Aseară, stadionul „Giuleşti – Valentin Stănescu“ a găzduit cea de-a 69-a partidă directă dintre Rapid şi Universitatea Craiova în prima ligă a campionatului nostru. În cele 68 de întâlniri precedente, Craiova a fost învingătoare în 34, 13 s-au terminat la egalitate, iar în 21 de meciuri oltenii au fost învinşi.
1964, prima victorie
În primul campionat al oltenilor în Divizia A, 1964/1965, în tur, la Craiova, pe „Tineretului“, Ştiinţa a câştigat cu 1-0, prin golul lui Onea, rapidiştii având în formaţie garnitura lor de aur, temutul cuplu de atacanţi Nichi Dumitriu – Puiu Ionescu, tunarul Georgescu, Macri, Motroc, Langa. A fost primul meci al Ştiinţei câştigat în faţa vişiniilor. Era etapa a 9-a a campionatului, iar această victorie a fost catalogată la vremea respectivă oarecum istorică, deoarece în cele opt etape disputate până atunci, Ştiinţa nu a obţinut nici o victorie, aflându-se pe ultimul loc în Divizia A. În acel campionat, Rapidul a terminat pe locul 2, iar Ştiinţa pe 11 (din 14 echipe participante).
Oblemenco a debutat a Rapid
Originar din Corabia, Ion Oblemenco a debutat în fotbal la Progresul Corabia, apoi în Craiova, ca junior, a evoluat la CFR, Electro şi Ştiinţa, fiind remarcat pentru golurile înscrise. A ajuns la Rapid, în Giuleşti debutând în Divizia A, dar între 1963 – 1966 nu a evoluat decât în zece partide oficiale, revenind în Bănie, la Ştiinţa. În 1966/1967, Rapidul a cucerit campionatul, iar Nelu Oblemenco, sub culorile alb-albastre ale Ştiinţei, a cucerit primul titlu de golgheter al campionatului, cu 17 goluri.
Meci memorabil în Giuleşti: 6-4 pentru Universitatea
Campionatul 1972/1973 a fost unul cu un istoric aparte. După câteva etape ale începutului de tur, Nelu Oblemenco a fost operat de apendicită de Petre Toniţa, fiul celebrului pictor român Nicolae Toniţa, tunarul Băniei fiind astfel indisponibil în restul meciurilor din tur. După un februarie 1973 cu multă lapoviţă şi noroaie pe terenurile de fotbal, vine fluierul de start al returului, Universitatea având meci în Giuleşti, pe 11 martie. A fost un meci de infarct, evoluţia scorului este elocventă în acest sens: 1-0 (Boc), 2-0 (Neagu), 2-1 (Oblemenco), 3-1 (Marin Stelian), 3-2 ( Bălan), 3-3 (Oblemenco), 3-4 (Bălan),3-5 (Bălan), 4-5 (Codrea), 4-6 (Oblemenco, din penalti). În poarta Rapidului a fost Rică Răducanu. „Nu vreau să-mi amintesc de acel meci, a fost un vis urât, Oblemenco învingându-mă, la golul trei al Craiovei, cel al egalării, cu un şut de la vreo 40 de metri!“, a spus, după ani, „Ricanu“.
După această partidă memorabilă, Craiova a învins şi echipele departamentele: 1-0 cu Dinamo (la Craiova) şi 6-2 cu Steaua (la Bucureşti)! Deşi s-au situat pe primul loc, oltenii lui Constantin Cernăianu şi Constantin Oţet s-au clasat în final însă pe locul 2, în ultima etapă fiind învinşi de UTA, la Arad, cu 1-0, iar Dinamo, care n-a „dormit“ în acel final de campionat, a luat titlul. Constantin Cernăianu: „Universitatea era atunci o echipă valoroasă, Oblemenco şi ceilalţi jucători au reuşit victorii de senzaţie asupra echipelor bucureştene, chiar în Capitală. Şi acum parcă revăd acele meciuri unice, o Ştiinţa care a ridiculizat apărări cu nume şi experienţă. Ce fieste au fost!“.
Rainea ne-a furat Cupa din 1975
În finala ediţiei 1974/1975 a Cupei României s-au calificat Universitatea şi Rapid, meciul s-a disputat pe fostul stadion „23 august“ din Capitală, în prelungiri „vişiniii“ câştigând cu 2-1, prin golurile înscrise de Manea (două), cel mai bun jucător de pe teren, respectiv Oblemenco. Marius Purcaru, care a apărat în acel meci poarta Craiovei, povesteşte: „Am jucat bine, am fost peste rapidişti şi, logic, am deschis scorul, prin Oblemenco. La 1-0 pentru noi, Balaci a marcat un gol perfect valabil, dar arbitrul Rainea l-a anulat fără nici un motiv! Apoi Rainea a făcut tot ce s-a putut ca să favorizeze Rapidul, l-a eliminat pe Deselnicu, apoi pe Berneanu (şi de la rapidişti pe Neagu). Bucureştenii au profitat, au egalat, iar în prelungiri ne-au mai marcat un gol şi astfel Cupa României a ajuns în Giuleşti. Trebuie să recunosc că şi eu am greşit la unul dintre goluri… Noi eram o echipă studenţească, ei erau una muncitorească şi probabil Rainea a primit din multe părţi indicaţii şi sugestii pro Rapid. Repet, am fost învinşi pe nedrept în acea finală… Da, ce, parcă a fost singurul meci în care am fost furaţi, mai ales în Capitală?“
Pigulea şi Cristescu, naşii Rapidului în 1990/1991
În turul campionatului, când oltenii au câştigat titlul, ’90/’91, disputa cu Rapid a fost în Giuleşti, meciul fiind câştigat cu 4-1 de elevii lui Sorin Cîrţu, la capătul unei întâlniri cu multe scene reprobabile, rapidiştii fiind protagoniştii. În minutul 26, Pigulea a marcat un gol valabil, tuşierul Macavei ridicase însă, eronat, fanionul pentru un presupus ofsaid, arbitrul Gh. Constantin voia să valideze golul, moment în care Rapidul a ameninţat că părăseşte terenul de joc. Sub presiune, centralul Gh. Constantin – Vâlcea anulează golul, moment în care Universitatea vrea să părăsească terenul! După aproape 15 minute de scene reprobabile, înjurături şamd, Gh. Constantin validează golul, 0-1. A urmat 0-2 (Pigulea), iar la pauză se aruncă şi cu sticle în Cîrţu. La reluare, Cristescu înscrie două goluri, iar Cr. Sava reduce din handicap. Giuleştiul a fost însă un „cazan“, iar delegaţia Craiovei a părăsit stadionul după aproape trei ore! Şi atunci printr-o stratagemă a poliţiei.
Meci de meci în 1994, 3-5 în Giuleşti
O altă victorie de răsunet a Ştiinţei în Giuleşti a fost cea din noiembrie 1994, oltenii avându-l antrenor atunci pe Victor Piţurcă, 3-5. Meciul a fost spectaculos, opt goluri marcate şi cu răsturnări de situaţii. Evoluţia scorului: 0-1 (’27, Stîngă), 0-2 (’42, Gane), 1-2 (’59, Vlădoiu), 2-2 (’63, I. Chiriţă), 2-3 (’67, Craioveanu), 2-4 (’78, Craioveanu), 3-4 (’83, Vlădoiu), 3-5 (’85, Călin).
Jerry Gane: „O, ce meci a fost atunci în Giuleşti! Frumos, iar noi am fost clar peste Rapid. I-am pus la zid, cum se zice. Din păcate, am şi o amintire neplăcută din acea partidă, eu văzând roşu în faţa ochilor, fiind eliminat“.
