Corneliu Andrei Stroe, considerat mentorul „Craiovei Maxima“, de la al cărui deces se împlinește mâine un an, a fost o adevărată enciclopedie și totodată un om glumeţ, cu un umor fin, englezesc. Dr. Gerhard Fakner, fost medic al Maximei în perioada 1979-1982, a rememorat două întâmplări avându-l ca protagonist pe regretatul Stroe.
În ianuarie 1979, conducerea clubului Universitatea Craiova a numit un nou cuplu de antrenori, Valentin Stănescu – Ion Oblemenco, cât şi un nou medic, dr. Gerhard Fakner. German de origine, a fost medicul alb-albaştrilor până la sfârşitul sezonului 1981-1982, respectiv până în primăvara anului 1982, după meciurile Universităţii din Cupa Campionilor Europeni cu Bayern Munchen, martie 1982. După revoluţie, în 1991, dr. Fakner s-a stabilit în Germania, în oraşul Pocking. El a rememorat câteva secvențe din viața Maximei, protagonist fiind Corneliu Andrei Stroe, trecut în neființă pe 1 aprilie 2014.
„Zimbrul“ şi… zimbrii
Dr. Gerhard Fakner a spus: „Despre Stroe am numai cuvinte de laudă. Nu cred că ar putea cineva să spună altceva. Trebuie neapărat menționat şi faptul că era un om glumeţ, avea un umor fin, englezesc. În deplasări, Stroe stătea cu Valentin Stănescu în rândul din faţă al autocarului, iar eu în spatele lor. Şi râdeam întruna doar ascultându-i!…Mi-am amintit câteva poveşti cu Stroe din perioada când am fost la echipă.
Treceam cu autocarul prin Haţeg pe lângă Rezervaţia de Zimbri. Cei doi, Stroe cu Valentin Stănescu, ultimul fiind poreclit «Zimbrul», stăteau în faţă, lângă şofer. Şi ajungând autocarul (autocar însemnând un biet autobuz), îl auzim pe Stroe că-i zice cu voce tare şoferului: «Opreşte aici!… Să coboare Valentin, să-şi vadă… fraţii!»“.
Maxima și… fachirul
Fostul medic al alb-albaștrilor a continuat rememorarea: „Mi-am amintit de o altă poveste foarte tare între cei doi, Stănescu – Stroe, la care am fost martor. Nu ştiu cum şi în ce context, dar pe vremea aceea se aciuase pe lângă echipă un fachir, un vrăjitor. Un fachir adevărat… Şi a stat aproape două săptămâni pe lângă echipă, venea la antrenamente, la meciuri, era în intimitatea echipei, nu ştiu cum de a fost acceptat. Eram adunaţi la stadion – jucători, antrenori, personalul medical, staff-ul conducerii – să facem o poză de grup, o fotografie oficială. Era acolo şi cântăreaţa de muzică populară Ionela Prodan, nu ştiu prea bine ce căuta ea pe acolo. Venea pe la Buză, administrator al stadionului… Valentin se tot lăuda în faţa tuturor că el are un ceas unicat, marca Seiko. Şi îl avea. Pe vremea aceea, prin 1981, ceas Seiko nu avea oricine în România. Valentin Stănescu ţinea enorm la acel ceas. Apare fachirul… Stroe, pus pe şotii, îmi zice atunci de faţă cu Ionela Prodan şi ceilalţi: «Hai să i-o facem Zimbrului!». Şi se adresează fachirului discret, fără să-l audă cei din jur: «Te plătesc bine… Îţi cer însă să înghiţi ceasul Seiko al tovarăşului antrenor Valentin Stănescu». Zis şi făcut. Fachirul îl convinge pe Valentin Stănescu să-i arate ceasul Seiko. Fachirul ia ceasul şi-l înghite! Şi bea şi două căni de apă după aceea… Apoi fachirul joacă şi teatru în faţa lui Stănescu, adică se screme, ca şi cum ar vrea să elimine ceasul… Şi, făcând pe dezolatul, îi spune lui Valentin Stănescu, că nu mai poate să scoată ceasul din stomac! Stănescu s-a făcut verde-albastru la faţă, aproape a înlemnit. Şi a avut o reacţie neaşteptată: a scos un briceag şi s-a îndreptat cu lama briceagului spre fachir, ameninţându-l pe acesta că dacă nu-i restituie ceasul îl va tăia. Şi Valentin chiar a băgat vârful briceagului într-un picior de-al fachirului! Speriat, fachirul a regurgitat ceasul, spre stupefacţia lui Valentin Stănescu…. Stroe era pe spate de râs, ca şi noi ceilalţi…“.
(Fragment din cartea în curs de apariție „Corneliu Andrei Stroe, legenda unei… legende, Craiova Maxima“)