Este bolnava de 34 de ani. S-a descurcat cum a putut: intâi cu un salariu, mai târziu cu pensie, a reusit sa-si intemeieze o familie si sa creasca doi copii frumosi. De câtiva ani insa, boala Silviei s-a agravat. Doar o operatie pe cord deschis ar putea-o ajuta sa-si creasca si nepotica, mai draga astazi decât lumina ochilor.
Insuficienta cardiaca congestiva clasa III NYHA, endocardita infectioasa, stenoza aortica subvalvulara congenitala, insuficienta aortica reumatismala, boala mitrala reumatismala, fibrilatie atriala permanenta cu frecventa ventriculara controlata terapeutic, insuficienta renala cronica stadiul de retentie azotata fixa.
Cam asa suna diagnosticul Silviei Gogoasa pe 21 aprilie, la externarea din Spitalul de Urgenta Craiova, Sectia de cardiologie. Statuse in spital trei saptamâni atunci – chiar inainte de Pasti. Desi urmase tratamentul prescris cu regularitate, stadiul bolii a obligat-o sa se interneze. A iesit vreo cinci zile, cât sa petreaca sarbatorile. Un fel de a spune, pentru ca de câtiva ani, Silvia nu s-a mai simtit cu adevarat bine. Apoi s-a intors – avea niste complicatii si la rinichi, nu doar la inima. Alte investigatii, alt tratament, ca de fiecare data, de ani si ani. S-a saturat femeia de spital, spitalul de ea. Dar nu are ce face – medicamentele nu o mai ajuta de mult. Doar interventia chirurgicala ar mai salva-o astazi de la un sfârsit prematur.
Moartea soacrei a trimis-o in spital
Silvia s-a imbolnavit la 14 ani. „Mi-au spus doctorii atunci ca am purpura reumatismala“, povesteste femeia. „Imi ieseau niste puncte rosii pe piele, ca vârful de ac. Se mareau. La frig se faceau negre, la caldura rosii. Ma dureau ceva de groaza, dar nu puteam scapa de ele. Cinci ani am facut Moldamin. Dupa care mi-au schimbat tratamentul. Aveam si probleme cu inima, dar nu erau prea ingrijoratoare. Puteam sa merg, sa fac treaba“.
La 20 de ani, Silvia s-a casatorit cu Fica. S-a angajat la Confectii, croitoreasa. Au venit pe rând Mihaela si Marius, cinci ani mai târziu. Dupa obtinerea apartamentului din Brazda – primit de sot de la intreprinderea la care lucra – viata familiei Gogoasa parea sa fie pe un fagas bun. „Intrau doua salarii in casa. Copiii cresteau, era bine. Eu luam mereu medicamente, dar duceam boala pe picioare, nu-mi era frica!“ Si totusi, in ’86, la numai 28 de ani, Silvia s-a pensionat. Ii era interzis orice efort fizic, cât de mic.
In 2000 a facut prima endocardita. „Mi-a intrat pe nas balura de la niste buruieni si s-a declansat o hemoragie“. Spitalizare, investigatii, tratament. Silvia s-a intors acasa destul de ingrijorata: medicii nu-i pusesera un diagnostic prea bun. Spusesera ceva de o operatie, dar nu era nici o urgenta. Deocamdata.
„In 2004 s-a agravat. Am gasit-o pe soacra-mea moarta in pat. Am avut un soc! Barbatu-meu, care are cataracta la ambii ochi, m-a lasat pe mine sa ma ocup de toate cele necesare: alergat dupa cumparaturi, pregatiri, cum se face. Joi am inmormântat-o si vineri dimineata m-am internat de urgenta“.
Facuse a doua endocardita. De data aceasta, semnalul de alarma era clar: urma cu strictete tratamentul si se opera.
N-o lasa inima sa-si vada nepoata
Astazi, Silvia Gogoasa este in aceeasi stare: când mai rau, când mai bine, dupa noroc. Sta acasa mai tot timpul, dramuindu-si treburile cât sa nu-i oboseasca inima. „Spal doua, trei rufe si stau jos… Sau pun o oala la fiert si iau pauza, ca-mi vine ameteala. Nu rezist mult. Ies rar – stam tocmai la etajul patru si daca mai vin cu niste plase din piata, e nenorocire!“, zice femeia, suflând greu.
Asa ca isi petrece vremea cu lucruri marunte, care sa nu o solicite prea mult. Dintre toate, cel mai drag ii e ingrijitul florilor: zeci de cactusi sunt imprastiati in toata casa si in spalatoria blocului.
„Am noroc cu ei – nu sunt pretentiosi. Doar o data pe saptamâna ii ud“. La celelalte treburi casnice o ajuta Marius, fiul de 22 de ani. Mihaela a plecat dupa casatorie tocmai in Craiovita, la socri. Vine rar pe la maica-sa. „Are serviciu pâna seara. Si apoi fetita e mica, are doar doi ani jumate. Când termina lucrul sta cu ea, n-o sa vina la mine“, isi scuza Silvia fata. Cu toate acestea, femeia nu e impacata. Abia a vazut-o pe Cosmina, nepotica ei. Cum maica-sa nu are timp, singura posibilitate ar fi sa mearga ea in Craiovita. N-a reusit decât de vreo câteva ori. Si de fiecare data, la intoarcere a fost pe punctul de a se interna in spital.
80 de milioane – prea mult pentru o pensionara
Silvia Gogoasa nu s-a operat nici pâna acum, desi doctorita Toader i-a pus in vedere inainte de Pasti ca interventia chirurgicala nu mai poate fi amânata cu nici un chip. Nu a facut-o insa. Nu pentru ca nu ar da doi bani pe sanatatea ei, cum a vazut ea la zeci de femei trecute de tinerete. Dimpotriva, acum o pretuieste mai mult decât oricând: fata este la casa ei, baiatul trebuie ajutat sa-si faca un rost, iar nepotica o asteapta s-o creasca, asa cum ar trebui sa faca orice bunica. Singura piedica pentru a vindeca o boala veche de 34 de ani este de natura financiara.
„Mi-a spus o femeie care s-a operat la Timisoara ca a costat-o 80 de milioane, cu investigatii si tratament cu tot. Am o pensie de un milion sapte sute. Pe a sotului nu o mai socotesc – are darul bauturii, nici banii lui nu-i ajung. Ramâne dator in fiecare luna câte un milion, desi are ciroza. De-aia s-a si pensionat…. Iar din ce iau eu trebuie sa tin casa. Baiatul abia a gasit sa se angajeze muncitor necalificat la o firma de baloti. N-a luat salariul pâna acum, dar si daca-l ia – e tânar, are si el nevoie de una, alta. Noroc cu medicamentele, le am compensate – dau numai trei-patru sute de mii pe ele pe luna. Altfel…“
Asa ca femeia se minte in fiecare zi cu un pumn de medicamente. Pâna când, nici ea nu stie. Spera insa ca intr-o buna zi isi va putea plimba nepotica prin parc, fara teama ca inima o va trada.
Interventie chirurgicala obligatorie
Silvia Gogoasa are nevoie urgent de o interventie chirurgicala pe cord deschis, operatie pe care Clinica de cardiologie din Craiova nu o poate efectua. Asa cum i-a recomandat medicul curant Despina Toader la ultima externare, din 21 aprilie 2006, bolnava trebuie sa mearga la Timisoara, la o clinica de specialitate. Cei care vor sa ajute o bunica lipsita de bucuria de a-si creste nepotica pot suna la redactia GdS pentru informatii. Va multumim!
