Cooptat de CS Universitatea Craiova de la Școala de Fotbal „Gică Popescu” în urmă cu trei ani, Alexandru Popescu a făcut în această iarnă saltul la echipa mare și a deschis seria golurilor oltene în stagiul din Malta, marcând în amicalul cu Fortuna Dusseldorf. Tânărul atacant al grupării alb-albastre a acordat duminică un interviu pentru site-ul clubului din Bănie, pe care vi-l prezentăm integral, în care vorbește despre obiectivele sale.
– Alex, suporterii CS Universitatea te cunosc mai puțin. Spune-ne povestea ta. Cum ai început fotbalul, cum ai ajuns la Craiova?
– Sunt oltean din Voineasa de Vâlcea. De mic mi-a plăcut fotbalul, iar de la zece ani, prin intermediul unui prieten de-al bunicilor mei, am ajuns la Școala de Fotbal „Gică Popescu“. Am jucat timp de șase ani aici, am ieșit golgheter la mai multe competiții, jucătorul turneului, apoi m-a dorit CS Universitatea. Ca orice oltean, de mic mi-am dorit să joc pentru Craiova, așa că nu am avut nici cea mai mică ezitare atunci când am fost ofertat.
– Ai trecut apoi prin toate etapele și iată-te la prima echipă.
– Da, am fost la juniori. Apoi am fost împrumutat sezonul trecut la Turnu Măgurele, în Liga a III-a, iar din vară am revenit în Bănie. Am evoluat atât pentru grupa de juniori A, cât și pentru echipa a doua. Pentru fiecare am marcat câte cinci goluri în prima parte a campionatului. Fiecare lună a adus un progres în jocul meu, iar cel mai mult am avut de învățat de la domnul Cornel Papură, m-a ajutat mult. Așa am ajuns acum în cantonament cu prima echipă.
– Te așteptai să fii convocat pentru acest stagiu de pregătire?
– Nu am făcut decât un antrenament cu prima echipă, drept urmare apreciam că șansele sunt destul de mici. Dar înainte de Sărbători am fost întrebat dacă am pașaport, și, vă dați seama, toată vacanța am stat ca pe jar, în tensiune, pentru că îmi doream tare mult să fac și acest pas.
– Primul gol pentru Craiova în primul meci. Cum ai trăit reușita din amicalul cu Dusseldorf?
– Dacă mă credeți, nici nu știam cum să mă bucur după ce am văzut că mingea a scuturat plasa. Acest gol reprezintă o bornă în evoluția mea și nu am cum să-l uit vreodată.
– Descrie-ne reușita din meciul cu Fortuna.
– O pot face și cu ochii închiși: au greșit ei la o redublare, au dat o pasă în spate prea încet. Am recuperat, m-am dus în adversar să îl driblez unu la unu, am reușit, dar mi-am făcut mingea prea lungă și am șutat din alunecare în poartă.
– Ce reprezintă pentru un tânăr atacant un astfel de gol?
– Un astfel de gol îți dă forță, moral. Dar sunt conștient totodată că trebuie să muncesc din ce în ce mai mult pentru a ajunge sus. Nu am demonstrat încă nimic.
– Ce îți propui pentru sezonul actual? Poți reprezenta o soluție pentru atacul CS Universității Craiova?
– Mi-aș dori să reprezint, ca orice oltean aici îmi doresc să ajung: să îmbrac tricoul Craiovei. Trebuie însă să iau lucrurile pas cu pas. Prin pregătirea mea la antrenamente și prin evoluțiile în meciuri să câștig încrederea staff-ului tehnic, să știe că se pot baza pe mine.
– Care sunt visele și aspirațiile tale în plan fotbalistic?
– Tot timpul când trec pe lângă stadionul „Oblemenco“ mă gândesc cum ar fi să joc pe el. Visez la o victorie a CS Universității Craiova cu un gol al meu pe noua arenă, cu 30.000 de suporteri alături.
