Judoka Cleonia Rîciu, legitimată la CS Universitatea Craiova, a cucerit săptămâna trecută medalia de bronz la Campionatul Mondial U21 din Croația. Este cel mai important rezultat pentru sportiva de 19 ani, antrenată de Mihai Voinea, care în vară cucerea primul său titlu balcanic.
Povestea Cleoniei este una frumoasă, despre iubirea pentru judo, un antrenor care i-a văzut potențialul și a crezut în ea chiar și când pierdea meciuri și era tentată să se lase, dar și despre un program strict, fără de care nu ar putea să se apropie de visul ei, participarea la Jocurile Olimpice.
În luna septembrie, Cleonia Rîciu a împlinit 19 ani. Ultimii 13 ani i-a petrecut pe tatami. Mai întâi, a început să practice judo în orașul natal, Strehaia, iar în clasa a opta s-a transferat la Craiova. Antrenorul Mihai Voinea o știa de la competiții, dar a decis să o transfere în Bănie după ce a văzut-o că venise singură la un concurs. „M-a impresionat că la o finală de campionat național la Arad a venit singură. Mi-am dat seama cât de mult îi place să facă judo și i-am zis să vină la noi. Am luat-o în clasa a opta de la Palatul Copiilor Strehaia, de la Ilie Gîdea. O băteau multe fete atunci în sală, chiar a vrut să se lase, dar eu am încurajat-o. Am văzut că are potențial. În primul an am înscris-o la Liceul Adventist, pentru că era foarte aproape de sala de antrenament din Craiovița Nouă, apoi am mutat-o la Liceul cu Program Sportiv «Petrache Trișcu», unde a stat trei ani și a fost sprijinită. Este o fată muncitoare, modestă și extrem de cuminte“, spune antrenorul Voinea.
La rândul ei, Cleonia își amintește că a avut oferte și de la un club din Drobeta Severin, dar a preferat să vină la Craiova datorită antrenorului Mihai Voinea: „Este adevărat că am avut și de la Severin cereri, dar nu îmi plăcea stilul de lucru. Mie mi-a plăcut stilul domnului Voinea și mentalitatea dumnealui. A știut să mă motiveze, este un om plăcut“.
De doi ani și jumătate, Cleonia s-a mutat la Cluj, acolo unde se pregătește lotul olimpic de judo al României. Deși majoritatea celor care ajung la lot se transferă la Cluj, sportiva olteană a rămas la CS Universitatea. „Domnul Voinea mi-a dat prima șansă ca sportivă și am un fel de datorie morală. Dacă nu avea încredere în mine și nu îmi dădea acea mică speranță, când eu eram sub nivelul multora din țară, nu eram unde sunt acum. Am un respect foarte mare pentru el și pentru directorul clubului, Pavel Badea, pentru că nu mulți ar fi făcut ce au făcut ei pentru mine“, spune sportiva, care primește de la CS Universitatea 500 de lei pe lună.
La început i-a fost un pic greu să se acomodeze la lot, dar acum se simte foarte bine și lucrează la cel mai înalt nivel. Legătura cu antrenorul său de la Craiova o poartă prin telefon. Acum, este studentă în primul an la Facultatea de Educație Fizică și se bucură că, spre deosebire de anul trecut, când trebuia să se pregătească pentru bac și nu ajungea mereu la două antrenamente pe zi, acum o poate face. Muncește cam cinci ore pe zi, șase zile pe săptămână.
Înainte de concurs nu se vedea pe podium
Cleonia plecase la Campionatul Mondial de la Zagreb cu dorința de a scoate un rezultat cât mai bun. A concurat la categoria 52 kg și pe măsură ce câștiga meciuri prindea încredere mai mare în forțele proprii. „După eșecul de la Europene, când am fost eliminată din primul tur, am mers la Mondiale cu gândul că nu am nimic de pierdut. Toate fetele cu care m-am bătut la Zagreb mă bătuseră cel puțin o dată înainte. M-am mobilizat foarte bine și am reușit. Am luat medalie de bronz și cred acum că se putea mai bine. În optimi puteam să o bat și pe mongoleză, dar o mică neatenție a făcut să pierd. Înainte de ziua concursului nu mă gândeam că o să iau medalie, așteptam să mă clasez în primele cinci sau șapte, dar acolo, pe saltea, am reușit să mă mobilizez. Această medalie de bronz mi-a dat speranțe pentru Jocurile Olimpice. Este visul meu să particip acolo. Aveam și până acum speranțe, dar acum este ceva în plus în ceea ce privește optimismul meu“, a mai spus sportiva, care anul acesta a mai obținut rezultate importante la două Cupe Europene, argint la Berlin (Germania) și aur la Arad.
Mama fetei a plâns de fericire
La Strehaia, părinții Cleoniei au urmărit cu sufletul la gură parcursul fetei la Mondiale și au trăit la intensitate maximă fiecare meci. „Tati mereu îmi urmărește meciurile, știe toate adversarele mele, uneori mai bine ca mine, cu cine mă lupt, ce procedee face acea fată. Aveau emoții. Au văzut că am avut un parcurs și așteptau să apară pe internet rezultatele live. Mami a dat din întâmplare pe Realitatea TV, post care a difuzat meciul meu. Au aflat în același timp rezultatul și au țipat unul la altul: fata noastră a luat medalie! Mami plânge des și a început și atunci să plângă de fericire“, povestește cu emoție în glas sportiva.
Ea a mărturisit că ajunge acasă doar de două ori pe an, o dată vară și o dată de sărbători. Paștele îl face la Cluj sau în cantonament, în Poiana Brașov. Și fratele mai mic al Cleoniei face judo, dar se gândește să se îndrepte spre o carieră militară.
Sezonul competițional nu s-a încheiat pentru Cleonia. În weekend va participa la Campionatul Național pe echipe, pentru Ploiești, deoarece CS Universitatea Craiova nu are suficiente fete pentru a face echipă, și foarte probabil la Europenele de tineret, de luna viitoare.
Premiată la teorie sportivă
Sportiva a acordat atenție și învățăturii. În perioada liceului, când era la „Trișcu“, a luat un premiu național la Pregătire Sportivă Teoretică (PST), iar la facultate a intrat printre primii, la buget. „Este normal să acord atenție și școlii, pentru că oricând se pot ivi accidentări care te pot scoate din schemă. Spre exemplu, eu am avut o accidentare la cot, o fisură. Putea fi și mai grav și de aceea trebuie să mai știi să faci și altceva“, a spus sportiva de 19 ani.
Trei eleve ale lui Voinea, la lotul național de la Cluj
La lotul național de la Cluj, pe lângă Cleonia Rîciu mai sunt încă două sportive ale lui Mihai Voinea. Este vorba despre Monica Ungureanu, care s-a mutat de ani buni în orașul din Ardeal, iar, de câteva luni, Ionela Băran s-a dus și ea la Cluj. „Ne înțelegem bine, suntem unite. Eu stau în cameră cu una dintre fetele de la Craiova. Ne susținem, doar suntem oltence. De când am venit la Cluj am luat accentul lor, pentru că vorbeam mereu cu perfectul simplu și trebuia să le explic ce înseamnă. Sunt antrenamente grele la lot, meciuri foarte tari, disputate. Aici nu ne pregătim pentru competiții naționale, ci internaționale“, spune tânăra.