De obicei, pe bărbaţi îi sperie postura de tată. Schimbările care intervin în vieţile lor o dată cu naşterea primului copil îi iau prin surprindere (deşi au nouă luni la dispoziţie să se împace cu ideea), aşa că niciodată nu ştiu cum să se comporte cu pruncul lor. Site-ul www.men.msn.com vă dă câteva sfaturi care vă vor ajuta să fiţi întotdeauna un tată bun, nu numai în primii ani de viaţă ai copilului dumneavoastră.
– Nu vă faceţi griji, nici tatăl dumneavoastră nu a ştiut ce face!
– De fapt, dacă vă mai gândiţi o dată, ar trebui să vă faceţi ceva griji!
– Nu spuneţi nimănui că dumneavoastră şi soţia dumneavoastră „încercaţi“. Nimeni nu are nevoie să vizualizeze…
– Nu spuneţi nimănui când au fost concepuţi copiii dumneavoastră, cât a durat sau ce melodie cânta la radio…
– Nu daţi copiilor nume de oraşe, puncte geografice, planete din sistemul solar, anotimpuri, plante, animale sau staruri de televiziune.
– La naştere, copilul dumneavoastră are deja o relaţie profundă, complicată, cu mama sa şi, în primul an, dumneavoastră sunteţi numai o curiozitate. Câţiva ani după aceea, veţi fi ca o plimbare într-un parc de distracţie. Apoi, un arbitru. Şi, în final, o bancă.
– Dacă vreţi să îl supuneţi pe copilul dumneavoastră la o intervenţie chirurgicală de orice fel, insistaţi pentru o anestezie, din moment ce mulţi pediatri nu o consideră necesară. Anestezia este pentru copil.
– Nu e nimic grav dacă îşi suge degeţelul, deoarece asta îl ajută să treacă mai uşor peste durerile apariţiei dinţilor. Oricum, acest obicei ar trebui să înceteze până la vârsta grădiniţei.
– Ştiţi cum toată lumea vă spune că vă veţi obişnui cu scutecele?!? Ei bine, nu vă veţi obişnui. Decât în cazul în care purtaţi şi dumneavoastră.
– Dacă vă forţaţi copilul să folosească oliţa, acest lucru îl va face să urască acest obiect. Copiii încep să folosească oliţa sau WC-ul atunci când se satură de mirosul neplăcut. Acest lucru se întâmplă întotdeauna după ce dumneavoastră sunteţi suprasaturat de acest miros.
– Mersul de-a buşilea începe, de obicei, între şase şi 12 luni. Statul în picioare: de obicei, între nouă şi 12 luni. Mersul: între 12 şi 15 luni. În ciuda celor de mai sus, la fel ca în cazul tuturor deprinderilor, dezvoltarea copiilor variază de la unul la altul.
– Evitaţi premergătoarele, nu numai pentru că sunt periculoase (mai ales în zona scărilor), ci pentru că nu obligă copilul să se balanseze, iar acest lucru întârzie mersul în picioare.
– Motiv pentru care băieţii sunt mai buni: nu pot rămâne însărcinaţi.
– Motiv pentru care fetele sunt mai bune: au mai puţine şanse de a fi arestate.
– Ameninţarea cu o pedeapsă nenumită este întotdeauna mai bună decât una anunţată.
– Dintre cele mai bună pedepse: spălatul maşinii, curăţenia în toaletă şi urmărirea serialului dumneavoastră preferat la televizor. În timp, veţi vedea că pedepsele cele mai eficace vă vor scuti pe dumneavoastră de corvoada unor lucruri pe care, de altfel, urâţi să le faceţi.
– Învăţaţi-i prin puterea exemplului.
– Copiii dumneavoastră îşi pot dezvolta un simţ independent al bunului – gust numai dacă le permiteţi să facă propriile greşeli.
– Relaxaţi-vă! Sunt mulţi băieţi care îşi doresc o păpuşă Barbie cu tot cu căsuţa păpuşii.
– Prima oară când schimbaţi scutecul copilului şi el urinează pe dumneavoastră nu este un accident. Este un semn prevestitor.
– Copiii cu părinţi prea stricţi au mai multe şanse să capete ticuri.
– Lăsaţi-i să-şi asume riscuri rezonabile. Câteva cicatrice nu pot face rău pe termen lung precum o pereche de părinţi ameninţători. Pregătiţi-vă pentru aceste riscuri: un curs de prim-ajutor este potrivit.
– Cea mai comună cauză a accidentelor fatale în care sunt implicaţi copiii între cinci şi nouă ani sunt maşinile. Cu alte cuvinte, ţineţi-i de mână când mergeţi pe stradă. Iar atunci când sunteţi cu maşina, puneţi-le centurile de siguranţă.
– Încercaţi să-i înveliţi în fiecare seară.
– Când schimbaţi scutecul copilului, încercaţi să evitaţi pudra: îi poate irita plămânii, însă nu evitaţi cremele contra iritaţiilor.
– Nu strică să vă filmaţi bona. Mai ales dacă arată bine.
– Nu spuneţi niciodată altor părinţi că aţi găsit o bonă bună.
– Motiv pentru care băieţii sunt mai buni: costă mai puţin, în special în ceea ce priveşte vestimentaţia.
– Motiv pentru care fetele sunt mai bune: au mai puţine şanse să îşi ardă, ciopârţească sau să-şi mestece hainele.
– Salopetele nu sunt numai drăguţe, dar vă pun la dispoziţie şi posibilitatea de a-i ţine bine.
– La un moment dat, copilul dumneavoastră ar putea părea că supravieţuieşte numai cu unt de arahide, cartofi prăjiţi, cereale şi hot-dog.
– Să arunce mâncare pe jos este o aptitudine nouă şi încântătoare pentru un copil de un an, nu o încercare deliberată de a vă enerva. Cu toate acestea, oricât de mic ar fi, nu subestimaţi niciodată abilitatea unui copil de a scuipa mâncarea pe distanţe lungi.
– Cel mai important lucru pe care trebuie să îl posede un tată: şerveţelele umede.
– Acum, mai mult ca oricând, nu vă mutaţi undeva unde nu aveţi loc să întindeţi rufele.
– Feriţi-vă copilul de unchii care l-ar putea învăţa să vorbească urât, să-i facă cunoştinţă cu lichiorul sau să-i ofere drept cadou tobe, arc cu săgeţi sau altele asemănătoare…
– Este, bineînţeles, dreptul dumneavoastră de a vă exercita influenţele negative de mai sus asupra nepoţilor (de frate sau soră) dumneavoastră.
– Nu aveţi obligaţia de a le spune copiilor dumneavoastră adevărul. Cu toate acestea, ei reţin absolut tot ce le spuneţi.
– Dormitorul dumneavoastră trebuie sa aibă o încuietoare. Cel al fiului dumneavoastră adolescent, nu.
– Cu încuietoare sau nu, bateţi la uşă înainte să intraţi. Întreruperea unui tânăr care îşi face de cap va fi de două ori mai traumatizant pentru dumneavoastră decât pentru el.
– Alte uşi care trebuie ţinute încuiate: cea de la bar, cramă….
– Este un singur motiv pentru care un tânăr arde tămâie şi cred că vă amintiţi care este acesta.
– Din nefericire, acele cărţi în care se spune că maternitatea creşte libidoul femeilor se referă la femeile care nu sunt soţia dumneavoastră.
– Indiferent cât de bogat sunteţi, nu-i cumpăraţi fiului dumneavoastră o maşină. Astfel îl veţi învăţa ce înseamnă responsabilitatea.
– Cel mai bun exemplu pentru a susţine teoria de mai sus sunt părinţii dumneavoastră. Nu v-au cumpărat ei maşina, nu-i aşa?
– Dacă răspunsul la o întrebare pe care v-o adresează este „nu“, încercaţi să nu-l dezamăgiţi. Răspundeţi-i, în schimb: „Du-te şi întreab-o pe maică-ta“.
– Testele ADN sunt 99,9% sigure. Dar verificaţi-i urechile pentru a perfect sigur.
– Copiii între trei şi şase ani cred că părinţii lor sunt cele mai uimitoare fiinţe în viaţă şi vor să fie exact ca aceştia. Cât de înspăimântător vi se pare asta?
– Nu este niciodată prea devreme să începeţi să le citiţi copiilor.
– Lăsaţi-i să citească tot ceea ce le place. Exceptând revistele porno pe care fiul dumneavoastră vi le va fura dacă nu le ascundeţi bine. Şi nu, nu puteţi să i le cereţi înapoi. Mai mult, dumneavoastră nu le puteţi fura pe ale lui.
– Trebuie să ştiţi că, până când copilul dumneavoastră va deveni adolescent, pantalonii cu talie joasă vor dispărea, la fel şi tatuajele, piercing-ul şi Marilyn Manson. Bineînţeles, este posibil ca, în 2020, copiii să înceapă să îşi taie mâinile şi picioarele pentru a-şi susţine punctul de vedere în materie de modă.
– Unii părinţi se plimbă goi în faţa copiilor lor. Aceşti părinţi ar trebui să înceteze.
– Aproape toate problemele psihologice sunt rezultatul unor sentimente de inutilitate. Carevasăzică, fiţi sigur că, din când în când, îi spuneţi copilului dumneavoastră că este important şi deosebit.
– Şi nu ridicaţi niciodată palma la el. Dar, pentru că sunteţi un bărbat adevărat, probabil că ştiaţi deja asta.
– Cu cât se joacă mai mult, cu atât adorm mai repede.
– Nu-i refuzaţi niciodată invitaţia de a vă juca împreună.
– Fără jucării care necesită baterii.
– În cele din urmă, paternitatea este destul de minunată – plină de bucurie şi reuşite, promisiuni şi miracole – mai ales dacă este vorba despre paternitatea altora.
– Este posibil să gândiţi că ştiţi multe despre paternitate, dar nu atât de multe câte veţi şti când veţi fi bunic.
– Dacă vă imaginaţi că paternitatea înseamnă sfârşitul vieţii dumneavoastră de dinainte, ei bine, domnule, cu siguranţă, aveţi absolută dreptate.
