Măsurile luate de bănci sub pretextul crizei aduc o familie de nevăzători în pragul disperării. În 2007, Tudor şi Georgeta Neţoi au făcut un credit, ipotecat cu apartamentul, pentru care au plătit, lunar, o rată cu dobândă de 1.533 de lei. Până în decembrie anul trecut, când aceasta a crescut la 2.371 de lei. Plusul de 800 de lei pe care l-au achitat oamenii a făcut ca până şi căldura din calorifere să fie oprită.
Un telefon primit în ultima lună a lui 2008 a stricat toate planurile decente ale unei familii cu şase membri înghesuiţi în două camere de bloc: „Cu un an în urmă făcuserăm un împrumut la BRD – Groupe Societe Generale SA, ca să luăm o bucată de pământ la ţară, să stea şi copiii singuri, să aibă casa lor, mai ales că au şi un băieţel. Creditul este făcut pe 14 ani şi noi plăteam, cu asigurarea aia de locuinţă cu tot, pe care am fost obligaţi s-o facem, 1.533 de lei pe lună. Era o sumă pe care o puteam suporta, că ne făcuserăm şi noi socotelile înainte. Acum, ne sună o doamnă de la bancă să ne spună că s-a mărit dobânda şi că, după ce au luat toţi banii de pe cardul pe care primesc eu pensia, mai aveam restanţă 500 de lei“, povesteşte Tudor Neţoi cum a început coşmarul. În apartamentul cu două camere din Craioviţa, pus ipotecă, locuiesc, alături de Georgeta şi Tudor, ambii nevăzători, cei doi băieţi ai lor, împreună cu soţia şi copilul celui mare. „Nici nu mi-a trecut prin cap că o să ajungem aici. Eu am plătit, nu trebuia să fie probleme. Ne-am gândit la copii, să aibă şi ei ceva, că noi n-am avut. Am cumpărat o bucată de pământ la ţară, materiale de construcţie şi am luat şi o maşină. Băieţii s-au apucat de lucru – cel însurat a muncit în construcţii – şi au ridicat casa până la placă. Am luat banii să ne fie şi nouă bine, că nu ne-am bătut joc de ei“, adaugă Georgeta Neţoi. Femeia lucrează ca masor de peste 30 de ani, iar Tudor e pensionar, deşi n-a renunţat nici el să muncească, practicând aceeaşi meserie.
„Ne fac să ne simţim prost“
După telefonul primit la sfârşitul anului, familia Neţoi n-a stat cu mâinile în sân. A mers să ceară explicaţii, a făcut plângeri. „Un milion, două, hai trei, mai suportam… dar opt! Ne-au luat tot! Când am întrebat ce soluţii avem, ni s-a spus că la refinanţare nu ne mai încadrăm decât dacă facem în euro. Păi, doamnă, am întrebat, sărim din lac în puţ?“, povesteşte bărbatul. „Când am întrebat de ce s-a ajuns aici, ni s-a spus că e din cauza crizei. Bun, dar noi ce să facem acum, să achităm şi noi zece milioane (1.000 de lei), că şi pe noi ne-a afectat criza? Putem?“, adaugă şi soţia sa.
Se-aşază amândoi, cu grijă, de o parte şi de alta a mesei din bucătărie. Femeia mai vede un pic, dar nu distinge figurile. În bucătărie, este aprins aragazul, singura sursă care alimentează cu căldură încăperea şi sufrageria de lângă. Deşi curat şi primitor, dormitorul seamănă mai mult cu o peşteră. Caloriferele n-au fost pornite deloc în această iarnă. „Noroc că avem repartitoare şi aşa putem face economie! Noi am mai avut un credit la BRD, îl luaserăm ca să aranjăm casa, am pus şi noi termopane, gresie. Arată decent acum, nu e lux, nu suntem lacomi, dar am zis să facem frumos, să nu zică lumea că, dacă suntem orbi, suntem împuţiţi. Că la şcolile noastre aşa ne-au învăţat“, adaugă Georgeta. „Şi, după ce l-am achitat pe primul, l-am făcut pe ăsta. Că dacă ştiam că o să fie aşa … am ajuns să ne certăm în casă, să nu mai avem linişte din cauza banilor. Că eu am insistat să luăm alt împrumut, să nu rămânem printre cei mai săraci! Şi-acum să-ţi ia casa! Păi de ce? Eu am încredere să-ţi dau bunul meu, ca să m-ajuţi, şi eu să-ţi plătesc la timp, bineînţeles, dar, dacă nu pot, că vrei mai mult, cu ce? Acum ne fac să ne simţim prost, să ni se întunece şi sufletul, după ce că ni s-au întunecat ochii…“.
Soluţia extremă: să-şi vândă casa
1.533 de lei era o sumă care se încadra în veniturile şi cheltuielile estimate ale familiei Neţoi. Dar încă 800 de lei… Oamenii au achitat toată rata în decembrie, pentru că n-au vrut să rămână datori, însă bine nu le-a fost. De sărbători, au avut pe masă „pâine cu lapte“. „Mai sunt de plătit şi întreţinerea, şi lumina, telefonul. Mai trăim şi noi, nu? Dar am plătit tot, nu rămânem în urmă, măcar că stăm fără mâncare. Dacă eu aş putea, m-aş duce şi cu vacile, aş mătura şi pe scări, dar… Şi banii, nu ne-am gândit niciodată să nu îi dăm, dar să te subestimeze aşa… să te facă să te simţi…“. Femeia se opreşte, căci vorbele devin de prisos. „Cu banul jos nu faci nimic, că nu-ţi ajunge. Cum să-i strângi? Din ce? Şi aşa apelezi la bancă. Acum… dacă nu ne-om descurca, om vinde apartamentul şi le-om da ce e al lor… da’ e păcat…“.
Banca propune conversia monedei
După câteva întâlniri cu reprezentanţii BRD Groupe Societe Generale SA, familia Neţoi a primit o alternativă: conversia monedei creditului, adică transformarea împrumutului din lei în euro, încercându-se menţinerea ratei şi a dobânzii în limite decente pentru Tudor şi Georgeta. În răspunsul oficial al băncii, oferit de Traian Traicu de la Departamentul de Comunicare Bucureşti al BRD – Groupe Societe Generale SA, se menţionează: „Pentru creditele contractate cu dobândă fixă în primul an şi variabilă din cel de-al doilea an de contract, în funcţie de unul dintre indicii monetari, evoluţia care are loc între timp la nivelul acestor indici monetari poate influenţa dobânda în mod vizibil. Însă, în cazul în care un client ajunge, la un moment dat, să aibă dificultăţi în plata ratelor către bancă, există mai multe modalităţi prin care banca poate veni în întâmpinarea acestuia, sprijinindu-l. Printre aceste modalităţi se numără refinanţarea, reeşalonarea sau conversia monedei creditului. În cazul de faţă, banca a propus clientului o soluţie care ţine cont de elementele specifice situaţiei sale“.
