Craioveanca Claudia Ștef (foto), una dintre cele mai longevive mărșăluitoare din lume, a vorbit într-un interviu acordat GdS, despre obiectivele și prioritățile sale în 2017 și despre anul trecut, unul în care a participat, pentru a doua oară, la Jocurile Olimpice. Sportiva de la CSM Craiova, care luna viitoare va împlini 39 de ani, a vorbit și despre problema lipsei unei piste de atletism în Bănie și cum afectează acest lucru atleții. Discuția cu marea campioană a avut loc în Grădina Botanică, la finalul unui antrenament desfășurat la -10 grade Celsius.
Gazeta de Sud: Claudia, cum este să te antrenezi la minus 10 grade Celsius?
Claudia Ștef: Frig! Nu aș putea spune că nu sunt obișnuită. Într-adevăr, am avut privilegiul de-a lungul anilor ca în perioada asta de iarnă cumplită, lunile ianuarie-februarie, să fiu de foarte multe ori plecată în cantonament în Portugalia, dar am avut și ierni în care m-am antrenat acasă și aș putea spune că sunt obișnuită. Nu este foarte comod și nici foarte ușor, dar prin asta se deosebește un sportiv de un om normal, că rezistă la orice temperatură.
Am acasă o bandă de alergat profesională, pe care mi-am cumpărat-o în ideea să pot să compensez antrenamentele pe care nu le pot face în aer liber. Pe bandă fac doar dacă sunt constrânsă de împrejurări. Recent, am avut copilul bolnav, a trebuit să stau cu el și m-am antrenat pe bandă, dar în rest prefer să fac în aer liber, chiar dacă este frig. După un kilometru mă încălzesc, nu mai simt frigul. Nu m-am îmbolnăvit niciodată din cauza frigului. Te îmbolnăvești că sunt viruși pe care îi contactezi, culmea, din spații închise, nicidecum din aer liber.
GdS: De ce nu ai mers și iarna aceasta în cantonament în Portugalia, acolo unde este mult mai cald, așa cum s-a întâmplat în anii trecuți?
C.Ș.: Pentru că începând de anul acesta situația mea personală e mai diferită. Copilul meu a început școala și nu mai putem pleca. Pot pleca de acasă doar în vacanțele lui. Prioritatea numărul unu a devenit fiul meu. Este mai greu, într-adevăr, pentru că îmi ocupă foarte mult timp, trebuie să ne facem programul în funcție de el, dar asta consider eu că nu este un inconvenient foarte mare.
GdS: Ce planuri ai pentru acest an, la ce competiții intenționezi să participi?
C.Ș.: Competiția majoră la care vreau să ajung este Campionatul Mondial de la Londra. Ar fi al optulea din cariera mea și m-aș bucura enorm să pot ajunge la start. Nu este imposibil, dar abordez anul un pic diferit față de trecut. Adică, pregătire un pic mai lejeră în perioada de iarnă, iar obiectivul principal ar fi să îmi fac baremul în luna mai, la Cupa Europei, și apoi să abordez pregătirea cu maximă seriozitate și maxim efort pentru Campionatul Mondial de la Londra.
„2016 a fost un an urât“
GdS: În 2016 ai participat pentru a doua oară în carieră la Jocurile Olimpice, dar înainte cu câteva luni ai trăit momente dificile, din cauza celebrului scandal mondial cu Meldonium, o substanță interzisă de la 1 ianuarie 2016, dar despre care nu se știe în cât timp se elimină din organism. Asemeni altor sute de sportivi din lume, tu ai folosit Meldonium înainte de ianuarie 2016, când nu era interzis. În luna mai ai fost suspendată provizoriu, în iunie ți-a fost ridicată suspendarea, deoarece aveai concentrație mică în proba recoltată, dar abia în iulie, cu o lună înainte de Jocurile Olimpice ai aflat oficial că poți merge la Rio. Cum a fost anul trecut pentru tine din punct de vedere sportiv, dar, mai ales, emoțional, după ce ai fost acuzată pe nedrept de dopaj?
C.Ș.: Urât, pentru că a început foarte bine, cu o performanță care mă îndreptățea să sper la o clasare bună la Rio. Din păcate, s-a întâmplat ce s-a întâmplat. Sunt obișnuită cu eșecuri în viața mea și iau și anul trecut ca pe o experiență, chiar dacă a fost una urâtă. Mă ajută în viață.
GdS: Nu te-ai gândit să-i dai în judecată pentru cât ai suferit?
C.Ș: Nu știu cu ce m-ar ajuta. De fapt pe cine să dau în judecată, pentru că WADA, forul internațional, și-a recunoscut relativ repede greșeala. Singurul for care a fost împotriva sportivilor a fost Federația Română de Atletism. Nu vreau să trăiesc din trecut, privesc în față, atât cât mai pot privi în cariera sportivă. Îmi canalizez energia pentru lucruri pozitive. Aș câștiga la nivel de orgoliu, ceea ce nu mă caracterizează.
„Stadionul de atletism îl văd terminat în cinci ani“
GdS: Ești o persoană care mereu ai spus lucrurilor pe nume. Când crezi că va fi gata noul stadion de atletism al Craiovei?
C.Ș.: Eu mi-am exprimat încă de la început scepticismul. Din punctul meu de vedere a fost o păcăleală și nu îmi este rușine să o spun, deși au fost foarte mulți contestatari a ceea ce am declarat eu. Consider că am fost mințiți și, ca să îmi păstrez un optimism, îl văd terminat în următorii cinci ani.
GdS: Zic unii că ce-i atâta grabă cu acest stadion de atletism, argumentând că pe vechea pistă de atletism a stadionului „Ion Oblemenco“ nu s-a ținut nici un Campionat Național. Ce le-ai răspunde?
C.Ș.: Problema cea mai mare este că nici măcar atleții nu își iau singuri apărarea. Cred că sunt singura care
mi-am mai permis să mă exprim și bineînțeles că am fost imediat „pălmuită“, cu ghilimelele de rigoare. Eu vorbesc împotriva factorilor de decizie care au luat hotărârea să demoleze stadionul înaintea construirii unui stadion de atletism nou, aşa cum prevede legea și hotărârea de guvern. Pentru că așa scrie acolo, că se demolează după ce s-a construit unul în prealabil. A fost un exces de zel din partea primăriei. Probabil au considerat că o să-l termine, deși eu încă o dată îmi exprim scepticismul că gândurile au fost să-l termine înainte. Și nici nu îl vor termina prea curând.
„Dacă nu se vor crea condiții, atletismul va muri“
GdS: Antrenorii de atletism din Bănie spun că din cauza lipsei unei piste de atletism în următorii ani va fi un vid de performanță.
C.Ș.: Este foarte greu să atragi în condițiile date copii către atletism. Și eu antrenez și vin cu copiii și în Botanică, și în Luncă, și în Parcul „Romanescu“. Nu avem nici toaletă, stăm să păzim hainele. Este foarte greu, iar dacă nu se vor crea condiții, eu zic că atletismul va muri. Vorbim de un sport care în Craiova are cele mai multe medalii de aur la ora actuală. Dacă mă înșel, îmi cer scuze. Și cu toate astea, a avut cel mai mult de suferit. Este foarte bine că se construiește un stadion de fotbal de asemenea nivel, dar asta nu înseamnă că trebuie să omori atletismul, fie el nebăgat în seamă sau neatractiv pentru unii.
