 de ani, de dimineața până seara târziu, consultă și tratează mii de oameni din comuna Argetoaia. După un început de carieră în București, doamna doctor a ales să facă ce i-a spus inima și și-a urmat soțul. Așa a ajuns medic în comuna doljeană. Au fost ani în care a fost singurul doctor pentru 5.000 de oameni. A urcat dealuri să ajungă la copiii și bătrânii a căror singură salvare putea să vină doar de la „doamna doctor“. De câțiva ani, cântă la strană alături de soțul său, care este preotul satului. „Apostolii satului“, așa cum le spun oamenii, au reușit să schimbe mentalități și să impună valori. Acum, una dintre fiicele lor, Codruța Constantinescu, a ales să fie tot medic de familie, deși cu nota mare obținută la rezidențiat ar fi avut șanse oriunde în lume.
Medicina de familie este baza sistemului medical modern. În România, însă, dezinteresul autorităților pentru medicina de la țară face ca medicii să fie tot mai dezinteresați și să fugă de aici. Așa s-a ajuns ca numărul internărilor în spitale să crească mult. Odată cu asta au crescut și costurile sistemului de sănătate, inclusiv prin abuzurile unor medici care își văd pacienții doar ca numere pe o hârtie, care aduc venituri ușoare. La țară, oameni mor așteptând să fie ajutați. Aproape jumătate din populația Doljului trăiește în mediul rural. Dr. Anca Constantinescu este unul dintre medicii de familie din județ, care demonstrează cât de important este rolul medicului într-o comunitate. În 27 de ani a reușit să salveze vieți, să facă educație medicală, dar și să depășească granița profesiei. Am găsit-o pe dr. Constantiescu în cabinetul său mic, dar aranjat, în timp ce își consulta cu aceeași dăruire pacienții. Pentru că are cabinetul în curtea casei și trăiește alături ei, cei 3.200 de pacienți nu sunt doar niște cifre pe listă. Ani la rând au trăit împreună bucurii și necazuri.
Povestea doctoriței cu voce caldă începe cu mulți ani în urmă, când avea să pășească în comuna Argetoaia. Venită din Capitală, tânăra doctoriță a fost nevoită să se descurce, să ia la pas satele și colinele. Atunci era greu. Acum povestește cu nostalgie. „Am terminat Facultatea de Medicină în Craiova. Am primit repartiție ca stagiar la Spitalul Universitar din București. Am făcut doi ani de ginecologie pentru că am dat rezidențiat pentru ginecologie, dar l-am întâlnit pe soțul meu și am renunțat la București. Am venit aici să îl urmez. Argetoaia era o comună destul de săracă atunci. Aveam un spor de circa 80%. Eram șase medici. Am venit cu încă trei colegi. Între timp, toți au plecat…“, spune doctorița.
„Am avut perioade în care lucram singură la peste 5.000 de oameni“
Între timp, sistemul medical a suferit transformări. Medicina de familie s-a privatizat, unii medici și-au cumpărat cabinetele de stat și au plecat de la sate. A dispărut dispensarul rural și în locul său au apărut puncte de lucru, unele cu uși încuiate, la care bătrânii bat degeaba. Doctorița Constantinescu a rămas acolo pentru pacienți, deși asta a însemnat muncă multă și sacrificii. „Am avut perioade în care lucram singură la peste 5.000 de oameni. Era o muncă enormă. Aveam peste 170 de sugari, gravide. Aici sunt 13 sate aruncate pe câte un deal. Era o muncă titanică. Aveam foarte multe sarcinii la domiciliu. Se obișnuiseră mămicile să nască acasă sau veneau la cabinet pentru că am și masă ginecologică. Le-am convins însă cu greu în timp că pot să apară complicații și că trebuie să meargă la spital. În anul 2000, din medici bugetari ne-am trezit cu cărțile de muncă în față și a trebuit să ne descurcăm. A trebuit să devenim și manageri, deși nu aveam aceste noțiuni. Atunci eu am făcut cabinetul la Salcia, pentru că fusese închis dispensarul și oamenilor le era greu să vină la Argetoaia. Am făcut ulterior sală de tratamente, sală de sterilizare, arhivă. Dar toate asta au însemnat bani. Am construit cu 15 milioane la vremea aceea cabinetul și venitul meu pe primul trimestru a fost un milion jumătate“, spune medicul.
De 18 ani, nu a mai avut concediu
Nu de puține ori, dr. Constantinescu se trezește când unul dintre pacienți îi bate în geam dimineața. De 18 ani nu a mai avut concediu, dar nu se plânge, pentru că își iubește meseria. „Ziua de muncă începe dimineața la 7.00 și se încheie seara târziu. În urmă cu cinci ani am lipsit cinci zile, când m-am operat într-o clinică în București, și l-am rugat pe domnul profesor să îmi facă ieșirea luni de dimineața de urgență pentru că aveam pacienți programați la prânz în acea zi. În urmă cu zece ani mi-am fracturat piciorul și m-am operat sâmbăta, iar luni eram la cabinet. Stăteam pe scaunul cu rotile și o lună așa am consultat pacienții, m-am plimbat cu scaunul. Am ajuns cumva dependentă de munca mea“, mărturisește doctorița.
A transmis dragostea pentru medicina de familie și fiicei sale
I-a transmis și fiicei sale dragostea pentru medicina de familie. Deși Codruța Constantinescu a obținut notă maximă la rezidențiat și ar fi putut alege orice specializare, a ales medicina de familie și vrea să facă ceva pentru oamenii de la țară. „Mă bucur că asta a determinat-o pe fiica mea să îndrăgească medicina de familie. A luat notă mare la rezidențiat, dar a ales medicina de familie. Vrea să vină aici. Medicina de familie este văzută, din păcate, de ceilalți specialiști ca Cenușereasa sistemului. Este, de fapt, baza sistemului. Este cea mai veche profesie. Și în Antichitate marii regi aveau un medic al lor, era un medic de familie. Noi trebuie să ne recăpătăm demnitatea meseriei. Trebuie să dovedim că suntem pentru oameni și lângă oameni“, spune doctorița.
„Stau noaptea la ora 2.00 să validez serviciile medicale“
În România, relația dintre doctor și pacient se desfășoară mai mult pe hârtie, în facturile pe care medicii de familie le trimit lunar Casei de Asigurări. Și după ce că medicina de familie e slab finanțată, medicii mai sunt încărcați și de un teanc de hârtii și sisteme informatice. „Noi suntem plătiți pentru 20 de consultații pe zi, 11 lei pentru una. Dar eu fac și 40 de consultații pe zi. Suntem sufocați birocratic. Trecem totul și în registru, deși există semnătură electronică și lucrăm cu cardul. Fac asta în afara orelor de program pentru că la consultație trebuie să văd pacienții. Lucrez offline și stau noaptea la ora 2.00 să validez serviciile medicale. Am stat să lucrez on-line și a fost dezastru. Oamenii așteptau, eu le spuneam că nu este vina mea. Omul de la țară nu înțelege. Mi-a zis o bătrână. «Schimbați doamna doctor calculatorul dacă nu vă merge!». Constrângerile birocratice sunt pentru că noi nu am știut niciodată să ne impunem. Când trebuie să semnăm contractul ne ducem ca vițelul la tăiat pentru că altfel suntem cu sabia lui Damocles deasupra capului“, spune medicul.
Anca Constantinescu, mai mult decât un medic pentru pacienții săi
Puțini dintre medicii de familie merg acasă la pacienți. Numai mergând în mediul lor poți să le înțelegi cu adevărat problemele, spune dr. Constantinescu. „Vizitele la domiciliu sunt foarte importante pentru că așa ții legătura cu mediul lor de viață. Am avut pacienți care nu aveau curent electric. Merg tot timpul la ei. Am 50 de sugari acum și 1.200 de copii până la 18 ani, pe care îi urmăresc. Am avut și cinci cazuri de rujeolă, dar nimeni nu a refuzat vaccinarea. I-am convins mereu prin exemple din familia mea“.
Dr. Anca Constantinescu este pentru pacienții săi mai mult decât un medic. Este uneori copilul care le poartă de grijă bătrânilor rămași singuri, prietena de nădejde, dar și mamă pentru copiii care trăiesc în condiții grele.
Ca să facă o bucurie bătrânilor, a strâns sponsori și a organizat în sat o seară dedicată lor. „Relația noastră este om-om. La Salcia am avut 200 de bătrâni și îi auzeam că se plâg că sunt singuri. Am vrut să le fac o bucurie, am strâns sponsori și am organizat la Căminul Cultural o zi a bătrânilor. Le-am făcut un meniu ca la nuntă. Au fost extrem de încântați. A fost cea mai mare bucurie pentru mine pentru că este o mare problemă când vreau să îi dau unui bătrân un medicament care i-ar face bine, dar îmi spune că nu are bani să le cumpere. Încerc mereu să îi ajut, să găsesc soluții“, povestește doamna doctor.
„Avantajul meu este că locuiesc cu pacienții în sat”
Implicată în problemele comunității, doamna doctor a ajutat un copil să primească tratamentul de care avea nevoie: „Am avut un copil care trebuia să fie operat de tumoră cerebrală și avea nevoie să facă mereu drumuri la București, dar părinții nu aveau bani. Am apelat la sponsori să strângem bani, la un domn din Anglia, care mereu ajută. Banii i-a trimis prin contabilul de la primărie, nu mă implic eu în asta. Am avut o fată de 27 de ani cu trei copii, cel mic avea opt luni, a stat o lună în ATI, era hemiplegică. Avea o rețetă care costa 300 de lei pe lună și nu avea bani. Am vorbit cu cei de la Rotaract, prin fiica mea, și i-au dat bani să cumpere medicamentele, dar și alimente. Mult ajutor am primit și de la World Vision România. Am o familie cu un sugar, nu aveau nici ușă, aveau pus la intrare doar o pătură. Am găsit niște meseriași și sponsori și le-am aranjat casa, cât de cât, pentru perioada de iarnă. Asta presupune o empatie dincolo de meseria de medic. Avantajul meu este că locuiesc cu pacienții în sat“.
„Doamna doctor“ este de câțiva ani cântărețul de la strană
Toate au fost posibile pentru că doamna doctor Anca Constantinescu a avut mereu sprijinul soțului, care este și preotul satului. Împreună au creat valori în comuna în care au ales să trăiască, iar acum se bucură de iubirea și aprecierea oamenilor. Li se spune că sunt „Apostolii satului“. Asta pentru că, de câțiva ani, doamna doctor este și cântărețul de la strana bisericii: „Tot ceea ce facem noi, facem pentru oameni. În ultimii ani, eu am fost cântărețul lui la strană. El încă merge cu mine la pacienți și eu cu el la biserică. De mică am mers la biserică cu buncii mei și cântam“.
Și-ar dori un cabinet mai bine dotat ca să poată trata mai bine pacienții
Dacă ar fi să își definească activitatea din toți anii de muncă, doctorița spune că „mă simt om cu adevărat“. Își dorește însă condiții mai bune în cabinet ca să poată ajuta pacienții mai mult, și să nu mai fie nevoiți să plece la oraș pentru orice. Pentru asta, statul ar trebui să înțeleagă rolul medicinei de familie și să sprijine medicii.
„Îmi doresc să aduc în cabinet un ecograf ca să le pot face oamenilor niște investigații minime de prevenție. E foarte greu pentru ei să plece la spital, cheltuiesc cel puțin 100-200 de lei. Dacă aș fi avut un ecograf, poate aș fi depistat mai din timp niște afecțiuni, dar se pune problema finanțării. Veniturile noastre înseamnă și salariile angajaților, și dotările cabinetului. Am văzut oferte pentru medici de familie în Elveția cu salariu de 10.000 – 12.000 de euro pe lună și concediu, ceea ce în România nu este posibil. Nu poți să faci medicină dacă nu ai bani“, conchide medicul.
Cu o lecție de viață învățată, noi plecăm din cabinetul medical. Sala de așteptare este plină. Oamenii așteaptă vindecarea de la doamna doctor, care este acolo mereu, neobosită.
