Alergătorii craioveni dau ultimele ture pe pista de atletism a bătrânului stadion „Ion Oblemenco“. De luni, aceștia vor alerga prin parcuri sau în alte oraşe. Antrenorii se despart de locul care le-a fost a doua casă, cu regretul că aici nu s-a organizat niciodată o competiție importantă. Totodată, au speranța că noul stadion de atletism, care urmează să se construiască la câteva sute de metri distanță, va găzdui reuniuni atletice de anvergură.
Ani de-a rândul, la primele ore ale dimineții, pista de atletism a stadionului „Ion Oblemenco” din Craiova a fost ca un furnicar. Zeci de atleți și antrenorii lor se întâlneau cu același scop – de a fi cei mai buni în acest sport, în care Bănia a avut mereu cu ce se lăuda.
Zilele acestea sunt ultimele în care alergătorii se vor mai antrena pe „Ion Oblemenco“, deoarece bătrâna arenă va fi demolată în scurt timp, pe locul său urmând să se construiască un stadion de fotbal modern. Noua arenă nu va avea pistă de atletism, aceasta urmând să fie încorporată unui mic stadion cochet amplasat în același complex. Va fi o arenă de 6.000 de locuri, destinată chiar atletismului, sport cu tradiție și palmares remarcabil în Bănie.
Cristieana Cojocaru: Fiecare avem un colțișor al nostru
Cu privirea când la cronometru, când în tribunele golite deja de scaune, câțiva antrenori craioveni au vorbit vineri, pentru GdS, despre amintirile pe care le lasă pe stadion.
Cristieana Cojocaru, medaliată cu bronz la Jocurile Olimpice, în prezent antrenoare la CSM Craiova, și-a amintit despre perioada glorioasă a acestui loc, care a fost pentru sportivi o a doua casă. „Am început atletismul pe acest stadion în urmă cu vreo 32 de ani. Întâi era zgură, apoi s-a pus un material sintetic care era lipit, după care această pistă sintetică turnată. Noi, cei care ne-am trăit o viață pe stadion, am rămas nostalgici. Fiecare avem un colțișor al nostru aici. Locul meu este în zona sosirii. Îmi pare rău că se demolează, dar era cazul să se facă ceva, pentru că este depășit. Marea noastră dezamăgire este că nu am avut ocazia să participăm la un concurs de anvergură aici, nu s-a organizat niciodată un Campionat Național, pentru că stadionul nu a fost utilat. I s-a pus această pistă, dar materiale de concurs nu am avut niciodată ca să organizăm cel puțin o întrecere de nivel național. Mi-am propus să iau o bucățică din gazon și una din pistă, ca amintire”, a spus antrenoarea.
Cristieana Cojocaru își amintește că în urmă cu mulți ani, în pauzele meciurilor de fotbal, atleții sau practicanții altor sporturi făceau demonstrații. „Erau ștafete și demonstrații de gimnastică. Am prins fotbaliști și mai dificili, și mai puțin dificili. Mi-aduc aminte de domnul Teașcă, când era antrenor, acum 30 de ani. Am prins generații întregi și de fotbaliști, și de atleți, dar și la alte sporturi. Cum atletismul este baza tuturor sporturilor, veneau toți să se antreneze. A fost o perioadă în care stadionul a avut gloria lui. Era printre cele mai frumoase din țară, cam după «Republicii» și «Lia Manoliu» ca mărime și frumusețe“.
Adi Tudor, de 40 de ani pe stadion
Tot la un meci de fotbal a fost prima întâlnire între antrenorul Adrian Tudor și fostul stadion „Central“. De patru decenii, antrenorul care a descoperit-o pe vicecampioana olimpică Lidia Șimon vine la stadion să pregătească copii pentru marea performanță. „Când eram elev în clasa a zecea la Liceul cu Program Sportiv am alergat în pauza meciului dintre Craiova și ASA, în cadrul unei demonstrații altetice. Aceea a fost prima mea întâlnire cu stadionul «Central». Am 40 de ani de când antrenez pe această pistă. Aici au fost sportivii mei cu care mă mândresc, Lidia Șimon, Luminița Talpoș, acum Luminița Achim, Daniela Bogdan, dar aici am avut mari sportivi, Anișoara Cușmir, Dorina Oprea, Natalia Mărășescu, Cristieana Cojocaru. La început a fost cu zgură roșie, până prin 1985, apoi s-a turnat beton, a stat așa cinci-șase ani, s-au pus niște covoare negre din bandă de la Termocentrală, apoi niște covoare roșii făcute la Pitești, iar în ‘93-’94 s-a turnat coritanul care este acum. Îmi pare rău că proiectul acestui stadion s-a născut «mort», nu a fost aici o competiție de mare anvergură pentru că nu au fost aduse materiale“, a menționat antrenorul de la LPS „Petrache Trișcu“ și CS Universitatea Craiova.
Eugenia Ene: Fiica mea a crescut aici
Antrenoarea Eugenia Ene și fiica ei, Roxana Ene, multiplă campioană, au amintiri de neuitat legate de stadion. „Mă leagă multe amintiri destul de frumoase. Aici au crescut campionii mei, generații care ne-au umplut sufletul de emoții și bucurii. Am avut generații de aur, Mihaela Olaru, Roxana Cotoșman, Roxana Ene, Cătălin Rotaru, Ion Daniel, Robert Găvan, Alina Anghel și generația de acum lasă o istorie pe pistă, mai mică sau mai mare. Fiica mea nu pot spune că s-a născut pe această pistă, că am născut-o la spital, dar a crescut aici. Din fericire, i-a plăcut acest sport. L-a iubit și îl iubește în continuare“, a spus Eugenia Ene. Roxana, fiica sa, care acum este studentă la FEFS, a spus că nu va lua nici un suvenir de la stadion, dar va lăsa o bucățică din sufletul său acolo. „Am multe amintiri plăcute. Cred că dinainte să împlinesc un an am venit la stadion cu mama, să mă joc. Am luat parte la schimbul de generații pe care le-a antrenat. Nu voi lua vreun suvenir de aici. Amintirile îmi rămân în suflet, dar voi lăsa o bucățică din suflet aici“, a spus multipla campioană în probele de spint, care reprezintă clubul CS Universitatea Craiova.
Ionuț Vădeanu: Eram mulți campioni pe metru pătrat
Ionuț Vădeanu, un tânăr antrenor de la LPS „Petrache Trișcu“, s-a pregătit ani de-a rândul pe „Ion Oblemenco“, iar rezultatele sale ca atlet au fost remarcabile. Nici nu mai ține minte câți campioni se antrenau aici când făcea el atletism și speră ca generațiile următoare să beneficieze de condiții bune de pregătire. „Două treimi din viață mi le-am petrecut pe acest stadion. Am făcut atletism de la vârsta de zece ani.
Eram mulți campioni pe metru pătrat. Nu era competiție de la care să nu ne întoarcem cu zece medalii. Acum numărul lor a mai scăzut. Sunt vremuri frumoase și chiar dacă se dărâmă acest stadion îmi doresc să se construiască cel nou cât mai repede. Aveam nevoie de un stadion nou, ca să atragă cât mai mulți copii la atletism, pentru că este un sport frumos“, a spus Vădeanu.
Se vor antrena în parc, dar și în alte orașe
Pentru sportivi va urma o perioadă mai dificilă, pentru că se vor antrena prin parcuri sau pe alte stadioane din zona de sud a țării. Directorii de cluburi au spus că un ajutor ar putea veni din partea municipalității. „Ne vom pregăti în alte locuri, Pitești cel mai probabil, Vâlcea, Târgu Jiu sau poate București. Toate cluburile din Craiova cu secții de atletism au făcut o solicitare la autoritățile locale pentru a ajuta sportivii cu un cantonament, cu masă și cazare într-unul din orașele mai sus menționate. Putem primi acest sprijin, în baza HG 1447/2000, având în vedere noile modificări ale Legii 69/2000 din 5 martie 2015“, a spus Sorin Manda, director la CSM Craiova. „Primăria și-a asumat o parte din cheltuielile legate de transportul în altă localitate. Dacă vor face treaba asta, vom fi mulțumiți“, l-a completat Pavel Badea, directorul CS Universitatea Craiova. „Trebuie să facem sacrificii foarte mari în perioada următoare, dar avem nevoie de un stadion nou. Ne vom continua activitatea în Parcul «Romanescu», iar o altă soluție ar fi Parcul Tineretului. În probele de sprint, vom folosi sala de la stadionul «Ion Oblemenco»”, a declarat Cătălin Brândușoiu, directorul adjunct al Liceului cu Program Sportiv „Petrache Trișcu“ din Bănie.
De ce atletismul merită un stadion
Antrenorii cu care am vorbit vineri au argumentat de ce Craiova merită un stadion special pentru atletism. „Craiova a dat lumii campioni olimpici, mondiali, multiplii medaliați. Este un sport în fața căruia ar trebui să ne închinăm mulți, și în fața legendelor acestui sport: Lidia Șimon, Cristieana Cojocaru, Niculina Lazarciuc, Nuța Olaru și mulți, mulți alții… Atletismul este o ramură de elită a sportului craiovean“, crede Eugenia Ene. „Merităm un stadion de atletism, avem tradiție. Sunt atâția sportivi care dacă nu s-au ridicat aici, au trecut și au făcut performanță. Avem talente, avem patru cluburi cu secții de atletism, cu sportivi în loturile naționale. În al doilea rând, este faptul că pe un stadion de atletism intră și alți sportivi. Pregătirea fizică nu ai cum să o faci în sală. Toată lumea se folosește de pistă, nu doar atleții“.
