Cel mai prolific atacant al Universitatii ramâne Nelu Oblemenco, de patru ori desemnat golgheter al campionatului intern.
In clasamentul golgheterilor primei divizii (din prima editie 1932/1933 si pâna in prezent), doar trei jucatori au fost desemnati de patru ori golgheteri ai României: Stefan Dobay (1933, 1934, 1935, 1937), Ion Oblemenco (foto) (1967, 1970, 1972, 1973) si Dudu Georgescu (1975, 1976, 1977, 1978).
Originar din Corabia (nascut pe 13 mai 1945), Nelu Oblemenco a jucat in Divizia A 272 de meciuri, marcând 180 de goluri, consacrându-se la Stiinta, dar evoluând in câteva meciuri si la Rapid (la inceputul carierei) si FCM Galati (la apusul carierei). Inexplicabil, dar Ion Oblemenco n-a jucat nici un minut in echipa nationala si nici nu a fost nominalizat intre primii cinci fotbalisti ai anului!
Inzestrat cu calitati exceptionale de atacant (un sut naprasnic cu stângul), tunarul oltenilor a fost un luptator prin definitie si un fotbalist cu o comportare exemplara in teren, generos cu colegii si cu cei din jur. Pentru Nelu Oblemenco, fotbalul a fost o metafora, dar viata a fost cruda.
A avut un moment de cumpana in 1978, an când a fost operat in Craiova de doua ori (ulcer perforat), a fost apoi indepartat de la Universitatea de antrenorul Titi Teasca, fiind obligat sa joace la FCM Galati (impreuna cu Petre Deselnicu), desi era idolatrizat de toata Oltenia si nu numai.
A avut succes si ca antrenor
Dupa retragerea de pe terenul de fotbal, a revenit in Craiova, ca antrenor. In anii de jucator la Universitatea, sculptorul Anton Barbu-Panaghia a realizat o statuie a lui Oblemenco, amplasata si acum in fata stadionului din Craiova, desi a fost, la un moment dat, furata, iar clanul Ceausescu a vrut s-o distruga.
Ca antrenor la Universitatea, Ion Oblemenco are in palmares un titlu de campion in 1980 (ca secund al lui Valentin Stanescu), eventul (campionat – cupa) in 1981 (ca antrenor principal) si calificarea, in premiera pentru o echipa de club din România, in sferturile de finala ale Cupei Campionilor Europeni (editia 1981-1982).
Dupa ce a fost destituit de la Universitatea de unii demnitari comunisti din Craiova, fotbalistul-emblema al Stiintei a fost rechemat la club in mai multe rânduri, fie pentru a antrena, fie pentru a ocupa functii de conducere sau administrative.
Dupa Revolutie, idolul de altadata al Craiovei a ajuns sa fie, la un moment dat (1993), calomniat in orasul pentru care a facut istorie. In 1996 a acceptat oferta clubului Hassania US din Agadir (Maroc), dar a murit de inima la 1 septembrie 1996, la capatul unui meci amical al echipei cu care trebuia sa semneze contract (Hassania).
Este inmormântat in Cimitirul Ungureni din Banie. Stadioanele din Craiova si Corabia ii poarta acum numele. Este Cetatean de Onoare al Craiovei.
