Cerul unic european

Reuniunea Consiliului Transporturi al UE (15 decembrie, Luxemburg) va marca o noua etapa cu semnificatii deosebite in operatiunea „cerul unic european“. Este vorba despre pregatirea aparitiei unui sistem comun de reglementari minimale, care, incepind din 2004, vor deveni norme obligatorii pentru toti operatorii de companii aeriene publice si private din Europa.

Care sint motivatiile dorintei de a avea si o piata comuna a transportului aerian? Incepind cu 1997 (perioada in care se inregistrau sapte milioane de zboruri in spatiul aerian european), se constata o crestere extraordinar de mare pentru 2000 (opt milioane de zboruri), cu o perspectiva de 11,9 milioane de zboruri in 2010 si 15,8 milioane de zboruri in 2020. Se mai constata si un alt fenomen ingrijorator: cresterea continua a intirzierilor curselor aeriene (media depasind in prezent 20 de minute, 35% din zboruri intirziind peste 15 minute), costul lor fiind, la ora actuala, sensibil mai mare decit cel pe care companiile aeriene il platesc pentru serviciile de zbor propriu-zise.

Ce nu merge?, s-au intrebat specialistii Comisiei Europene. Raspunsul lor este foarte ferm, identificind patru cauze majore: lipsa de personal, coordonare internationala limitata, servicii furnizate doar in functie de oferta si o gestionare a traficului aerian care reflecta in principal structurile istorice nationale.

Conform datelor oferite de Conferinta europeana a aviatiei civile, in luna mai 2000, in Europa existau 64 de centre de control ale spatiului aerian, utilizarea fiecaruia dintre ele antrenind automat o intirziere de doua minute pentru fiecare zbor. In plus, afirma specialistii, faptul ca spatiul aerian civil european este gestionat de alte autoritati decit cea militara face ca rutele cele mai frecventate sa evite zonele militare, aflate sub propriul lor comandament si operind cel mai adesea dupa criterii proprii.

Din punctul de vedere al Comisiei Europene, impactul pe termen mediu al atentatelor teroriste din 11 septembrie din SUA va implica o reducere cu 10-20% a zborurilor, cele mai afectate urmind sa fie cele transoceanice. Aparitia posibila a unor situatii de tip Kosovo indica o viitoare „micsorare a disponibilitatilor spatiului aerian“. Aceasta va avea drept consecinta o marire a presiunii asupra capacitatilor existente si o nevoie de crestere a eficacitatii, iar obiectivul pachetului legislativ al „cerului unic european“ are urmatoarele obiective: constructia unei „arhitecturi specifice pentru gestiunea mai eficienta a traficului“, aceasta insemnind o noua reglementare si reorganizare a rutelor aeriene europene, un nou tip de gestionare a rutelor si spatiilor civile si militare, precum si aparitia unor organisme internationale de coordonare.

Exista o serie de termene precise, incepind cu cel mai important, anul 2004, data limita de aparitie a „cerului unic european“, in prezenta unui nou cadru institutional in care Comisia Europeana va emite reglementari. EUROCONTROL va pregati si va aplica directivele, iar autoritatile nationale vor avea doar rolul de a aplica neabatut in practica toate reglementarile ce le vor parveni. Reglementarile vor privi atit domeniul principal de activitate, „serviciile de trafic aerian“, cit si cele conexe: cautare si salvare, meteo, informatii aeronautice, comunicatii, navigatie si supraveghere.

O prevedere esentiala o constituie aparitia unui „sistem armonizat de autorizare aeriana“ care sa fixeze regulile minimale pentru exercitiul acestei functii la nivel european. In cazul serviciilor de trafic aerian se mentioneaza ca „statele membre vor putea continua sa desemneze prestatori de servicii care sa opereze in conditii de monopol intr-un spatiu aerian determinat“, dar serviciile aeriene vor fi deschise concurentei.

Va fi creata si o „Regiune europeana superioara pentru informatiile de zbor“ care urmeaza sa inlocuiasca zonele nationale actuale. Va fi reconfigurat spatiul aerian superior in „blocuri functionale de spatiu aerian“ de talie minima, definite conform criteriilor de securitate si eficacitate, independent de teritoriile nationale, totodata fiind armonizate si categoriile actuale de spatii aeriene.

Se prevede pe viitor folosirea mai intensa a spatiului militar in scopuri civile, dar se aminteste si de existenta unei „clauze de salvgardare“, in conditiile careia statele membre pot cere suspendarea reglementarilor comunitare, daca ele intra in conflict cu imperative militare nationale, fiind institutionalizata o viitoare cooperare intre organismele civile si militare.

Comisia Europeana a mai propus si un pachet legislativ special pentru intarirea masurilor de securitate in cazul aviatiei civile. Masuri foarte severe, presupunind aparitia urgenta a unei aparaturi foarte sofisticate de detectare si, mai ales, o marire impresionanta a numarului de personal. Este vorba despre viitoare „masuri armonizate“ (care vor fi obligatorii la nivelul UE, dar vor fi reluate ca atare si in dosarele de negociere). Aceste masuri privesc: imbunatatirea controlului la accesul in zonele sensibile ale aeroporturilor si avioanelor; controlul separat al pasagerilor si bagajelor de mina; controlul si urmarirea bagajelor pentru cala; controlul marfurilor si postei; definirea in comun a specificatiilor tehnice ale echipamentelor de control care trebuie sa detecteze metale in greutate de peste cinci grame!; o clasificare a armelor si altor obiecte interzise atit la bordul avioanelor, cit si in zonele sensibile ale aeroporturilor si avioanelor. Se mai prevede aparitia unei „autoritati nationale responsabile in fiecare stat membru, precum si un audit central asigurat de echipe multinationale de inspectori.

Cit de mult vor costa toate acestea? Este un raspuns care trebuie sa fie dat de fiecare stat membru (si, foarte rapid, de catre fiecare dintre statele candidate), dar si de fiecare companie aeriana. In acest context, este usor de inteles opinia critica din acest moment cu privire la existenta a prea multe mari companii nationale, viitorul Europei unite urmind sa gazduiasa, pesemne, doar citeva mari companii aeriene, poate rezultate din viitoare spectaculoase fuziuni, singurele in stare sa acopere cheltuielile presupuse de noile sisteme de lucru si sa poata tine si pretul biletelor la un nivel competitiv.