Patimile Ştiinţei

Oltenia, Craiova de fapt, este sufletul patimilor fotbalului românesc. Nu spun o noutate, ci reafirm o situaţie aparte din fotbal. Ştiinţa şi oarecum Rapidul au fost cele mai iubite echipe din România, dar echipa frumoasă a oltenilor a depăşit, la un moment dat, cota de popularitate a alb-vişiniilor. Fotbalul era un fel de religie în Bănie şi pe vremea lui „Ceaşcă“. De fapt, mai mult pe vremea aceea deoarece din cele patru titluri naţionale, trei au fost obţinute până la evenimentele din decembrie 1989. Generaţia „Campioanei unei mari iubiri“ a lui Oblemenco a deschis „nebunia“ în Bănie, cum se spune. Ştiinţa a fost de pe atunci furată de cluburile departamentale, iar patimile fanilor olteni au ajuns în 1973 aproape de… infarct. Echipa lui Mircea Lucescu, Florea Dumitrache, Cornel Dinu şi ceilalţi ne-a furat titlul ediţiei 1972/1973 la golaveraj, dinamoviştii reuşind, în „ultima“ etapă a campionatului, un gol în plus faţă de Craiova. Am pus ghilimelele la ultima etapă, deoarece două meciuri au fost amânate de Dinamo, astfel încât ele s-au jucat după încheierea campionatului, pe 24 iunie 1973: Dinamo-CFR Cluj 4-0, UTA – Universitatea 1-0. Înainte de aceste două partide capitale pentru titlul campionatului, în Flacăra lui Adrian Păunescu a fost publicat un articol curajos pentru acele vremuri comuniste, dar care reflecta adevărul mocirlei din fotbalul românesc: „Va învinge fotbalul sau regizorul?“, de Marius Popescu. Şi a câştigat „regizorul“, Dinamo! Atunci, un suporter al oltenilor a murit în gara Arad, cu steagul Ştiinţei în braţe! A urmat epoca „Craiovei Maxima“ şi de Universitatea Craiova se ştia de la Bordeaux până la Lisabona şi nu numai.
Răzvrătirea Craiovei împotriva echipelor departamentele din Capitală a continuat în timpul epocii comuniste şi în primii ani de după „rivoluţie“. Răzvrătirea s-a materializat în patru titluri naţionale, şase cupe, o calificare în sferturile Cupei Campionilor europeni şi alta în semifinalele Cupei UEFA.
Este limpede că astăzi poveştile despre isprăvile lui Oblemenco, Balaci şi ceilalţi foşti mari fotbalişti ai Ştiinţei sunt însoţite de parfumul nostalgic al amintirilor, departe de „ora“ actuală a fotbalului. Echipa din Craiova nu mai are nimic din strălucirea de altădată, iar din decembrie anul trecut lucrurile au degenerat la Craiova din vina finanţatorului. Mentorul Craiovei Maxima, Corneliu Stroe, în prezent preşedinte de onoare al Universităţii de acum, a refuzat ieri să vorbească despre situaţia stânjenitoare de la clubul de fotbal: „E un fel de murdărie, nu comentez!“.
Craiova a fost mulţi ani măcinată de orgolii şi războaie… civile, dar acum este terfelit, într-un fel, chiar brandul „campioanei unei mari iubiri“. Patimile Ştiinţei însă nu s-au terminat. Începe returul cu un meci cu scântei (derbiul cu Steaua), vine problema licenţei, vin alte scandenţe, probabil alte scandaluri ş.a.m.d. Ce Divertis o să fie! Şi cine va pierde din acest război? Cum spuneam, brandul Ştiinţei şi pătimaşii suporteri.